SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.
Materie: RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. Procedura insolventei. Plan de reorganizare. Depunerea planului de reorganizare în termen de 30 de zile de la afisarea tabelului definitiv, si nu de la publicarea lui în BPI. Acceptarea planului de cel putin jumatate plus una din categoriile de creante mentionate în programul de plati. Categoria creditorilor indispensabili – necesitatea confirmarii ei de catre administratorul judiciar, anterior votarii planului.
– art.94 alin. 1 lit. c), art. 101 alin. 1 lit. a), art. 96 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Decizia 13/C/2015-R din 29. 01. 2015 a Curtii de Apel Oradea
Dosar 12960/111/2011/a11
Prin Sentinta nr. 5169/F din 4 iunie 2014 Tribunalul B. a respins planul propus de creditorii S.C. BPP S.p.A. (fosta B.P.P. S.p.A.) si FHB GmbH, ambii cu sediul procedural ales la Cabinetul de Avocatura „P.A.C.” situat în mun. T. În temeiul art. 107 alin. 1 lit. a – c) din Legea privind procedura insolventei a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei SC E. SRL cu sediul în B., fiind numit provizoriu lichidator judiciar E. S.P.R.L. cu sediul în A. care va îndeplini atributiile prevazute de art.25 din lege, a carui retributie urmeaza a fi stabilita ulterior, in functie de decont. În temeiul art.107 alin.2 din Legea privind procedura de insolventa s-a dispus dizolvarea societatii debitoare si ridicarea dreptului de administrare al debitorului. A fost fixat termenul maxim de predare a gestiunii catre lichidator, împreuna cu lista actelor si operatiunilor efectuate dupa deschiderea procedurii la data de 11 iunie 2014 si în temeiul art.61 si art.109 din Legea privind procedura insolventei s-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor si Oficiului Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul B., prin Buletinul Procedurilor de Insolventa, în vederea efectuarii mentiunii în temeiul art.61 din Legea privind procedura de insolventa. De asemenea, s-a fixat termenul limita pentru depunerea cererilor de creante nascute în cursul procedurii la 21 iulie 2014, termenul limita pentru verificarea creantelor, întocmirea, afisarea si comunicarea tabelului suplimentar al creantelor la 28 iulie 2014, termenul pentru afisarea tabelului definitiv consolidat al creantelor la 04 august 2014 si termenul de judecata în cauza pentru data de 29 octombrie 2014, cam.3, ora 9. S-a stabilit în sarcina lichidatorului sa fixeze data sedintei adunarii creditorilor si sa convoace creditorii debitoarei, dispunând trimiterea notificarilor catre toti creditorii, de catre lichidator, comunicarea hotarârii catre instantele judecatoresti în a caror jurisdictie se afla sediul debitorului, precum si tuturor bancilor unde are deschise conturi.
În temeiul art.113 din Legea privind procedura de insolventa s-a dispus sigilarea bunurilor din averea debitorului si îndeplinirea celorlalte operatiuni de lichidare.
Pentru a pronunta astfel, judecatorul sindic a retinut ca la data de 16 ianuarie 2014 a avut loc adunarea generala a creditorilor SC E. SRL în cadrul careia a fost pusa în discutie votarea planurilor de reorganizare propuse de catre creditorii S.C. BPP S.p.A. (fosta B.P.P. S.p.A.) si FHB GmbH. Împotriva planului a votat creditorul Banca T.
Instituind o procedura speciala, colectiva si concursuala de recuperare a creantelor fata de debitorul aflat în insolventa, Legea nr. 85/2006 se complineste cu dispozitiile dreptului comun în masura în care acestea nu sunt contrarii (art. 149). În acest sens art. 94 alin. 1 lit. c) stabileste ca planul de reorganizare va putea fi propus de catre unul sau mai multi creditori care si-au anuntat aceasta intentie pâna la votarea raportului prevazut de art. 59 alin. 2, detinând împreuna cel putin 20 % din valoarea totala a creantelor cuprinse în tabelul definitiv de creante, în termen de 30 de zile de la data afisarii tabelului definitiv de creante. Textul legal impune, asadar, creditorului respectarea a doua termene: primul în care sa îsi manifeste intentia de depunere a unui plan si al doilea în care el sa se materializeze.
În ceea ce priveste primul moment dispozitia legala face trimitere la votul exprimat asupra raportului prevazut de art. 59 alin. 2. Examinarea coroborata a celor doua prevederi conduce la concluzia ca în cadrul adunarii creditorilor la care este prezentat raportul acesta trebuie supus votului pentru a se stabili masurile ce se impun în continuare: mentinerea perioadei de observatie în vederea depunerii unui plan de reorganizare sau trecerea debitorului în faliment. Prezentarea raportului fara ca acesta sa fie dezbatut si supus votului nu satisface exigenta impusa de legiuitor întrucât creditorii trebuie sa îsi manifeste în mod clar optiunea într-un sens sau altul. Absenta unor critici în privinta actului întocmit de catre administratorul judiciar nu poate echivala cu acceptarea tacita a acestuia din moment ce în ambele variante posibile – reorganizare sau faliment – creditorii sunt tinuti sa voteze.
În masura în care s-ar fi dorit ca în cadrul sedintei sa fie prezentat raportul fara ca el sa fie supus dezbaterii si exprimarii votului, legiuitorul ar fi prevazut în mod expres acest aspect. Trimiterea la momentul votarii lui impune luarea în considerare numai a acestui reper temporal ca limita maxima pâna la care poate fi exprimata intentia de catre creditor. Or, atâta timp cât raportul nu a fost supus votului în conditiile amintite, considera ca nu a fost depasit termenul pâna la care cei doi creditori puteau sa îsi exprime intentia de a propune un plan.
Referitor la cel de-al doilea moment, judecatorul sindic a retinut ca art. 94 alin. 1 a impus tuturor categoriilor depunerea lui în acelasi interval: 30 de zile de la afisarea tabelului definitiv de creante. Chiar daca intentia putea fi manifestata ce cele trei categorii la momente diferite, în mod obligatoriu depunerea planului trebuie facuta în acest interval. Prin exceptie de la regula de drept comun instituita de art. 102 alin. 1 Cod de procedura civila termenul începe sa curga este cel al afisarii tabelului definitiv de creante. Solutia aleasa de legiuitor deroga de la prevederile art. 7 din Legea nr. 85/2006 si îsi gaseste justificarea în faptul ca dupa solutionarea contestatiilor împotriva tabelului preliminar de creante, orice participant la procedura are posibilitatea de a cunoaste masa pasiva în functie de solutia data de judecatorul sindic.
Comunicarea sau notificarea tabelului definitiv de creante prin intermediul Buletinul Procedurilor de Insolventa nu este prevazuta în sarcina administratorului judiciar, art. 72-73 stabilind în mod expres ca numai tabelul preliminar de creante este supus publicarii. De altfel, din examinarea acestor dispozitii legale se poate observa ca în privinta tabelului preliminar de creante legiuitorul a impus obligativitatea parcurgerii a doua modalitati de publicitate colectiva: afisarea lui de catre grefa la usa instantei si publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolventa, precum si a unei notificari individuale a creditorilor care au fost înscrisi partial.
