Recurs. Procedura insolventei. Admisibilitatea cererii de interventie în cadrul procedurii insolventei, raportat la petitul cererii, la inexistenta unei alte cai speciale de acces în cadrul procedurii si la interesul de a interveni.
– art. 83 alin. 1 din Legea 85/2006
– art. 64 si art. 65 din Legea nr. 85/2006
Decizia nr. 245/C/2015 – R din 10.12.2015
Dosar nr. 5847/111/C/2010/a5-R
Prin Încheierea din 13 octombrie 2015, pronuntata de Tribunalul Bihor a fost respinsa cererea formulata de formulata de Cabinet Individual de Insolventa H. M., cu sediul în O, Judetul Bihor în calitate de lichidator judiciar al debitorului S.C. C. A. I. E. S.R.L. cu sediul în O. contradictoriu cu pârâtii SC G. SRL, cu sediul în O., judetul Bihor, – reprezentata prin administratorul judiciar Cabinete Asociate P. & R., cu sediul în O., judetul Bihor, SC R. I. SRL, cu sediul în O., judetul Bihor si intervenienta B.-G. SA – cu sediul în B.
Pentru a hotarî astfel, tribunalul a retinut ca, prin sentinta nr. 1031/F/ 2015 pronuntata de Tribunalul Bihor la data de 30 Iunie 2015 în prezenta cauza, judecatorul sindic a admis cererea formulata de C. I. SPRL – filiala O, jud. Bihor în calitate de lichidatorul judiciar al debitoarei S.C. C. A. I. E. S.R.L. cu sediul în O., contradictoriu cu pârâtele S.C. G. S.R.L. cu sediul în O., jud. Bihor reprezentata de administratorul judiciar Cabinete asociate P. & R. cu sediul în O, jud. Bihor si S.C. R. I. S.R.L. cu sediul în O., jud. Bihor.
A repus partile în situatia anterioara încheierii contractelor de vânzare-cumparare încheiate între debitor si pârâta de rândul 1 reflectate în facturile fiscale nr. 99/2.07.2010, 100/5.07.2010 si 101/6.07.2010, respectiv a contractelor de vânzare-cumparare încheiate între debitor si pârâta de rândul 2 reflectate în facturile fiscale nr. 98/1.07.2010 si 102/6.07.2011, având ca obiect linie de patiserie-cofetarie si b. N. 133, ca urmare a anularii acestor contracte.
A fost respinsa cererea reconventionala formulata de pârâtele S.C. G. S.R.L. cu sediul în O., jud. Bihor reprezentata de administratorul special J. R. C. cu domiciliu procesual ales în O., jud Bihor si S.C. R. I. S.R.L. cu sediul în O., jud. Bihor. A fost admisa cererea de interventie formulata de catre creditoarea B.-G. SA –B. si în consecinta a constatat ca acest creditor detine calitatea de creditor ipotecar cu privire la bunurile ce formeaza obiectul restituirii catre debitoare în baza Contractului de Garantie reala mobiliara nr.xxx/09.09.2010.
În ce priveste cererea de interventie formulata de catre creditoarea B.-G. SA –B., judecatorul sindic a retinut ca în cauza, acest creditor detine calitatea de creditor ipotecar cu privire la bunurile ce formeaza obiectul restituirii catre debitoare, drept constituit în baza Contractului de Garantie reala mobiliara nr.xxx/09.09.2010, fiind îndreptatita sa urmareasca bunurile în conditiile art.1790 si art. 1746 C.civ.
Ca efect al admiterii cererii de interventie, creditorul are posibilitatea de a urmari bunul în mâna oricui ar trece, potrivit textelor de lege mentionate mai sus. În cauza, urmare a pronuntarii sentintei nr. 1031/F/ 2015 pronuntata de Tribunalul Bihor la data de 30 iunie 2015, bunurile ce au format obiectul Contractului de Garantie reala mobiliara nr.xxx/09.09.2010 prin care debitoarea a garantat creditul luat de SC G. SRL de la B.-G. SA – B., se vor întoarce în patrimoniul debitoarei, moment în care banca are deschisa calea recuperarii creantei din valorificarea bunurilor conform art. 121 alin 2 ind. 1 din Legea nr. 85/2006. Creantele invocate de B.-G. SA –B. au regimul juridic al unor creante nascute în timpul procedurii, lichidatorul judiciar având obligatia de a analiza cererea de creante depusa la dosar fila 60, în conformitate du dispozitiile art.64 alin 6 din Legea 85/2006.
Având în vedere ca în cauza dispozitivul sentintei este suficient de clar pentru a fi pus în executare, instanta a apreciat ca nu se impune lamurirea lui, motive pentru în temeiul art. 281 ind. 1 Cod procedura civila, a respins cererea formulata.
Prin Sentinta nr.1031/F din 30 iunie 2015, Tribunalul Bihor a admis cererea formulata de C. I. SPRL – filiala O, jud. Bihor în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. C. A. I. E. S.R.L. cu sediul în O. contradictoriu cu pârâtele S.C. G. S.R.L. cu sediul în O., jud. Bihor reprezentata de administratorul judiciar Cabinete asociate P. & R. cu sediul în O., jud Bihor si S.C. R. I. S.R.L. cu sediul în O., jud. Bihor si a dispus repunerea partilor în situatia anterioara încheierii contractelor de vânzare-cumparare încheiate între debitor si pârâta de rândul 1 reflectate în facturile fiscale nr. 99/2.07.2010, 100/5.07.2010 si 101/6.07.2010, respectiv a contractelor de vânzare-cumparare încheiate între debitor si pârâta de rândul 2 reflectate în facturile fiscale nr. 98/1.07.2010 si 102/6.07.2011, având ca obiect linie de patiserie-cofetarie si b. N. 133, ca urmare a anularii acestor contracte.