Impunerea publicarii tabelului definitiv în Buletinul Procedurilor de Insolventa nu poate fi retinuta, formularea art. 74 fiind elocventa în acest sens: administratorul judiciar îl va înregistra, de îndata, la tribunal dupa solutionarea contestatiilor si va avea grija sa fie afisat la sediul acestuia. Textul nu mai impune parcurgerea celorlalte doua etape – publicarea si notificarea individuala a creditorilor – stabilirea unei asemenea obligatii constituind o adaugare la lege nepermisa. Solutia e întarita si de folosirea expresiei „de îndata”, astfel încât orice întârziere în depunerea tabelului reprezentând o încalcare a prevederii legale. Faptul ca în practica adeseori administratorii judiciari publica tabelul definitiv de creante nu poate duce la stabilirea unui alt moment de la care începe sa curga termenul pentru depunerea planului de reorganizare. Întrucât prin intermediul acestui termen se urmareste realizarea drepturilor prevazute de legiuitor în cadrul procedurii insolventei, el este unul imperativ.
Aceasta caracterizare determina si inaplicabilitatea posibilitatii judecatorului sindic de a proceda la modificarea cursului sau prin stabilirea unui alt moment de la care începe sa curga. Solutia adoptata de legiuitor nu este izolata în ansamblul prevederilor Legii nr. 85/2006, ea regasindu-se si la reglementarea raportului asupra fondurilor obtinute din lichidare (art. 122 alin. 3).
Asa fiind, judecatorul sindic a retinut ca singurul moment de la care poate fi calculat termenul de 30 de zile este cel al afisarii tabelului definitiv de creante – 12.11.2013 potrivit procesului-verbal aflat la fila 285 vol. VI. Faptul ca cei doi creditori îsi au sediul în strainatate nu poate duce la retinerea unui alt moment initial atâta timp cât art. 94 alin. 1 lit. c) stabileste un alt moment de la care termenul începe sa curga. De altfel, trimiterea pe care acestia au facut-o la prevederile art. 7 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 85/2006 nu îsi au sustinere întrucât ar impune administratorului judiciar obligatia de a notifica individual acestora tabelul definitiv. Or, textul face trimitere expresa la comunicarea citatiilor, convocarilor si notificarilor, tabelul definitiv neintrând în categoria acestora. În plus, nu trebuie omis ca cei doi creditori au fost parti în cadrul solutionarii contestatiilor la tabelul preliminar de creante, sentinta comerciala nr. 3379/F/30.10.2013 fiindu-le comunicata la sediul procesual ales. Calitatea de parte în acest litigiu le-a dat posibilitatea de a cunoaste în mod direct cuantumul masei pasive, afisarea tabelului definitiv de creante fiind superflua în privinta lor. Tocmai de aceea, tinând seama de regulile stabilite de art. 101 alin. 1 Cod de procedura civila considera ca planul a fost depus cu depasirea termenului de 30 de zile, fiind incidenta dispozitia art. 107 alin. 1 lit. a-c) teza întâi din Legea nr. 85/2006.
Referitor la mecanismul de vot judecatorul sindic a retinut ca pentru sedinta din data de 16.01.2014 si-au exprimat direct votul sapte creditori. Potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 cu exceptia cazurilor în care legea cere o majoritate speciala, sedinta adunarilor creditorilor vor avea loc în prezenta titularilor de creante însemnând cel putin 30 % din valoarea creantelor asupra averii debitorului. Întrucât în cazul votului asupra planului legea nu prevede un cvorum special, este neîndoielnic ca îsi gaseste aplicabilitatea aceasta prevedere.
Stabilirea numarului de categorii de creante care au votat planul impune retinerea cu titlu preliminar a faptului ca din moment ce art. 100 alin. 3 impune cuantificarea votului în cadrul celor cinci categorii distincte, este neîndoielnic ca în masura în care exista creditori ce fac parte din cele cinci categorii, reflectarea lor este obligatorie. La baza formarii acestor categorii nu poate sta decât tabelul definitiv de creante, nerespectarea lui constituind o încalcare a prevederilor legale.
Singura exceptie ce se deduce din interpretarea coroborata a prevederilor art. 74 alin. 1 si 96 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 vizeaza creantele chirografare apartinând furnizorilor fara de care activitatea debitorului nu se poate desfasura si care nu pot fi înlocuiti. Legea nu impune reflectarea lor în mod distinct în tabelul definitiv de creante, singura conditie impusa fiind confirmarea listei de catre administratorul judiciar. Prin sentinta nr. 516/F/9.04.2014 judecatorul sindic a retinut ca modalitatea de formulare aleasa de legiuitor – „ lista acestor creante trebuie confirmata de administratorul judiciar” (art. 96 alin. 1 teza finala) impune concluzia ca în absenta manifestarii de vointa a acestuia nu se poate retine existenta valabila a categoriei de creante indicate. Împrejurarea daca administratorul judiciar poate sau nu refuza confirmarea ei si mijloacele la care partea interesata ar putea recurge ulterior nu au relevanta la acest moment procesual. Esential este faptul ca legiuitorul a stabilit ca nu se poate retine categoria respectiva daca anterior administratorul judiciar nu a confirmat-o. Interpretarea prevederii legale în sensul ca s-ar fi stabilit o obligatie imperativa în sarcina acestuia (dupa cum au sustinut creditorii S.C. BPP S.p.A. (fosta B.P.P. S.p.A.) si FHB GmbH) nu poate fi primita întrucât ea ar duce, implicit, la o confirmare ce opereaza în puterea legii si la golirea de continut a atributiilor administratorului judiciar. Or, analiza desfasurata de acesta, inclusiv sub aspectul sanselor de reorganizare a activitatii debitorului, implica în mod necesar si stabilirea daca propunerea facuta referitoare la creditorii indispensabili este în acord sau nu cu dispozitiile legale.
Din înscrisurile existente la dosarul cauze nu rezulta ca pâna la acest moment administratorul judiciar sa fi confirmat sau infirmat o asemenea lista, situatie recunoscuta de altfel de reprezentanta sa la termenul din data de 26 martie 2014 si reiterata la termenul din data de 21 mai 2014. Absenta unei pozitii din partea acestuia conduce la concluzia ca nu se poate retine existenta categoriei creantelor chirografare stabilite conform art. 96 alin. 1, votul urmând a fi considerat ca fiind exprimat în cadrul a patru categorii.
Pe de alta parte, din examinarea prevederilor art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezulta ca au fost instituite cinci conditii necesare si suficiente pentru ca un plan sa fie confirmat. Întrucât conditia de la litera B presupune existenta a numai doua categorii (situatie ce se exclude chiar prin ipoteza), urmeaza a fi analizate celelalte. În acest sens, litera A) impune conditia ca cel putin jumatate plus una dintre categoriile de creante mentionate în programul de plati, dintre cele mentionate la art. 100 alin. 3, accepta sau sunt socotite ca accepta planul, sub conditia ca minimum una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul. Raportând cele aratate anterior la procesul-verbal întocmit de catre administratorul judiciar (fila 30- vol. VII), judecatorul sindic a retinut ca planul a fost votat de grupa creantelor salariale si cea a creantelor chirografare. Or, raportat la faptul ca s-a stabilit ca numai patru categorii pot fi luate în considerare la determinarea întrunirii sau nu a conditiei de vot, considera ca acesta nu a fost votat de cel putin jumatate plus una dintre categoriile de creante.
Faptul ca volumul creantelor detinute de acesti cele doua categorii care au aprobat planul depaseste ca si valoare cel detinut de celelalte doua categorii nu poate duce la o alta concluzie întrucât legiuitorul a avut în vedere criteriul subsidiar numai în situatia în care exista doua categorii de creante. Marimea creantei a fost luata în considerare de legiuitor numai în cadrul categoriei din care face parte pentru a se stabili daca s-a realizat majoritatea absoluta la care face trimitere alin. 4.
Referitor la conditia suplimentara impusa de litera A), judecatorul sindic a considerat ca ea se impune a fi examinata prin raportare si la cea stabilita de litera D) din moment ce a fost definita creanta nedefavorizata ca fiind cele care este achitata în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezulta. Aplicarea principiului de interpretare per a contrario nu poate duce la concluzia ca în ipoteza în care plata se face la un interval mai mare de 30 de zile creanta ar fi defavorizata, art. 3 pct. 21 cuprinzând o definitie legala a acesteia. Simpla retinere a uneia dintre cele trei modificari alternative stabilite de acest articol atrage includerea creantei în categoria celor defavorizate. Din moment ce s-a stabilit ca în termen de cel mult 30 de zile de la confirmarea planului creantele salariale urmeaza a fi achitate, în mod firesc numai creantele chirografare ar putea fi considerate defavorizate.
În cuprinsul planului de reorganizare nu s-a prevazut plata creantelor chirografare, creditorii S.C. BPP S.p.A. (fosta B.P.P. S.p.A.) si FHB GmbH propunând o modalitate indirecta de stingere a acestora prin conversia lor în actiuni. Din moment ce o asemenea operatiune impune obtinerea prealabila a acordului acestora, acord ce nu a fost exprimat de toti creditorii înscrisi în grupa respectiva, considera ca este incidenta ipoteza reglementata de art. 3 pct. 21 lit. a) din Legea nr. 85/2006, creantele chirografare fiind defavorizate.
În ceea ce priveste conditia la care face trimitere punctul C, ea vizeaza respectarea principiului tratamentului corect si echitabil a oricarei categorii defavorizate de creante care a respins planul. El a fost conceput de legiuitor pornind de la principiul ca prin implementarea unui plan de reorganizare se poate ajunge la o acoperire mai mare a creantelor detinute de catre creditor decât în caz de intrare în faliment.
Nicio dispozitie legala nu conduce însa la concluzia ca este necesara acoperirea tuturor creantelor sau includerea celor cinci categorii posibile în planul de reorganizare. O asemenea ipoteza pare chiar greu de imaginat în conditiile în care debitorul a acumulat datorii în perioada anterioara deschiderii procedurii. Cu atât mai mult, ulterior acestui moment ce reprezinta neîndoielnic unul de criza majora în viata unei societati comerciale, s-ar putea achita întreg pasivul într-o perioada de trei ani.
Asa fiind, trebuie remarcat ca în cuprinsul planului de reorganizare propus se arata ca în cazul procedurii falimentului nu s-ar putea acoperi nici macar creantele creditorilor garantati, procentul de acoperire al acestora fiind nesemnificativ daca se are în vedere ca din valorificarea bunurilor afectate de garantii se acopera cheltuielile de paza, conservare si lichidare a acestora (fila 337 vol. VI). Mentiunea amintita nu este concretizata prin indicarea sumei ce s-ar obtine în caz de faliment ca urmare a vânzarii tuturor activelor aflate în patrimoniul debitorului pentru a se stabili cât anume urmeaza sa se distribuie în favoarea fiecarei categorii de creante. La data de 21 octombrie 2013 a fost depus la dosarul cauzei de catre administratorul judiciar un raport de evaluare a patrimoniului debitorului în care valoarea obtinuta ca urmare a lichidarii acestuia este estimata la 74.664.000 lei.
Raportul nu a fost supus spre discutare în cadrul comitetului creditorilor, însa nu poate fi ignorat în absenta unui alt act de procedura care sa poata contura valoarea ce s-ar obtine în urma lichidarii patrimoniului, raportul de expertiza depus de catre creditorii S.C. BPP S.p.A. (fosta B.P.P. S.p.A.) si FHB GmbH neputând fi luat în considerare atâta timp cât nu este redactat în limba româna.
Asa fiind, judecatorul sindic a considerat ca simularea ce se impune a fi avuta în vedere pentru verificarea respectarii criteriului tratamentului corect si echitabil este cea reflectata în notele de sedinta depuse de catre administratorul judiciar (fila 88 vol. VII). Potrivit acesteia ar urma sa fie îndestulati în întregime creditorii bugetari, salariati si cei garantati, iar procentul de acoperire a creantelor detinute de catre cei chirografari ar fi de 13 %. În aceste conditii, este evident ca în privinta ultimei categorii nu este respectat criteriul amintit. Caracterizarea creantei creditorului Banca T. prin planul de reorganizare ca fiind defavorizata (fila 358 vol. VI) coroborata cu respingerea planului de catre acest creditor atrage si incidenta prevederilor art. 101 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 85/2006, dispozitie ce nu a fost respectata. Mai mult, chiar daca nu este reglementata prin aceasta dispozitie, nu trebuie omis ca art. 96 alin. 2 (iar nu 101 alin. 2 dupa cum a indicat creditorul Banca T.) reflecta acelasi principiu al tratamentului corect si echitabil stipulând ca planul va stabili acelasi tratament pentru fiecare creanta din cadrul unei categorii distincte, cu exceptia cazului în care detinatorul unei creante din categoria respectiva consimte un tratament mai putin favorabil pentru creanta sa.
În cadrul grupei creditorilor chirografari prin plan s-a prevazut conversia unei parti a creantelor în actiuni, operatiune ce echivaleaza cu stingerea partiala a debitului. În absenta acordului expres al unei parti semnificative din aceasta categorie anterioara momentului la care face trimitere art. 95 alin. 6 litera j) prin raportare la art. 98 alin. 3, nu se poate considera ca exigenta impusa de lege a fost respectata. Concluzia se impune întrucât numai creditorii care si-au exprimat consimtamântul creantele lor ar putea fi convertite partial în actiuni, în timp ce restul creditorilor nu obtin nimic în masura în care planul ar fi confirmat.
Faptul ca toti creditorii chirografari au posibilitatea de a-si exprima acordul în acest sens si astfel sa beneficieze de aplicarea masurii preconizate prin planul de reorganizare nu corespunde intentiei avute în vedere de legiuitor întrucât efectul novator trebuie sa se produca ca efect direct al confirmarii lui. Or, atâta timp cât acordul nu a fost exprimat conversia nu se poate produce, creându-se în acest fel o discriminare în cadrul aceleiasi categorii de creante. Tocmai de aceea, nici aceasta conditie nu este îndeplinita.
Referitor la cea de-a cincea conditie amintita judecatorul sindic a retinut ca în cuprinsul planului de reorganizare au fost enumerate toate elementele la care face referire art. 95 din Legea nr. 85/2006, o anumita dificultate fiind creata de retinerea dispozitiilor inserate la alineatul 6 litera B. Examinarea acesteia se impune a fi facuta prin raportare si la prevederile art. 101 alin. 1 teza a II-a, respectiv a opiniei exprimate de d-l profesor R.B. Coroborând mentiunile relevante din plan cu cele din cuprinsul opiniei judecatorul sindic retine ca în prezent exista o dificultate majora pe plan european în dezvoltarea si sustinerea unei afaceri în domeniul rafinarii produselor petroliere. Avantajele de natura sociala si impactul pe care l-ar avea functionarea rafinariei în zona unde este amplasata nu pot fi negate, însa ele sunt conditionate în mod direct de posibilitatea reala de implementare a planului de reorganizare astfel cum a fost el conceput.