A fost respinsa cererea reconventionala formulata de pârâtele S.C. G. S.R.L. cu sediul în O., jud. Bihor reprezentata de administratorul special J. R. C. cu domiciliu procesual ales în O., jud. Bihor si S.C. R. I. S.R.L. cu sediul în O., jud. Bihor si admisa cererea de interventie formulata de catre creditoarea B.-G. SA –B. si în consecinta a constatat ca acest creditor detine calitatea de creditor ipotecar cu privire la bunurile ce formeaza obiectul restituirii catre debitoare în baza Contractului de Garantie reala mobiliara nr.xxx/09.09.2010.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca, prin sentinta nr. 2740/F/2010 din 09.11.2010, s-a deschis procedura generala de insolventa împotriva debitoarei SC C. A. I. E. SRL, la cererea acesteia, fiind numit administrator judiciar C. I. SPRL caruia i s-au stabilit atributiile prev. de art. 20 din legea insolventei .
Ulterior, prin sentinta nr.1586/F/21.06.2011 s-a dispus intrarea în faliment a societatii debitoare, fiind numit aceeasi societate de insolventa caruia i s-au stabilit atributiile prev. de art. 20 din Legea insolventei.
Judecatorul sindic a retinut în fapt ca, între debitor si pârâta S.C. R. I. S.R.L. a fost încheiat la data de 15.06.2010 a fost încheiat un contract de vânzare-cumparare prin care primul transmitea celui din urma dreptul de proprietate asupra B. N. 133 în schimbul sumei de 8.500 lei. În baza lui au fost emise facturile fiscale nr. 98 si 102 la data de 1.07.2010 si 6.07.2011. La data de 30 iunie 2010 debitorul a încheiat cu pârâta S.C. G. S.R.L. un alt contract de vânzare-cumparare prin care în schimbul sumei de 15.000 lei primul transmitea dreptul de proprietate asupra unei linii de patiserie-cofetarie. În baza lui au fost emise facturile fiscale nr. 99-101 la data de 2.07.2010, 5.07.2010 si 6.07.2010.
Prin Sentinta Comerciala nr. 1257/F/2014, pronuntata de Tribunalul Bihor la data de 05-02-2014, în dosar nr. 5847/111/2010/al*, s-a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar C. I. SPRL- filiala O, jud. Bihor în contradictoriu cu debitorul S.C. C. A. I. E. S.R.L. cu sediul în O. prin administratorul special J. R. C. cu domiciliul în O. si pârâtele S.C. G. S.R.L. cu sediul în O., jud. Bihor si S.C. R. I. S.R.L. cu sediul în O., jud. Bihor s-a dispus anularea contractelor de vânzare-cumparare încheiate între debitor si pârâta de rândul 1 reflectate în facturile fiscale nr. 99/2.07.2010, 100/5.07.2010 si 101/6.07.2010, precum si anularea contractelor de vânzare-cumparare încheiate între debitor si pârâta SC R. I. SRL, reflectate în facturile fiscale nr. 98/01.07.2010 si 102/06.07.2011.
Sentinta Comerciala nr. 1257/F/2014, pronuntata de Tribunalul Bihor la data de 05-02-2014, în dosar nr. 5847/111/2010/al* a devenit irevocabila prin respingerea recursului formulat, aspect recunoscut si de catre pârâte. Potrivit art. 83 alin 2 din Legea 85/2006, prevede ca ,,tertul dobânditor, care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese transferat de catre debitor, va avea împotriva averii o creanta de aceeasi valoare, cu conditia ca tertul sa fi acceptat transferul cu buna-credinta si fara intentia de a-i împiedica, întârzia ori însela pe creditorii debitorului. În caz contrar, tertul dobânditor pierde creanta sau bunul rezultat din repunerea în situatia anterioara în favoarea averii debitorului. Reaua credinta a tertului dobânditor trebuie dovedita.
Judecatorul sindic a retinut ca în cauza, reaua-credinta a tertilor dobânditori pârâti în cauza, a fost retinuta prin sentinta de anulare a transferurilor patrimoniale, sentinta care în considerentele sale s-a aratat în esenta ca scopul urmarit de catre reprezentantii societatii debitoare a fost scoaterea unor active importante din patrimoniul acesteia pentru a face imposibila valorificarea creantelor în cadrul procedurii insolventei. De asemenea s-a retinut ca transmiterea bunului în patrimoniul unei societati ce a devenit controlata integral de catre sotia administratorului special al debitorului la un interval de unsprezece luni de la data încheierii contractului de vânzare-cumparare conduce la concluzia ca scopul nu a fost obtinerea de lichiditati, ci fraudarea intereselor legitime ale creditorilor. De altfel, raportat la valoarea stabilita cu un an înainte prin raportul de evaluare întocmit la solicitarea B.-G., pretul convenit de parti nu poate fi explicat într-un mod rezonabil din moment ce el reprezinta a cincea parte din cel reflectat în respectivul înscris.
Referitor la cel de-al doilea contract judecatorul sindic a retinut ca el a fost încheiat cu numai 45 de zile anterior depunerii cererii de deschidere a procedurii insolventei, pretul stabilit fiind unul vil în raport de valoarea stabilita prin acelasi raport de evaluare. Intentia frauduloasa a partilor contractante este cu atât mai evidenta cu cât anterior debitorul adusese bunul transmis în garantia B.-G. pentru o linie de credit acordata pârâtei S.C. G. S.R.L. la o valoare mult mai mare. Cunoasterea de catre aceasta a valorii reale a bunului dobândit la un interval de un an de la momentul evaluarii facute în favoarea B.-G. conduce la concluzia ca s-a urmarit transferul unui activ important al debitorului în vederea anihilarii oricarei posibilitati de recuperare a creantelor în cadrul procedurii insolventei. În plus, judecatorul sindic a mai retinut prin sentinta mentionata ca la încheierea contractului pârâta a fost reprezentata de d-l B. F., sotul fostei administratoare a debitorului pâna la data de 11 iunie 2009. Pozitia detinuta de aceasta în cadrul S.C. C. A. I. E. S.R.L. conduce la concluzia ca a existat o întelegere frauduloasa între debitor si pârâta la încheierea contractelor, fiind întrunite conditiile prescrise cu titlu general de art. 79, cât si cele cu titlu particular prevazute de art. 80 alin. 1 lit. b ) si c ) din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere ca în cauza pârâtele nu au restituit bunurile ce au facut obiectul contractelor de vânzare cumparare anulate de catre instanta, judecatorul sindic în baza art. 83 alin 2 din Legea 85/2006, a admis cererea lichidatorului judiciar si a repus partile în situatia anterioara încheierii contractelor de vânzare-cumparare încheiate între debitor si pârâta de rândul 1 reflectate în facturile fiscale nr. 99/2.07.2010, 100/5.07.2010 si 101/6.07.2010, respectiv a contractelor de vânzare-cumparare încheiate între debitor si pârâta de rândul 2 reflectate în facturile fiscale nr. 98/1.07.2010 si 102/6.07.2011, având ca obiect linie de patiserie-cofetarie si b. N. 133, ca urmare a anularii acestor contracte.