Fiind vorba despre un debitor care are ca si obiect de activitate rafinarea produselor petroliere, în mod firesc esentiala e suma achitata pentru achizitionarea materiei prime. Planul de reorganizare nu specifica suma estimata a fi platita pentru cumpararea acesteia, fiind exclusa o finantare în sistem „credit furnizor” de catre creditorul S.C. BPP S.p.A. (fosta B.P.P. S.p.A.)în absenta achitarii contravalorii ei. Tocmai de aceea, a considerat ca elementele expuse prin plan nu sunt de natura sa asigure premisele realizarii lui, astfel încât, în baza art. 107 alin. 1 lit. A-c) din Legea privind procedura insolventei a respins planul de reorganizare propus de catre creditorii S.C. BPP S.p.A. (fosta B.P.P. S.p.A.) si FHB GmbH, a dispus deschiderea procedurii falimentului si luarea masurilor ce se impun. În temeiul art. 107 alin. 2 din lege, a fost numit in calitate de lichidator judiciar provizoriu E. S.P.R.L, urmând ca acesta sa îndeplineasca atributiile pe care i le stabileste în sarcina art. 25.
Împotriva hotarârii pronuntate de instanta de fond au formulat recurs F.G. si L.G., s.a. – salariati ai SC”E.”SRL, în insolventa, solicitând instantei admiterea recursului, desfiintarea hotarârii judecatorului sindic si trimiterea cauzei pentru confirmarea planului de reorganizare, aceluiasi judecator sindic. Totodata, pâna la judecarea recursului, în temeiul art. 8 alin.5 lit. C din Legea nr. 85/2006, solicita a se dispune suspendarea executarii sentintei atacate pâna la solutionarea cererii de recurs.
În motivarea recursului recurentii arata urmatoarele:
Prin sentinta atacata cu recurs a fost respins planul propus de creditori si s-a dispus începerea procedurii falimentului împotriva debitoarei E. SRL, ai carei salariati sunt si, în aceasta calitate, sunt si creditori înscrisi în tabelul definitiv de creante. În calitate de creditori si de fosti salariati sunt total prejudiciati, prin hotarârea pronuntata, prin neacordarea unei minime sanse de reorganizare a debitoarei în insolventa, în conditiile în care însisi creditorii – propunatori ai planului, au adus solutii de relansare a activitatii, într-o perioada în care constructia celor doua autostrazi din T. oferea sanse reale pentru comenzi de combustibil si bitum, la nivelul capacitatilor de productie ale fostei rafinarii, situatie în care si-ar fi recapatat locurile de munca avute în societate si nu ar fi trait din banii de somaj, iar statul putea sa obtina în continuare venituri din impozitele si taxele generate de desfasurarea activitatii, si nu s-ar fi aflat, el – însusi, în cazul de a plati ajutoare de somaj fostilor salariati ai acestei firme. De aceea, au interesul sa sustina ca judecatorul sindic a procedat de o maniera excesiva la analizarea conditiilor de confirmare a planului, aplicând gresit prevederile legii speciale, în conditiile în care, de la început, a manifestat o nesiguranta în aprecierea legalitatii, solicitând unui practician în insolventa sa se pronunte asupra legalitatii planului de reorganizare, desi exprimarea unei opinii poate fi ceruta doar în privinta posibilitatii de realizare a planului, înainte de confirmarea lui, si nu pentru chestiuni de legalitate.
Sustine nelegalitatea hotarârii si aplicarea gresita a legii, având în vedere urmatoarele argumente:
Cu privire la tardivitatea depunerii planului, arata în aceasta privinta ca, judecatorul sindic a retinut ca “singurul moment de la care poate fi luat în calcul termenul de 30 de zile este cel al afisarii tabelului de creante, 12.11.2013, potrivit procesului verbal aflat la fila 85, vol.6, invocând în argumente prevederile art. 94 lit. c) din Legea nr. 85/2006 si ignorând opiniile creditorilor chirografari, propunatori ai planului, în privinta modului de comunicare a actelor de procedura din dosarul de insolventa. În opinia recurentilor, problema tardivitatii depunerii planului trebuie analizata din alte perspective decât cele indicate de judecatorul sindic, care porneste de la prevederile art. 94 din Legea 85/2006, apreciind ca termenul de depunere a planului este de 30 de zile de la data afisarii tabelului definitiv de creante.
Pe lânga verificarea modului de depunere a tabelului la data de 12.11.2013, în conditiile în care în sedinta publica din 13.11.2013 nu s-a luat act de depunerea tabelului definitiv, în ciuda faptului ca în acea sedinta s-a discutat cererea de prelungire a termenului de depunere planului, ocazie cu care administratorul judiciar ar fi trebuit sa aduca la cunostinta reprezentantilor creditorilor prezenti ca tabelul definitiv a fost afisat la data de 12.11.2013 (motiv pentru care întelege sa se înscrie în fals împotriva procesului verbal de afisare) se impune a fi analizata tardivitatea, fata de urmatoarele argumente: Aplicabilitatea art. 94 lit. c în sensul aratat de judecatorul sindic – de decadere din termenul de 30 de zile ce ar curge de la data afisarii tabelului de creante – este gresita. În acest sens, trebuie retinut, mai întâi, faptul ca afisarea tabelului de creante este un act de procedura prevazut de Legea nr. 85/2006, ce priveste comunicarea catre creditori, a întocmirii tabelului definitiv al creantelor si acesta – ca si act de procedura prevazuta de Legea nr. 85/2006 – apoi, se impune a observa ca, potrivit art. 7 alin.1 din lege, “comunicarea oricaror acte de procedura se efectueaza prin BPI’.
Prin urmare, comunicarea oricaror acte de procedura, deci, inclusiv a întocmirii si afisarii tabelului de creante, trebuie facuta cu respectarea art. 7 alin.1, citat, adica prin BPI, ca si publicatie editata în mod special de ORC “în vederea publicarii citatiilor, convocarilor si notificarilor actelor de procedura efectuate de instantele judecatoresti dupa deschiderea procedurii prevazute de lege.. ” (a citat din art. 7 alin. 8). Ori, în speta, actul de procedura, de afisare a tabelului definitiv de creanta nu poate fi considerat a fi îndeplinit de administratorul judiciar, decât atunci când a fost publicat într-un registru public si cu destinatie speciala (BPI) tabelul definitiv de creante. Faptul ca l-a înregistrat la registratura tribunalului nu întruneste conditiile de la art. 94 lit.c), care impun afisarea tabelului definitiv de creante. Ori, procedura afisarii tabelului definitiv este similara celei de afisare a tabelului preliminar si constituie un atribut al tribunalului, prin grefa (art. 72 alin. 3), si nu al administratorului judiciar, chiar daca art. 74, privitor la tabelul de creante definitiv, nu stipuleaza expres si similar art. 72, ca în cazul tabelului preliminar. Potrivit art. 74, administratorul judiciar are doar grija sa fie afisat la sediul acestuia.
De-altfel, fata de importanta actului de comunicare si de faptul ca nerespectarea termenului atrage decaderea, ca sanctiune procedurala, este de retinut ca acest act de procedura are o importanta capitala pentru încunostiintarea tuturor participantilor la procedura, care din momentul publicarii actului, îsi pot exercita drepturile procesuale cu privire la insolventa. Ori afisarea la tribunal nu este un act de comunicare a actelor de procedura din insolventa si nu poate atrage sanctiuni procedurale, câta vreme nu exista certitudinea ca el a putut fi cunoscut. Asa cum rezulta din actele dosarului, creditorii ce au propus planul, prin aparatorii lor, au fost prezenti în instanta la o zi dupa asa-zisa afisare si nu au putut lua cunostinta despre faptul depunerii tabelului definitiv. Este de remarcat, în acest sens, exigentele Înaltei Curti de Casatie si Justitie, cu privire la modul de comunicare si încunostiintare a unor acte de procedura ce atrag sanctiunea decaderii, din considerentele expuse în decizia nr. 10/2013, publicata în M.O. nr. 450/23.07.2013, pronuntata de completul competent sa judece recursul în interesul legii, prin care, fata de modul de comunicare a procesului verbal de contraventie prin corespondenta pe posta ori prin afisare la domiciliu, s-a pronuntat în sensul ca este obligatorie comunicarea procesului verbal prin corespondenta si ca modalitatea subsidiara este valabila doar în cazul în care prima procedura nu poate fi îndeplinita. S-a invocat, în acest sens, respectarea dreptului la aparare si a garantiilor instituite de art. 6 paragraf 1 din Conventia CEDO si practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, aceste argumente fiind valabile si în cazul din speta, pentru a se garanta deplina respectare a exercitiul drepturilor procesuale ale participantilor la o procedura colectiva si concursuala si a se garanta un proces echitabil, fata de toti participantii la procedura.
Procedura insolventei este un litigiu cu mai multi participanti, care, toti, sunt îndreptatiti sa ceara respectarea drepturilor lor procesuale si dreptul la un proces echitabil, ce nu pot fi asigurate în conditiile în care împotriva lor opereaza o sanctiune extrema, desi nu au nici o culpa în conditiile în care un act de procedura, ca tabelul definitiv, nu a fost comunicat, iar termenul curge de la afisare, despre care majoritatea creditorilor nu pot avea cunostinta decât daca se deplaseaza zilnic în localitatea în care se gaseste tribunalul. Fata de faptul ca, asa cum a aratat mai sus, art. 7 al aceleiasi legi prevede comunicarea oricaror acte de procedura prin BPI, interpretarea art. 94 lit. c nu poate facuta decât în sensul art. 7, întrucât, în caz contrar, s-ar contraveni dispozitiilor art. 6 din Conventia CEDO si normelor constitutionale prevazute la art. 20 si 21 din Constitutie, privind drepturile si libertatile cetatenilor si accesul liber la justitie. Cum art. 20 din Constitutie prevede ca în cazul în care exista neconcordanta între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, iar art. 11 alin. 2 din Constitutie stabileste ca tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern. În acelasi sens, art. 148 alin.2 din legea fundamentala stabileste ca reglementarile comunitare au caracter obligatoriu si prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, motiv pentru care interpretarea data de judecatorul sindic cu privire la decadere este gresita, interpretarea trebuind a fi facuta potrivit normelor constitutionale si tratatelor internationale indicate, inclusiv tratatul de aderare la UE.
De-altfel, desi a admis ca planul a fost depus tardiv, situatie în care nu ar mai fi trebuit a fi analizate nici unul dintre celelalte aspecte redate în hotarârea judecatorului sindic, acesta, totusi, analizeaza toate aspectele de fond puse în discutie, dovedind ca este nesigur în privinta modului de interpretare a decaderii creditorilor din dreptul de a depune planul, cu atât mai mult cu cât nu a analizat toate motivele aduse în contraargumentarea tardivitatii invocate.
Cu privire la votarea planului, arata ca, judecatorul sindic a interpretat gresit prevederile legii speciale continute în art. 100, vorbind despre 5 (cinci) categorii de creante, cu toate ca din procesul verbal al administratorului judiciar încheiat în adunarea creditorilor de votare a planului, sunt mentionate doar 3(trei) categorii de creante – garantate, salariale si chirografare. Nu s-au prezentat si nu au votat creantele bugetare, iar în privinta creantelor prioritare prevazute de art. 96 alin.1, judecatorul sindic a retinut ca nu erau îndeplinite conditiile pentru a fi considerate categorie aparte aceste creante, întrucât nu a fost confirmata de administratorul judiciar lista creditorilor prioritari, conform art. 96 alin.1 din lege. Respectând rationamentul judecatorului sindic, precum ca nu exista aceasta categorie de creante, trebuie înlaturate, însa, considerentele lui cu privire la exprimarea votului de catre patru categorii de creante, întrucât, asa cum a aratat, creantele bugetare nu au exprimat optiune de vot, nici “împotriva” si nici “pentru”, iar legea insolventei nu prevede votul neutru si nici obligativitatea exprimarii votului. Dimpotriva, art. 100 alin.2 stipuleaza expres ca “fiecare creanta beneficiaza de un drept de vot pe care titularul acesteia îl exercita în categoria de creanta din care face parte creanta respectiva”. Prin urmare, daca un creditor nu voteaza, dreptul de vot potrivit creantei sale nu este luat în calcul, ci doar a celorlalti creditori din categoria respectiva, urmarindu-se ca si o acceptare a conditiei de la alin.4, ca votul de acceptare sa fie exprimat din partea majoritatii absolute a creantelor din categorie. Daca, în schimb, o categorie de creante este compusa dintr-un singur creditor, cum este cazul, în speta, a creantelor bugetare, daca acel creditor îsi exprima votul, este luat în calcul doar votul lui, în cadrul categoriei, iar daca nu voteaza, cum s-a întâmplat în speta, nu poate fi luata în calcul categoria de creante, pentru ca nu a votat nimeni în cadrul ei.
În concluzie, în raport de rationamentul judecatorului sindic, doar trei grupe de creante au exprimat dreptul la vot si doar acestea trebuie luate în considerare la votarea planului. În opinia recurentilor este gresita înlaturarea categoriei creantelor prioritare, pentru faptul ca administratorul judiciar nu a confirmat lista acelor creante. Sustine aceasta pentru ca acea lista este impusa de art. 96 alin. 1 ind.1, în sarcina debitoarei, care are ca termen acelasi termen de depunere a documentelor prevazut la art. 28. Legea nu prevede în sarcina creditorilor, ce doresc sa depuna plan de reorganizare, sa depuna si o lista a creditorilor prioritari, ci doar stabileste posibilitatea ca planul sa desemneze o astfel de categorie separata de creante. De-altfel, administratorul judiciar nu are nici o atributie de a cenzura vreun act al vreunui creditor, mai ales în privinta depunerii planului, atributiile sale fiind expres si limitativ prevazute de art. 20 din lege. Ca atare, înlaturarea acestei categorii de creanta este absolut nelegala, in conditiile in care planul a prevazut categoria de creanta respectiva, iar legea nu impune creditorilor obligatia de depunere a listei creantelor prioritare.