În ce priveste cererea reconventionala formulata de catre pârâte, judecatorul sindic retinând ca în cauza s-a dovedit reaua-credinta a pârâtelor în efectuarea transferurilor patrimoniale, asa cum s-a aratat mai sus, fiind incidente dispozitiile art. 83 alin 2 teza a doua din Legea 85/2006, a respins cererea ca neîntemeiata.
În ce priveste cererea de interventie formulata de catre creditoarea B.-G. SA –B., judecatorul sindic a retinut ca în cauza, acest creditor detine calitatea de creditor ipotecar cu privire la bunurile ce formeaza obiectul restituirii catre debitoare, drept constituit în baza Contractului de Garantie reala mobiliara nr.xxx/09.09.2010, fiind îndreptatita sa urmareasca bunurile în conditiile art.1790 si art. 1746 Cod civil.
Fata de cele retinute, judecatorul sindic a admis cererea interventie asa cum a fost formulata.
Împotriva Sentintei nr.1031/F din 30 iunie 2015, a formulat recurs pârâtii J. R. C., în calitate de administrator special al SC”G.”SRL si SC”R. I.”SRL, solicitând instantei modificarea în parte a sentintei atacate în sensul admiterii cererii reconventionale asa cum a fost aceasta formulata.
În motivarea recursului pârâtii arata ca, judecatorul sindic prin sentinta recurata a dispus respingerea cererii reconventionale, retinând în esenta dispozitiile art. 83 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 conform carora tertul dobânditor de rea-credinta pierde creanta sau bunul rezultat din repunerea în situatia anterioara în favoarea averii debitorului.
Într-adevar conform sentintei comerciale nr. 1257/F/2014 devenita irevocabila prin respingerea recursului s-a dispus anularea contractelor prin care R. I. S.R.L. a achizitionat un B. N.133 înstrainat de la debitoarea C. A. I. E., precum si contractul prin care G. S.R.L. a achizitionat o linie de patiserie de la debitoarea C. A. I. E. conform contractului de vânzare-cumparare încheiat la data de 30.06.2012 pentru suma de 15.000 RON. Însa din considerente hotarârii judecatoresti nu se desprinde deloc ideea participarii cumparatorilor la fraudarea intereselor creditorilor. Se retine doar intentia vânzatoarei si anume C. A. I. E. care a urmarit scoaterea unor active importante din patrimoniul sau.
Asadar se retine reaua-credinta doar a vânzatoarei debitoare, conduita sa fiind cea care a justificat anularea transferului patrimonial. De altfel, în litigiul ce a avut ca obiect anularea acestor transferuri nu s-a realizat nicio expertiza de evaluare a valorii de circulatie a bunurilor, obiect al transferului. Notiunea de fraudare a creditorilor nu se poate traduce decât prin vânzarea activelor la un pret mult sub pretul pietei, asadar fiind lipsit de relevanta legaturile dintre societatile contractante câta vreme pretul contractului a fost unul serios, legitim, real, respectiv s-a facut dovada ca s-a achitat si ca sumele de bani obtinute cu titlu de pret s-au înregistrat în contabilitate. Or, reaua credinta a pârâtilor nu poate rezulta din compararea pretului achitat cu niste valori ce rezulta dintr-un contract de garantie ce a fost încheiat cu mult anterior înstrainarii bunului.
Pe de alta parte din contractul de garantie reala mobiliara cu nr. 13/10.09.2009 încheiat cu BRD rezulta ca valoarea bunurilor aduse drept garantie reala este de 152.600 RON, fara a se preciza care este valoarea fiecarui component din aceasta masa de bunuri mobile ce a facut obiectul evaluarii. Raportul de evaluare ce a stat la baza contractului de garantie cu BRD se refera exclusiv la doar doua bunuri mobile din cadrul acestei mase de bunuri ce fac obiectul garantiei reale si anume: cuptor electric de patiserie marca WIESEU a carui valoare este de 23.000 lei, respectiv echipament service pompe injectie electronice marca BOSCH evaluat la suma de 67.000 RON, nefacând nicio referire la bunurile ce fac obiectul contractelor de vânzare-cumparare si anume: b. N.133 si linia de patiserie.
În consecinta, în cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 83 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, cu atât mai mult cu cât motivele care au atras nulitatea contractelor se refera exclusiv la conduita vânzatoarei debitoare, si nicidecum la conduita pârâtelor a caror rea-credinta nu a fost dovedita la momentul încheierii contractelor anulate de catre instanta de judecata. În aceste conditii în baza principiului care guverneaza efectele nulitatii, se impune ca partile sa fie puse în situati anterioara, respectiv nu numai ca vânzatoarea sa reintre în posesia bunurilor înstrainate dar si sa restituie pretul încasat în temeiul acestor contracte de vânzare-cumparare.
Pentru asigurarea respectarii principiului fundamental ce împiedica îmbogatirea fara justa cauza a vânzatorului care este obligat la restituirea pretului, se impune si instituirea unui drept de retentie în favoarea pârâtilor asupra bunurilor care au facut obiectul contractelor de vânzare-cumparare care sa functioneze ca o garantie suficienta menita sa asigure realizarea dreptului de creanta al subsemnatilor fata de debitoarea-vânzatoare. Aceasta solutie se impune cu atât mai mult cu cât prin reîntoarcerea bunului în patrimoniul vânzatoarei care se afla în procedura falimentului, sansele ca recurentii pârâti sa îsi recupereze pretul achitat pentru aceste bunuri sunt minime, prin instituirea dreptului de retentie fiind astfel evitat concursul celorlalti creditori înscrisi la masa credala.