Cu privire la confirmarea planului, având în vedere ca judecatorul sindic a plecat de la premisa gresita a existentei a 4 (patru) categorii de creante votante, când în realitate, din procesul verbal rezulta ca au votat doar 3, toate argumentele aduse cu privire la confirmarea planului sunt gresite. Astfel, conditia impusa de art. 101 lit. A – este îndeplinita întrucât au votat trei categorii de creante, din care doua “pentru” si una “împotriva”. Cele doua categorii ce au votat “pentru” sunt creantele salariale, apreciate a fi nedefavorizate, si creantele chirografare, apreciate prin plan, la pag. 68 alin.1, ca fiind defavorizate întrucât nu se achita integral. Deci, rationamentul judecatorului sindic este gresit întrucât sustine vot de 2 la 2 în conditiile în care creantele bugetare nu au votat, iar judecatorul sindic a apreciat ca nu exista categoria creantelor prioritare prevazute de art. 96 alin.1. Conditia de la art. 101 lit. B – nu este cazul, dupa cum a apreciat si judecatorul sindic. Conditia de la art. 101 lit. C – ca fiecare categorie de creante defavorizata care a respins planul sa fie supusa unui tratament corect si echitabil – este îndeplinita, întrucât sunt îndeplinite cumulativ toate conditiile art. 101 alin.2 la care face trimitere lit.c, astfel: – Conditia ca nici una dintre categoriile care resping planul si nici o creanta care respinge planul nu primesc mai putin decât ar primi în cazul falimentului. În acest sens, categoria care a votat “împotriva” este creanta garantata, respectiv, a Bancii T., care, în cazul falimentului ar primi toata creanta înscrisa în tabel + dobânzile din perioada de observatie, pe când, în cazul reorganizarii, primeste aceleasi sume (creanta din tabel, dobânzi din perioada de observatie si, în plus, dobânzile curente din perioada de reorganizare, chiar daca cuantumul dobânzii a fost prevazut a fi diminuat pentru aceasta perioada. Astfel, primeste mai mult decât în cazul falimentului, fiind evident ca aplicarea accesoriilor, constând în dobânzi la creanta înscrisa în tabel, cumuleaza o suma ce se adauga celei din tabel si din perioada de observatie si reprezinta o îndestulare în grad mai mare decât în caz de faliment, si nu invers, cum a retinut judecatorul sindic. În acelasi sens, este de apreciat ca si creditorii chirografari au posibilitatea, conform planului, sa subscrie actiuni în conformitate cu cap. 9.2.3 (pag. 55) si sa-si îndestuleze creantele.
Prin urmare, nici creantele chirografare nu primesc mai putin decât în situatia insolventei, cu atât mai mult cu cât majoritatea acestor creante au subscris la plan, fiind de acord cu primirea de actiuni în schimbul creantelor. Deci, si pentru acestea exista un avantaj. Conditia “nici o categorie sau nici o creanta apartinând unei categorii nu primeste mai mult decât valoarea totala a creantei sale” este îndeplinita întrucât doar creantei bugetare i se adauga accesorii care sunt prevazute de lege, restul creantelor nu primesc mai mult decât valoarea creantei lor, înscrisa în tabel. Conditia “în cazul în care o categorie defavorizata respinge planul nici o categorie de creante de rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezulta din ierarhia prevazuta de art. 100 alin.3, nu primeste mai mult decât ar primi în cazul falimentului” este îndeplinita, întrucât, asa cum a aratat, chiar daca s-ar aprecia ca si creanta bancii este defavorizata pentru ca nu primeste toate dobânzile, motivat de reducerea procentului lor.
Prin întâmpinarea depusa la dosar, Banca T. – Sucursala O., solicita instantei admiterea exceptiilor în ordinea invocata în cadrul prezentei întâmpinari iar în subsidiar, respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiata, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 67 alin. 1 Cod de procedura civila, partile pot sa exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar. Potrivit art. 108 alin. 1-3 din Statutul profesiei de avocat „Dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activitati specifice profesiei se naste din contractul de asistenta juridica, încheiat în forma scrisa între avocat si client ori mandatarul acestuia” iar potrivit art. art. 126 alin. 1″. În baza contractului, avocatul se legitimeaza fata de terti prin împuternicirea avocatiala întocmita conform anexei nr.ll. Or, la dosar nu exista împuternicire avocatiala prin care presupusul reprezentant al recurentilor, dl. avocat I. l.S., sa fie împuternicit de recurenti pentru a redacta, depune si sustine atât cererea de suspendare cât si recursul în discutie.
În privinta exceptiei nulitatii cererii de suspendare formulata de catre numitii F.G. si L.G. pentru nerespectarea prevederilor art. 112 Cod de procedura civila, intimata a aratat ca, în cadrul recursului formulat, recurentii F.G., L.G. s.a., prin reprezentant conventional I. l.S., au solicitat suspendarea sentintei atacate pâna la solutionarea cererii de recurs, temeiul de drept fiind prevederile art.8 alin, 5 din Legea 85/2006.
Prevederile art. 112 Cod de procedura civila constituie reglementarea generala în materia cererilor introductive de instanta deoarece indica în mod expres elementele pe care trebuie sa le cuprinda orice cerere de chemare în judecata adresata instantei de judecata. Cererea de suspendare formulata de catre numitii F.G. si L.G., este incompleta întrucât nu cuprinde motivele de fapt si de drept pe care se întemeiaza, acesti recurenti multumindu-se doar sa solicite suspendarea sentintei recurate fara alte explicatii. Or, potrivit practicii în materie, lipsa din continutul cererii de chemare în judecata a unor elemente, altele decât cele expres mentionate în art.133 Cod de procedura civila, atrage anularea cererii în discutie în masura în care partea ce o invoca dovedeste o vatamare.
Privitor la exceptia nulitatii cererii de suspendare, s-a aratat ca, atât recursul cât si cererea de suspendare au fost formulate de catre numitii F.G., L.G. s.a., fara ca reprezentantul conventional ce a redactat si semnat actele în discutie sa mentioneze printr-o anexa la aceste cereri, numele si prenumele tuturor persoanelor ce au înteles sa exercite calea de atac si sa solicite si suspendarea executarii sentintei de intrare în faliment si care s-ar încadra în abrevierea „s.a.”.
Or, o astfel de omisiune se sanctioneaza cu nulitatea cererii de suspendare, temeiul de drept fiind dispozitiile art. 133 Cod de procedura civila ce stabilesc ca: „cererea de chemare in judecata care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnatura va fi declarata nula.
Prin întâmpinarea depusa la dosar, E. SPRL, solicita sa se dispuna respingerea recursului formulat de creditorii salariati prin reprezentant ca nefondat si mentinerea în totalitate sentintei comerciala nr. 5169/F/2014, pentru urmatoarele motive:
Planul de reorganizare a fost depus tardiv, caci tabelul definitiv de creante a fost depus si afisat la Tribunalul B. în data de 12.11.2013. Instanta de recurs a retinut ca potrivit dispozitiilor legale afisarea tabelului definitiv (obligatoriu) se face la sediul instantei, conform dispozitiilor 74 alin. 1, iar publicarea (facultativa, în acest caz) s-a efectuat în Buletinul Procedurilor de Insolventa.
La o citire atenta a Legii 85/2006 se poate observa ca legiuitorul face intentionat distinctie, absolut în toate cazurile, între afisare si publicare. Instanta afiseaza iar în BPI se publica. Nu se va gasi nicaieri în lege sintagma “afisare în BPI” sau “publicare la usa instantei”.
Astfel nu poate fi primita nici sustinerea creditorilor recurenti conform careia termenul de depunere a planului de reorganizare curge de la data publicarii tabelului, indiferent de modalitatea în care aceasta este realizata. Aceasta interpretare adauga nepermis la lege, contravenind literei si spiritului dispozitiilor legale mentionate mai sus. Sustinerile potrivit carora tabelul de creante este un act de procedura iar, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 85/2006 comunicarea oricaror alte acte de procedura se efectueaza prin BPI, nu are fundament legal deoarece potrivit art. 74 alin. 1 din Legea 85/2006, legiuitorul a prevazut, fara echivoc, ca tabelul se înregistreaza la Tribunal si se afiseaza la sediul acestuia.
Prin urmare data afisarii tabelului definitiv de creante a fost 12.11.2013, motiv pentru care cele 30 de zile vor curge de la aceasta data. Raportat de asemenea si la dispozitiile Cod de procedura civila, rezulta ca ultima zi de depunere a planului era 13.12,2013, iar data depunerii planului de reorganizare a fost 16.12.2013.
Planul de reorganizare nu a fost votat de creditori conform art. 101 alin.(l) din legea 85/2006.
1. Planul de reorganizare a fost supus votului a 4(patru) grupe distincte: Cu ocazia sedintei Adunarii Generale a Creditorilor din data de 16.01.2014 administratorul judiciar a pus în discutia creditorilor Votarea planului de reorganizare al debitoarei E. S.R.L. propus de societatea BPP Spa si FHB Gmbh. Cu toate ca initiatorii planului au propus o grupa distincta de creditori chirografari privilegiati, planul nu contine nici o referire sau dovada ca aceasta grupa a fost confirmata de catre administratorul judiciar. („..Lista acestor creante trebuie confirmata de catre administratorul judiciar.” art. 96 alin. (1))
Creditorul Banca T. arata ca în lipsa unei confirmari a listei furnizorilor indispensabili, pâna la data sedintei, categoria de creante chirografare privilegiate nu este legal constituita, iar un vot distinct în aceasta categorie este ilegal. Pozitia administratorului judiciar, consemnata în procesul verbal a fost: „Administratorul judiciar arata ca posibilitatea de a vota a creditorului BPP SPA, în lipsa unei confirmari a listei furnizorilor privilegiati, se poate face în cadrul categoriei chirografare si nu în cadrul unei categorii de creante distincte.” Creditorul în cauza, în speta BPP SPA nu a infirmat lipsa acestei confirmari (necesare conform legii), nici atunci si nici ulterior. Aparari de genul „nici nu este necesara confirmarea” sau „în acest caz putem vorbi de o manifestare de vointa tacita”, nu sunt în masura sa convinga pe nimeni. În concluzie, interpretarea judecatorului sindic conform careia, în aceste conditii sunt 4 grupe care participa la votarea planului este absolut legala.
Grupa creantelor garantate si grupa creantelor bugetare nu au acceptat planul de reorganizare, grupa creantelor salariate si grupa creantelor chirografare au acceptat planul. În cazul grupei creantelor garantate singurul creditor component al acestei grupe, Banca T., a votat explicit împotriva planului. Grupa creantelor bugetare nu a fost reprezentata la aceasta adunare si nici nu s-a primit vot în scris. Conform art. 100 alin (4) „Un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creanta daca în categoria respectiva, planul este acceptat de o majoritate absoluta din valoarea creantelor din acea categorie”., prin urmare se considera ca grupa creditorilor bugetari nu a acceptat planul. Interpretarea recurentilor conform careia, daca în aceasta grupa nu s-a exprimat nici un vot, ea trebuie exclusa de la calculele finale sau ca în acest caz este un vot nul care v-a adera automat la rezultatul majoritar format de celelalte grupe, este lipsit de orice rationament si temei juridic.
Tot la fel de lipsita de temei juridic este si tentativa de a asimila creantele bugetare, creantelor prevazute la art. 101 alin.(l) lit. D, pentru ca, dupa cum rezulta din continutul planului de reorganizare aceste creante nu vor fi platite „în 30 de zile de la confirmarea planului”
Grupa creantelor salariate, conform prevederilor art. 101 alin.(l) lit. D, precum si grupa creantelor chirografare, prin votul exprimat de majoritatea valorica a componentilor ei, se considera ca au acceptat planul de reorganizare. În concluzie în situatia în care 2 grupe au acceptat planul, si 2 grupe nu au acceptat planul, judecatorul sindic a aplicat corect prevederile art. 101 alin (1) lit. A („ Planul va fi confirmat daca . cel putin jumatate plus una dintre categoriile de creante., accepta sau sunt socotite ca accepta planul.”) si a considerat ca planul de reorganizare nu a fost votat si a dispus respingerea lui si pe acest motiv. Planul de reorganizare este nelegal sl nefezabil, caci planul de reorganizare depus nu respecta prevederile art. 101 alin. 2 cu privire la tratamentul corect si echitabil al categoriilor de creanta care au votat planul.
Categoria creantelor bugetare este defavorizata prin planul de reorganizare chiar daca se prevede achitarea integrala a acesteia în interiorul planului de reorganizare. Art. 3 pct. 21 din Legea 85/2006 trebuie coroborat si cu celelalte texte legale care vizeaza votarea si confirmarea planului. Singura situatie legala, de exceptie, considerata de lege nedefavorizata o constituie creantele care sunt achitate integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezulta, (art. 101 alin. 1 lit. D din Legea 85/2006). Or, în speta data aceasta creanta nu îndeplineste nici una din conditiile prevazute la art. 101 pentru a fi considerata creanta nedefavorizata.
Legea 85/2006, prevede îndeplinirea cumulativa a tuturor conditiilor enumerate în cuprinsul acestor note, neîndeplinirea unei singure conditii având ca urmare respingerea planului de reorganizare, instanta de recurs va constata temeinicia hotarârii pronuntate de judecatorul sindic, respectiv neconfirmarea planului de reorganizare.
Examinând sentinta recurata, raportat la motivele de recurs invocate, instanta a retinut ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Aspectele litigioase vizeaza în principal stabilirea împrejurarii depunerii planului de reorganizare de catre creditori în termenul prevazut de art. 94 alin. 1 lit. c) din Legea 85/2006, precum si a acceptarii acestuia cu majoritatea categoriilor de creante prevazute de lege.
În ceea ce priveste primul aspect, Curtea a avut în vedere ca, potrivit art. 94 alin. 1 lit. c) din Legea insolventei, planul va putea fi propus de unul sau mai multi creditori care si-au anuntat aceasta intentie pâna la votarea raportului prevazut la art. 59 alin. (2), detinând împreuna cel putin 20% din valoarea totala a creantelor cuprinse în tabelul definitiv de creante, în termen de 30 de zile de la data afisarii tabelului definitiv de creante.
Or, dupa cum rezulta din interpretarea art. 74 din lege, tabelul definitiv va fi înregistrat de administratorul judiciar la tribunal, acesta având grija sa fie afisat si la sediul sau un exemplar al tabelului. Desi textul nu prevede expres, aplicând prin analogie prevederile art. 72 alin. 3 care se refera la afisarea tabelul preliminar, si tabelul definitiv va fi afisat de grefa la usa instantei, ulterior înregistrarii lui, de la data afisarii curgând termenul de 30 zile în care creditorii puteau depune planul de reorganizare.
Nu poate fi primita sustinerea recurentului conform careia termenul de depunere a planului de reorganizare curge de la data publicarii tabelului definitiv în BPI, câta vreme prevederile art. 94 alin. 1 lit. c) din Legea insolventei sunt clare, stipulând în mod expres posibilitatea depunerii planului de reorganizare în termen de 30 zile de la data afisarii tabelului definitiv.
Din acest punct de vedere, nu poate fi acceptata sustinerea recurentului în sensul ca, raportat la prevederile art. 7 din lege, afisarea trebuia efectuata prin BPI. Potrivit art. 7 alin. 1 paragraful întâi, citarea partilor, precum si comunicarea oricaror acte de procedura, a convocarilor si notificarilor se efectueaza prin Buletinul procedurilor de insolventa. Asadar textul se refera în mod expres la citarea partilor, comunicarea si notificarea actelor de procedura, iar în aceste conditii nu se poate adauga la textul de lege, considerând ca afisarea tabelului definitiv trebuie realizata prin BPI. La o citire atenta a Legii 85/2006, se va observa ca legiuitorul face distinctie între afisare si publicare, nefiind întâlnita nicaieri în legea insolventei sintagma de „afisare prin BPI”. Potrivit art. 7 alin. 9, actele de procedura, respectiv hotarârile judecatoresti se publica în BPI, de la data publicarii acestora, citarea, convocarea si notificarea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicarii.