Din cauza momentului la care a fost pronuntata hotarârea judecatoreasca, recurentii pârâti nu mai pot fi înscrisi la masa credala a debitoarei C. A., motiv pentru care daca nu s-ar institui acest drept de retentie, în mod nejustificat ar fi în imposibilitatea de li se restitui pretul platit în baza contractelor anulate, debitoarea nemaiavând alte bunuri cu care sa poate fie satisfacute creantele acestora.
Împotriva aceleasi hotarâri a formulat recurs si CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENTA”H. M.” – lichidator judiciar al debitoarei SC”C. A. I. E.”SRL, solicitând instantei modificarea în parte a Sentintei atacate, în sensul respingerii cererii de interventie formulata de catre B.-G. SA – B.
În motivarea recursului arata urmatoarele:
Ca urmare a anularii contractelor de vânzare-cumparare, printr-o sentinta irevocabila, vechiul lichidator judiciar, în temeiul principiului restitutio in integrum, a formulat cerere de repunere a partilor în situatia anterioara, înregistrata la Tribunalul Bihor în data de 15.10.2014, dosar nr. 5847/111/2010/a5. La data de 27.04.2015, B.-G. S. G. S.A.- B., a formulat cerere de interventie în interes propriu, în dosar nr. 5847/111/2010/a5, prin care a solicitat admiterea acesteia si constatarea ca detine calitatea de creditor ipotecar cu privire la bunurile ce formeaza obiectul restituirii catre debitoare, fiind îndreptatita sa urmareasca bunurile în conditiile art. 1790 si art. 1746 Cod civil.
Cu privire la cererea de interventie formulata de B.-G. S. G. S.A.-B., arata ca aceasta trebuia respinsa, deoarece banca a avut posibilitatea sa formuleze cerere de înscriere la masa credala a debitoarei pâna la data de 20.12.2010, astfel cum rezulta din sentinta de deschidere a procedurii de insolventa împotriva debitoarei nr. 2740/F/2010 din data de 09.11.2010, pronuntata de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 5847/111/2010, însa aceasta nu a înteles sa uzeze de acest drept al sau în termenul fixat în sentinta de deschidere a procedurii. În aceste conditii, în conformitate cu art. 76 alin. (1) din Legea 85/2006, care prevede, citeaza: „titularul de creante anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creantelor pâna la expirarea termenului prevazut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decazut, cât priveste creantele respective din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor si nu va dobândi calitatea de creditor îndreptatit sa participe la procedura si în conformitate cu art. 76 alin. (2) din Legea 85/2006, întelege sa invoce decaderea creditorul B.-G. S. G. S.A.-B. din dreptul de a mai fi înscris pe tabelul de creante al debitoarei.
Banca a înteles sa apeleze la un artificiu juridic pentru a-si asigura înscrierea la masa credala si implicit pentru a eluda dispozitiile legale în materie, prin formularea cererii incidentale. Prin sentinta atacata, judecatorul – sindic, în mod nelegal, a admis aceasta cerere si în consecinta, citeaza: „constata ca acest creditor detine calitatea de creditor ipotecar cu privire la bunurile ce formeaza obiectul restituirii catre debitoare în baza Contractului de Garantie reala mobiliara nr. xxx/09.09.2010 conferindu-i astfel creditorului B.-G. S. G. S.A.- B. un drept din care este decazut. Legea 85/2006 este o lege speciala si, în temeiul principiului specialia generalibus derogant, se aplica prioritar fata de norma generala, în speta art. 1790 si art. 1746 Cod civil (1864).
Prin urmare, hotarârea pronuntata de judecatorul sindic vine în contradictie cu dispozitiile Legii insolventei nr. 85/2006, fiind lipsita de temei legal si fiind data cu încalcarea si aplicarea gresita a legii.
Pentru a întari cele precizate mai sus, mentioneaza ca, pentru data de 16.09.2015, ora 13.00 a fost convocata adunarea creditorilor debitoarei SC C. A. I. E. SRL. înainte cu câteva ore de sedinta adunarii creditorilor astfel convocata, intimata B.-G. S. G. S.A.-B., desi neconvocata (pentru simplul motiv ca nu este înscrisa pe tabelul de creante si în aceste conditii, raportat la dispozitiile art. 72 alin. (3) si art. 74 alin. (2) din Legea 85/2006, nu are dreptul de a participa la adunarea creditorilor), i-a comunicat o adresa prin care îsi exprima votul în sensul prorogarii adunarii creditorilor pâna la publicarea tabelului definitiv consolidat al creditorilor, aratând ca, citeaza: aceasta solicitare subscrisa o întemeiaza pe admiterea cererii de interventie si constatarea calitatii de creditor ipotecar cu privire la bunurile ce s-au întors în patrimoniul societatii din patrimoniul SC G. SRL. În consecinta, detine calitatea de creditor în prezenta procedura în baza Sentintei 1031/30.06.2015″. Or, astfel cum a precizat mai sus, prin nedepunerea cererii de admitere a creantei pâna la data de 20.12.2010. creditorul B.-G. S. G. S.A.-B. a fost decazut din dreptul de a mai fi înscris pe tabelul de creante si implicit nu a dobândit calitatea de creditor îndreptatit sa participe la procedura insolventei.
În plus, instanta de fond trebuia sa respinga cererea de interventie si pe considerentul ca intimata B.-G. S. G. S.A.-B. a avut ocazia de a-si valorifica dreptul de creanta printr-o cerere în realizare a dreptului, respectiv prin cererea de admitere a creantei si înscrierea pe tabelul creantelor, în termenul fixat în sentinta de deschidere a procedurii, dar nu a uzat de acest drept. Cât timp intervenientul a avut la dispozitie un alt mijloc procesual pentru realizarea dreptului – cererea de admitere a creantei si înscrierea pe tabelul creantelor – si nu s-a folosit de acest drept, el nu poate utiliza actiunea în constatare. Astfel, cererea în constatare, fiind subsidiara celei în realizare, trebuia respinsa ca inadmisibila.
În concluzie, solicita admiterea prezentului recurs si modificarea în parte a sentintei atacate, în sensul respingerii cererii de interventie formulata de catre B.-G. SA-B..
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 72, art. 74, art. 76 si urmatoarele din Legea 85/2006, art. 111, art. 304 pct. 9 si art. 3041 Cod procedura civila – 1865.
CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENTA”H. M.” – lichidator judiciar al debitoarei SC”C. A. I. E.”SRL, a formulat recurs si împotriva Încheierii date în Camera de consiliu din 13 octombrie 2015, pronuntata de Tribunalul Bihor, solicitând instantei modificarea în totalitate a încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de lamurire dispozitiv.
În motivarea recursului formulat împotriva încheierii arata ca, încheierea din data de 13.10.2015, este nelegala si netemeinica pentru urmatoarele considerente:
Încheierea ataca a fost data, fara citarea partilor, aspect ce rezulta de altfel si din practicaua hotarârii atacate, citeaza „Se constata ca prezenta cauza se solutioneaza fara citarea partilor”, desi art. 2811 alin, (2) Cod procedura civila (1865) aplicabil în speta, prevede, în mod expres ca: „Instanta va rezolva cererea de urgenta, prin încheiere data în camera de consiliu, cu citarea partilor”. Asadar din modul de redactare al acestui text legal rezulta fara dubiu ca, pentru solutionarea unei cereri de lamurire dispozitiv este obligatoriu si nicidecum facultativ ca instanta sa citeze partile. Lipsa citarii partilor echivaleaza cu nulitatea hotarârii, astfel cum prevede art. 107 Cod procedura civila (1865).
În motivarea încheierii, instanta de fond a retinut ca: „în ce priveste cererea de interventie formulata de catre creditoarea B.-G. SA- B…. acest creditor detine calitatea de creditor ipotecar cu privire la bunurile ce formeaza obiectul restituirii catre debitoare, drept constituit în baza Contractului de Garantie reala mobiliara nr. xxx/09.09.2010, fiind “îndreptatita sa urmareasca bunurile în conditiile art. 1790 si art. 1746 Cod civil. Ca efect al admiterii cererii de, interventie, creditorul are posibilitatea de a urmari bunul în mâna oricui ar trece, potrivit textelor de lege mentionate mai sus”. Asadar, judecatorul sindic a facut abstractie de faptul ca, în speta, sunt aplicabile dispozitiile legii speciale a insolventei si nu Codul civil. Iar potrivit Legii nr.85/2006, calitatea de creditor o are doar persoana fizica sau juridica care detine un drept de creanta împotriva debitorului supus procedurii insolventei, si care urmare a acestui fapt a formulat în termen si respectiv i-a fost admisa cererea de înscriere pe tabelele de creanta contra debitorului. Or, în speta, B.-G. B. nu a formulat o asemenea cerere de admitere a creantei, în termenul prevazut în sentinta de deschidere a procedurii de insolventa împotriva debitoarei SC C. A. I. E. SRL, fiind astfel decazuta „cât priveste creantele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor si nu va dobândi calitatea de creditor” (art. 76 alin. (1) din Legea 85/2006). Fiind o lege speciala se aplica cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant.
Desi, judecatorul sindic a motivat ca B.-G. SA-B. este îndreptatita sa urmareasca bunurile în temeiul art. 1790 si art. 1746 Cod civil, totusi în continuarea motivarii încheierii, acesta argumenteaza temeiul recuperarii creantei de catre B.-G. SA-B., raportându-se la dispozitiile art. 121 alin. 2 ind. 1 din Legea 85/2006. Apreciaza ca nu este posibil, având în vedere dispozitiile art. 74 alin. (2) si urmatoarele din Legea 85/2006 aplicabile în cauza, ca un creditor care nu a fost înscris pe tabelele de creante ale debitorului sa îsi recupereze creanta din valorificarea bunurilor în conformitate cu art. 121 din Legea 85/2006. Rezulta asadar ca instanta de fond a încalcat si aplicat gresit legea.
În mod cu totul eronat, instanta de fond a retinut ca, în speta, creanta B.-G. SA-B. are regimul unei creante nascute în timpul procedurii, afirmând ca, citeaza; „lichidatorul judiciar având obligatia de a analiza cererea de creanta depusa la dosar fila 60, în conformitate cu dispozitiile art. 64 alin. 6 din L 85/2006″. Între B.-G. SA-B., în calitate de creditor, pe de o parte, si SC G. SRL, în calitate de debitor si SC C. A. I. E. SRL, în calitate de garant, pe de alta parte, s-a încheiat contractul de credit nr. 13 din data de 09.09.2009 având ca obiect acordarea de catre banca, debitorului SC G. SRL, a unui credit în cuantum de 100.000 lei. În data de 09.09.2010 s-a încheiat actul aditional nr. 1 la acest contract si contractul de garantie nr. xxx/09.09.2010.
Prin urmare, dreptul de creanta al bancii s-a nascut odata cu încheierea contractului de credit nr. 13 din data de 10.09,2009. Or, procedura insolventel s-a deschis împotriva debitoarei SC C. A. I. E. SRL în data de 09.11.2010, prin Sentinta nr. 2740/F/2010, pronuntata de Tribunal Bihor în sedinta publica din 09.11.2010, în dosar nr. 5847/111/2010, asadar la un an si 2 luni dupa încheierea respectivului contract de credit, de unde rezulta ca, în cauza, creanta B.-G. SA B. este indubitabil anterioara deschiderii procedurii. Fiind o creanta anterioara deschiderii procedurii de insolventa, era obligatoriu ca B.-G. SA-B. sa formuleze, în conformitate cu art. 64 alin. (I) din Legea 85/2006, o cerere de admitere a creantei în termenul fixat în sentinta de deschidere a procedurii, respectiv pâna la data de 20.12.2010. Sanctiunea care intervine, în cazul nerespectarii acestui termen este prevazuta expres de art. 76 alin. (1) din Legea 85/2006, si este decaderea. cât priveste creantele respective, din dreptul de o fi înscris în tabelul creditorilor si de a avea calitatea de creditor îndreptatit sa participe la procedura. Trebuie remarcat faptul ca, B.-G. SA- B. nu a formulat o asemenea cerere de admitere a creantei, decât dupa aproape 5 ani de la data stabilita, prin sentinta de deschidere a procedurii, ca termen limita pentru depunerea declaratiilor de creanta. Mai mult, aceasta cerere de admitere a creantei formulata de B.-G. SA-B., care se afla la fila 60 din dosarul cauzei nr. 5847/111/2010/a5, nu doar ca a fost tardiv depusa, ci este si necorespunzator timbrata. A se observa ca la fila 66 din dosarul nr. 5847/111/20l0/a5 exista o taxa de timbru de 20 de lei (si nu de 200 de lei cum prevede art. 14 din OUG 80/2013), achitata pentru un dosar aflat pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, nr. 808/1285/2014 si nicidecum pentru dosarul cauzei.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 3 punctul 7 si 8, art. 64 alin. (1), art. 72 alin. (3) teza a II-a, art. 74 alin. (2), art. 76 si urmatoarele din Legea 85/2006, art. 107, art. 304 pct. 9 si art. 3041 Cod procedura civila – (1865).