Raportat la aceste considerente, din ansamblul prevederilor legii insolventei, instanta de recurs a retinut ca afisarea tabelului definitiv al creantelor la usa instantei este un act diferit de publicarea tabelului în BPI, caci pe când afisarea este realizata de grefa instantei la usa acestei institutii, prin întocmirea unui proces-verbal, publicarea tabelului în BPI cade în sarcina administratorului judiciar, astfel cum prevede art. 7 alin. 6 din Legea insolventei. Astfel, legea prevede în mod expres situatiile în care este permisa formularea unor contestatii de la data publicarii în BPI a unor acte de procedura – cum este cazul contestatiei împotriva tabelului preliminar al creantelor, care trebuie formulata în termen de 5 zile de la data publicarii tabelului în BPI ori a contestatiei împotriva deciziei adunarii creditorilor sau a creditorului majoritar, care trebuie formulata în termen de 3 zile de la data publicarii acesteia în BPI.
Or, în cazul de fata, art. 94 alin. 1 lit. c) prevede în mod expres posibilitatea depunerii planului de reorganizare în termen de 30 zile de la afisarea tabelului definitiv. Este, deci, evident, ca legea realizeaza o distinctie clara între publicarea unor acte de procedura în BPI si afisarea care trebuie realizata la sediul tribunalului, fiind de asemenea evident ca, daca s-ar fi avut în vedere si în situatie din speta de fata momentul publicarii în BPI, legea ar fi prevazut expres, astfel cum a facut-o în alte situatii precum cele exemplificate anterior.
Discutia privind obligativitatea ori doar facultatea administratorului judiciar de a publica în BPI tabelul definitiv de creante este irelevanta fata de obiectul cauzei, câta vreme art. 94 alin. 1 lit. c) stabileste ca punct de reper în curgerea termenului de depunere a planului de reorganizare data afisarii tabelului definitiv, iar nu pe aceea a publicarii acestuia în BPI. Mai mult, legea nu leaga de actul publicarii în BPI a tabelului definitiv nici un fel de consecinte juridice, nefiind legat de acest moment nici dreptul de contestare a acestuia, si nici un alt demers în procedura.
Pentru aceste motive, în opinia instantei de recurs, nu poate fi primita sustinerea recurentului conform careia termenul de depunere a planului de reorganizare curge de la data publicarii tabelului, indiferent de modalitatea în care aceasta este realizata, caci o asemenea interpretare contravine literei si spiritului dispozitiilor legale anterior enuntate.
Prin urmare, fata de data afisarii tabelului definitiv al creantelor – 12.11.2013 (potrivit procesului-verbal aflat la dosar la fila 285 din vol. VI), având în vedere prevederile art. 94 alin. 1 lit. c), coroborate cu art. prevederile art. 101 Cod procedura civila, potrivit carora termenele se înteleg pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârsit termenul, termenul pentru depunerea planului de reorganizare s-a împlinit la data de 13.12.2013, astfel ca planul de reorganizare depus la data de 16.12.2013, este formulat cu depasirea termenului legal de 30 zile, fapt ce atrage decaderea creditorilor din dreptul de a depune planul de reorganizare si ca urmare trecerea la faliment a debitorului, astfel cum prevede expres art. 94 alin.5 din lege.
În ceea ce priveste celelalte conditii impuse în mod cumulativ de art. 101 pentru confirmarea planului de reorganizare, instanta de recurs a retinut ca sentinta judecatorului-sindic este legala si sub acest aspect. În cadrul conditiilor impuse de art. 101, primordial este a se verifica daca acesta a fost acceptat de cel putin jumatate plus una dintre categoriile de creante.
În acest sens, Curtea a retinut ca, potrivit art. 101 alin. 1 paragraf final lit. A, planul va fi confirmat daca vor fi îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii: cel putin jumatate plus una dintre categoriile de creante mentionate în programul de plati, dintre cele mentionate la art. 100 alin. (3), accepta sau sunt socotite ca accepta planul, cu conditia ca minimum una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul.
În programul de plati cuprins în planul de reorganizare, au fost mentionate patru categorii de creante, respectiv garantate, bugetare, salariale si chirografare. În sedinta adunarii creditorilor din data de 16.01.2014, s-au prezentat si si-au exprimat votul pozitiv asupra planului de reorganizare doar creditorii din grupa celor chirografari, considerându-se ca au acceptat planul în lipsa si creditorii salariali, potrivit art. 101 alin. 1 lit. D din lege.
În privinta creantelor garantate, creditorul Banca T. a votat împotriva planului, iar creditorii din categoria creantelor bugetare nu si-au exprimat deloc votul.
Or, în aceste conditii, corect a apreciat judecatorul-sindic ca, raportat la aceste patru categorii de creante si la voturile exprimate, fata de prevederea art. 101 alin. 1 lit. A, nu se poate considera ca planul a fost votat de cel putin jumatate plus una dintre categoriile de creante.
În ceea ce priveste retinerea unei categorii distincte de creante – a creantelor chirografare stabilite de art. 96 alin. 1, cea a furnizorilor indispensabili, Curtea a retinut, în acord cu cele aratate de judecatorul-sindic, ca, potrivit art. 96 alin. 1 paragraf final, aceasta categorie nu poate fi recunoscuta ca atare daca administratorul judiciar nu a confirmat-o anterior. Acest aspect a fost retinut si prin sentinta nr. 516/F/09.04.2014 a Tribunalului B., confirmata prin decizia nr. 261/18.09.2014 a Curtii de Apel Oradea, prin care s-a respins contestatia împotriva hotarârii adunarii creditorilor din data de 16.01.2014.
De asemenea, în mod gresit sustine recurentul ca, în conditiile lipsei creditorilor din categoria creantelor bugetare, ar trebui luate în considerare doar trei categorii de creante în aprecierea îndeplinirii conditiei impuse de art. 101 alin. 1 lit. A din lege, câta vreme textul de lege este clar, referindu-se la acceptarea planului de cel putin jumatate plus una din categoriile de creante mentionate în programul de plati dintre cele aratate la art. 100 alin. 3. Or, exista patru categorii de creante înscrise în programul de plati dintre cele aratate de art. 100 alin. 3, iar majoritatea ceruta, de jumatate plus una, fiind raportata de categoriile de creante mentionate în programul de plati, iar nu la categoriile de creante prezente în adunare la votarea planului. Prin urmare, sustinerea recurentilor sub acest aspect este lipsita de temei juridic.
Pentru aceste considerente, în conditiile în care art. 101 alin. 1 impune îndeplinirea cumulativa a unor conditii pentru confirmarea planului, iar conditia primordiala – aceea a acceptarii planului de majoritatea categoriilor de creante înscrise în programul de plati – nu este îndeplinita, devine superflua examinarea în continuare a celorlalte conditii, a caror verificare ar fi prezentat relevanta doar în ipoteza realizarii primei conditii.
În consecinta, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, a fost respins recursul ca nefondat si mentinuta ca legala si temeinica sentinta recurata.
Totodata, a fost respinsa ca ramasa fara obiect cererea de suspendare a executarii sentintei, câta vreme o asemenea masura putea fi luata pâna la solutionarea caii de atac.