Cabinet Individual de Insolventa”H. M.”, prin întâmpinarea depusa la dosar solicita instantei recursului formulat de J. R. C., în calitate de administrator special al SC”G.”SRL si SC”R. I.”SRL si mentinerea ca legala si temeinica a Sentintei nr.1031/F din 30 iunie 2015 pronuntata de Tribunalul Bihor, doar în ceea ce priveste respingerea cererii reconventionale formulata de SC”G.”SRL, prin administrator special J. R. C. si SC”R. I.”SRL.
În mod corect, instanta de fond a retinut, în hotarârea atacata, faptul ca, în cauza s-a dovedit reaua-credinta a pârâtelor – reclamante reconventional în efectuarea transferurilor patrimoniale, fiind astfel incidente dispozitiile art. 83 alin. 2 teza a doua din Legea 85/2006.
Mai mult, Sentinta nr. 1257/F/2014, prin care s-a admis actiunea în anulare formulata de fostul lichidator, a fost întemeiata si pe dispozitiile art. 80 alin. 1 lit. c) din Legea 85/2006, care prevad tocmai posibilitatea lichidatorului judiciar de a formula actiuni pentru anularea transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise, realizate de debitor prin acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.
În esenta arata ca, în ceea ce priveste dreptul de retentie invocat de recurentii-pârâti, prin cererea lor de recurs, arata ca legea insolventei nu le recunoaste un asemenea drept. Asadar, în conformitate cu art. 83 din Legea 85/2006, tertul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 80, este obligat sa restituie averii debitorului bunul transferat, iar în schimb acesta detine împotriva averii debitoarei un drept de creanta, cu conditia ca tertul sa fi acceptat transferul cu buna – credinta, în caz contrar, tertul dobânditor pierde creanta sau bunul rezultat din repunerea în situatia anterioara, în favoarea averii debitorului.
Prin urmare, din moment ce s-a demonstrat reaua-credinta a societatilor R. I. SRL SI G. SRL la încheierea contractelor a caror anulare s-a dispus prin Sentinta nr. 1257/F/2014, ramasa irevocabila, acestea au pierdut creanta împotriva averii debitoarei, precum si bunul rezultat din repunerea partilor în situatia anterioara, în favoarea averii debitoarei.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 80 alin. 1 lit. c), art. 83 si art. 149 din Legea 85/2006 coroborat cu art. 308 alin. (2) din Cod procedura civila (1865).
B. – G. S. G.SA, prin întâmpinarea depusa la dosar, solicita instantei respingerea ca nefondat a recursului formulat de debitoarea SC”C. A. I. E.”SRL – prin lichidator. În esenta arata ca, sustinerile recurentei sunt nefondate având în vedere ca, intimata creditoare detine calitatea de creditor împotriva debitoarei, din momentul în care a fost admisa actiunea în anulare. Doar începând cu aceasta data avea interesul de a formula cerere de înscriere la masa credala a debitoarei, raportat la faptul ca bunurile asupra carora era notat dreptul sau de gaj, au ajuns în patrimoniul recurentei.
Atâta timp cât dreptul de gaj cu privire la bunurile mobile a fost leal constituit, în mod legal a fost admisa si cererea de interventie si din punct de vedere a dispozitiilor ce reglementeaza procedura insolventei.
B. – G. S. G.SA, prin întâmpinarea depusa la dosar, solicita instantei respingerea ca nefondat a recursului formulat de J. R. C., administrator special al SC”G.”SRL, cu privire la constituirea unui drept de retentie asupra liniei de patiserie, aratând în esenta ca dreptul de retentie confera o simpla detentie precara, fiind definit ca un drept real de garantie imperfect care acorda dreptul titularului sa retina bunul pâna la plata sumelor pe care le-a cheltuit cu întretinerea bunului.
Asadar, dreptul de retentie nu confera un drept de prioritate la distribuire în concurs cu un creditor garantat cu privire la bunul respectiv si în consecinta, solicitarea recurentei este lipsita de interes, atâta timp cât în speta distribuirea sumelor de bani se impune a se face cu respectarea prevederilor art.121 din Legea nr.85/2006.
Examinând sentinta recurata, raportat la motivele de recurs invocate, Curtea a retinut urmatoarele:
1. Recursul declarat de recurent J. R. C., în calitate de administrator special al S.C. G. S.R.L. si S.C. R. I. S.R.L.
Prin sentinta comerciala nr. 1257/F/05.02.2014 pronuntata de Tribunalul Bihor, devenita irevocabila prin decizia 262/18.09.2014 pronuntata de Curtea de Apel Oradea, a fost admisa actiunea formulata de lichidatorul C. I. SPRL în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. A. I. E. S.R.L., S.C. G. S.R.L. si S.C. R. I. S.R.L., fiind anulate contractele de vânzare-cumparare încheiate de societatea debitoarea cu pârâta de rd. 1 si respectiv cu pârâta de rd. 2.
Prin actiunea înregistrata în dosarul de insolventa la data de 14.10.2014, lichidatorul C. I. SPRL a solicitat judecatorului-sindic repunerea partilor în situatia anterioara încheierii contractelor de vânzare-cumparare anulate prin sentinta nr. 1257/F/05.02.2014 pronuntata de Tribunalul Bihor.
Pârâtele S.C. G. S.R.L. prin administratorul special J. R. C. si S.C. R. I. S.R.L. au formulat cerere reconventionala, prin care au solicitat restituirea de catre societatea debitoare a pretului achitat în temeiul contractelor de vânzare-cumparare anulate, respectiv suma de 8.500 lei în favoarea pârâtei S.C. R. I. S.R.L. si 15.000 lei în favoarea pârâtei S.C. G. S.R.L., precum si instituirea unui drept de retentie asupra bunurilor ce face obiectul actiunii pâna la restituirea efectiva a pretului.
Potrivit art. 83 alin. 1 din Legea 85/2006, tertul dobânditor în cadrul unui transfer patrimonial, anulat conform art. 80, va trebui sa restituie averii debitorului bunul transferat sau, daca bunul nu mai exista, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de catre debitor, stabilita prin expertiza efectuata în conditiile legii. La rândul lui, tertul dobânditor, care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i fusese transferat de catre debitor, va avea împotriva averii o creanta de aceeasi valoare, cu conditia ca tertul sa fi acceptat transferul cu buna-credinta si fara intentia de a-i împiedica, întârzia ori însela pe creditorii debitorului. În caz contrar, tertul dobânditor pierde creanta sau bunul rezultat din repunerea în situatia anterioara, în favoarea averii debitorului. Reaua-credinta a tertului dobânditor trebuie dovedita(alin. 2).
Prin urmare, legea recunoaste tertului dobânditor un drept de creanta împotriva averii debitoarei reprezentând valoarea bunului restituit doar daca a acceptat transferul cu buna-credinta si fara intentia de a-i împiedica, întârzia ori însela pe creditorii debitorului.
În speta, corect a apreciat judecatorul-sindic ca pârâtele reclamante reconventionale, în calitate de terti dobânditori în cadrul contractelor de vânzare-cumparare, au fost de rea-credinta la încheierea acestor contracte. Dupa cum rezulta din considerentele sentintei nr. 1257/F/05.02.2014 pronuntata de Tribunalul Bihor, judecatorul-sindic a dispus anularea contractelor de vânzare-cumparare încheiate de societatea debitoare cu cele doua pârâte, în temeiul prevederilor art. 80 alin. 1 lit. b) si c). Or, art. 80 lit. c) reglementeaza tocmai ipoteza actelor încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza în orice fel drepturile. Prin sentinta amintita, judecatorul-sindic a retinut ca, în analiza ambelor contracte încheiate de catre societatea debitoare cu fiecare dintre cele doua pârâte, scopul urmarit de toate partile implicate a fost acela de a scoate active importante din patrimoniul debitorului, pentru a face imposibila valorificarea creantelor în cadrul procedurii insolventei. Aceste aspecte au fost retinute si prin decizia nr. 262/18.09.2014 pronuntata de Curtea de Apel Oradea.
Astfel, în ceea ce priveste contractul încheiat cu S.C. R. I. S.R.L., instanta de recurs a aratat ca intentia frauduloasa a partilor implicate rezulta din dubla calitate detinuta de J. R. R. în cadrul celor doua societati comerciale si calitatea sotului sau de fost administrator al societatii falite. În ceea ce priveste participarea la frauda a tertului dobânditor S.C. G. S.R.L., Curtea a retinut ca aceasta rezulta din faptul ca ambele societati au acelasi sediu, ca S.C. G. S.R.L. a fost reprezentata la încheierea actului de B. F., sotul fostei administratoare a societatii debitoare pâna la 11.06.2009, precum si din împrejurarea ca, desi debitoarea înstrainase bunurile la o data anterioara, ulterior garanteaza cu aceleasi bunuri în calitate de proprietar al lor restituirea creditului contractat de S.C. G. S.R.L.
Raportat la aceste retineri, nu se poate admite sustinerea recurentilor în sensul ca în cauza nu ar fi dovedita reaua lor credinta, ci doar a debitoarei, caci puterea de lucru judecat de care se bucura aceste hotarâri judecatoresti împiedica posibilitatea instantei de a retine o alta stare de drept decât cea rezultata din considerentele acestora. Puterea de lucru judecat a unei hotarâri judecatoresti semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata în mod definitiv decât o singura data, iar hotarârea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarâre. Raportat la aceste precizari, principiul puterii de lucru judecat împiedica contrazicerea între doua hotarâri judecatoresti.
Prin urmare, din moment ce printr-o sentinta irevocabila s-a retinut ca scopul urmarit la încheierea contractelor de vânzare-cumparare de catre debitoare si pârâte, în calitate de terti dobânditori a fost acela de a sustrage bunurile de la urmarirea creditorilor si de a le leza drepturile, aceste aspecte nu mai pot fi repuse în discutie în solutionarea actualei cereri, caci altfel s-ar încalca puterea de lucru judecat de care se bucura sentinta nr. 1257/F/05.02.2014. Aspectele retinute de catre instanta nu pot fi infirmate printr-o hotarâre ulterioara, acestea impunându-se ca fiind obligatorii în cadrul prezentului litigiu. Din aceasta perspectiva, reaua-credinta a pârâtelor reconventionale si intentia de fraudare a creditorilor au fost dovedite, considerente în raport cu care în mod corect judecatorul-sindic a dispus respingerea cererii reconventionale. Pierderea creantei echivalente cu pretul achitat a fost prevazuta de lege ca si sanctiune pentru conduita frauduloasa, de rea-credinta a tertului dobânditor.
Raportat la aceste considerente, se impune respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurent J. R. C., în calitate de administrator special al S.C. G. S.R.L. si S.C. R. I. S.R.L., în baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila.
2. Recursul declarat de recurentul lichidator Cabinet Individual de Insolventa H. M. împotriva sentintei nr. 1031/F/30.06.2015 pronuntata de Tribunalul Bihor
Recursul declarat de recurenta Cabinet Individual de Insolventa H. M. vizeaza solutia judecatorului-sindic privind admiterea cererii de interventie formulata de intervenienta B.-G. S.A. B. Raportat la cererea de interventie formulata în dosar, Curtea retine ca, prin intermediul acesteia, B.-G. S.A. a solicitat sa se constate valabilitatea si opozabilitatea gajului sau conform contractului de garantie nr. xxx/09.09.2010. Prin acest contract, încheiat între banca pe de o parte si debitorul S.C. G. S.R.L. si S.C. C. A. I. E. S.R.L. în calitate de garant, pe de alta parte, aceasta din urma societate a adus în garantie bunurile proprietatea sa în vederea garantarii creditului acordat de banca împrumutatului S.C. G. S.R.L. în baza contractului de credit nr. 13/10.09.2009.
Or, în opinia Curtii, raportat la petitul cererii de interventie, aceasta este inadmisibila. Procedura insolventei este o procedura speciala, care deroga de la procedura de drept comun, instituita pentru a asigura mijloacele adecvate pentru acoperirea pasivului debitorului, iar din acest punct de vedere participantii la aceasta procedura unica sunt strict delimitati de lege. Totodata, deschiderea procedurii insolventei genereaza, însa, un complex de procese cu parti, obiect si cauza diferite, toate solutionate de catre judecatorul-sindic, procedura insolventei neputând fi catalogata ca fiind un singur proces, ci o pluralitate practic indeterminata de procese.
Cererile de interventie nu pot fi considerate, de plano, inadmisibile, doar pe considerentul ca procedura insolventei este o procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun. Ci trebuie analizat, în fiecare caz în parte, daca tertul interesat care uzeaza de formularea unei asemenea cereri are sau nu reglementata o cale speciala de acces în cadrul procedurii. Doar în masura în care acesta nu are o alta cale de acces si totusi acesta are interes sa intervina în procesul aferent procedurii insolventei ce se desfasoara între alte parti, cererea de interventie ar putea fi considerata admisibila, desigur în masura în care sunt îndeplinite si celelalte conditii de admisibilitate impuse de procedura civila.
Însa, în situatia în care legea speciala a insolventei reglementeaza în mod expres modalitatea în care o anumita persoana poate sa îsi valorifice drepturile sale în procedura insolventei, atunci cererea de interventie devine inadmisibila, tertul respectiv fiind obligat sa uzeze de calea speciala reglementata de legea insolventei.
Tocmai aceasta este situatia în speta de fata, caci tertul intervenient invoca în mod indirect prin cererea de interventie formulata un drept de creanta împotriva societatii debitoare. Or, art. 64 din Legea insolventei reglementeaza calea speciala de care trebuie sa uzeze creditorii care doresc recunoasterea creantei lor fata de societatea debitoare, respectiv formularea unei cereri de admitere a creantei, cuprinsul unei asemenea cereri fiind cel aratat la art. 65 din aceeasi lege.
Asadar, câta vreme tertul intervenient se pretinde a fi creditor garantat fata de debitoare, singura modalitate prin care îsi poate valorifica dreptul si proteja garantia pe care o invoca este formularea unei cereri de admitere a creantei, în nici un caz o cerere de interventie în cadrul unui proces aferent procedurii purtat între lichidator si tertii dobânditori în cadrul anularii unor transferuri frauduloase.
De altfel, creditorul B.-G. S.A. a si formulat în dosarul de insolventa o cerere de admitere a creantei împotriva debitoarei S.C. C. A. I. E. S.R.L., invocând tocmai contractul de garantie reala mobiliara nr. xxx/09.09.2010 la care face referire si prin cererea de interventie. Prin încheierea de sedinta din data de 17.11.2015 data de judecatorul-sindic în dosarul de insolventa, acesta a admis cererea de repunere în termen a declaratiei de creanta formulata de creditoarea B. si a dispus lichidatorului judiciar sa verifice declaratia de creanta, conform art. 66 din L.85/2006.
Raportat la aceste aspecte, instanta a retinut ca tertul intervenient, invocând calitatea sa de creditor, a si uzat de calea speciala a formularii unei cereri de admitere a creantei, fiind repus în termen de catre judecatorul-sindic si urmând ca asupra cererii sale sa se pronunte lichidatorul. Desigur, eventualele masuri ce se vor lua vor putea fi supuse controlului judecatorului-sindic si ulterior instantei de control judiciar.
Raportat la aceste aspecte, Curtea a retinut ca, având în vedere obiectul cererii de interventie si calitatea de creditor de care se prevaleaza tertul intervenient, precum si faptul ca acesta a formulat deja o cerere de admitere a creantei asupra careia urmeaza sa se pronunte lichidatorul, cererea de interventie formulata este inadmisibila. Pentru aceste motive, nu se mai impun a fi analizate aspectele referitoare la fondul cererii de interventie.
În consecinta, în baza art. 312 alin. 2 Cod procedura civila, a fost admis recursul declarat de recurentul lichidator Cabinet Individual de Insolventa H. M. împotriva sentintei nr. 1031/F/30.06.2015 pronuntata de Tribunalul Bihor, care a fost modificata în parte, în sensul respingerii ca inadmisibila a cererii de interventie formulata intervenienta B.-G. S.A. B., fiind mentinute celelalte dispozitii ale sentintei, fara cheltuieli de judecata în recurs.
3. Recursul declarat de recurentul lichidator Cabinet Individual de Insolventa H. M. împotriva încheierii din data de 13.10.2015 pronuntata de Tribunalul Bihor
Prin încheierea recurata, pronuntata de judecatorul-sindic în sedinta camerei de consiliu din data de 13.10.2015, a fost respinsa cererea de lamurire a întelesului, întinderii si aplicarii dispozitivului sentintei nr. 1031/F/30.06.2015, în sensul de a preciza care este finalitatea admiterii cererii de interventie formulate de tertul intervenient B.-G. S.A.
Curtea a apreciat ca, în conditiile în care, prin prezenta decizie a fost modificata sentinta nr. 1031/30.06.2015, în sensul respingerii cererii de interventie ca inadmisibila, recursul declarat de lichidator împotriva încheierii prin care judecatorul-sindic a respins cererea de lamurire a admiterii cererii de interventie a ramas lipsit de interes.
Interesul, ca si conditie de exercitiu a actiunii civile, reprezinta folosul practic, imediat, pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în miscare a procedurii judiciare. El trebuie sa existe nu numai la declansarea procedurii judiciare, ci pe tot parcursul procesului, deci inclusiv pe parcursul solutionarii cailor de atac. Or, în conditiile în care cererea de interventie a fost în mod irevocabil respinsa, nu mai exista folosul practic al lichidatorului recurent de a obtine modificarea încheierii prin care s-a respins cererea de lamurire a dispozitiei de admitere a cererii de interventie.
Raportat la aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, a fost respins ca lipsit de interes recursul declarat de recurentul lichidator Cabinet Individual de Insolventa H. M. împotriva încheierii din data de 13.10.2015 pronuntata de Tribunalul Bihor.
