Revendicare/granituire Imobile care nu se invecineaza


Drept civil

Revendicare/granituire

Imobile care nu se invecineaza

Dosar nr. 1550/310/2008

În cadrul dosarului s-a formulat cerere reconventionala prin care s-a solicitat obligarea pârâtei sa le lase în deplina proprietate si linistita posesie terenul în suprafata de 300 mp situat în orasul Busteni, judetul Prahova; sa se dispuna granituirea proprietatilor învecinate ale partilor.

In cauza pe baza probelor administrate in primul ciclu procesual s-a pronuntat hotararea prin care a fost admisa actiunea restransa in revendicare, a fost obligata parata sa lase reclamantilor in deplina proprietate terenul in suprafata de 43 mp din Busteni, si s-a dispus granituirea proprietatilor limitrofe ale partilor.

Impotriva acestei hotarari a formulat recurs parata si in calea de atac s-a pronuntat decizia prin care s-a admis recursul, s-a casat in tot sentinta recurata si s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecatoria Sinaia. Prin considerentele deciziei de casare s-a indicat instatei de trimitere efectuarea unei expertize care sa identifice terenul in litigiu in raport de toate actele vechi ale partilor, sa se stabileaca daca in raport de suprafetele detinute de parti exista o acaparare de teren din partea paratei si daca exista – granituirea proprietatilor partilor prin trasarea liniei de hotar.

In etapa rejudecarii s-au adus la indeplinire considerentele deciziei de casare in sensul administrarii unei expertize tehnice topometrice avand printre alte obiective si pe cele indicate explicit in decizia de casare.

Obiectivele expertizei topometrice, conform considerentelor deciziei de casare precum si in raport de aspectele evidentiate de parti, au fost fixate astfel:

– identificarea, masurarea, schitarea terenurilor în litigiu în raport de toate actele vechi ale partilor,

– sa se stabileasca, daca prin verificarea vecinatatilor, prin raportare la persoane, dar si spatial, exista posibilitatea ca proprietatea reclamantilor sa nu se învecineze cu cea a pârâtei; 

– sa se stabileasca daca în raport de suprafetele detinute de parti exista o acaparare de teren, iar în situatia în care exista daca se impune granituirea proprietatilor partilor prin trasarea liniei de hotar;

– sa se stabileasca daca terenul pârâtei se suprapune cu terenul reclamantilor;

– sa se evalueze un metru patrat de teren în zona, pentru stabilirea taxei judiciare de timbru.

Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâta in primul ciclu procesual si mentinuta si in aceasta etapa a judecatii, a fost unita cu fondul cauzei, conform art. 137 alin. 2 C.pr.civ., fiind nevoie a se administra probe comune cu acesta.

Din examinarea probatoriului administrat în cauza instanta a retinut urmatoarele:

Autorii reclamantilor, CI si CE au dobândit un teren în suprafata de 300 mp. situat în orasul Busteni (fost “comuna Poiana Tapului satul Zamora dincolo de periferie “) conform contractului de schimb autentificat la18 aprilie 1947 si transcris sub nr. 7953/19 septembrie 1947.

Acest teren a fost dobandit de la TD care la randul sau il dobandise de la IB cu actul de vanzare din 09.04.1946 care la randul sau il dobandise de la I E cu actul de vanzare din 20 martie 1935.(filele 19 – 25)

Toate aceste acte succesive de instrainare care au adus terenul de 300 mp in patrimoniul autorilor reclamantilor fac vorbire de vecinatati. Actul de schimb trimite si la o schita de plan care insa nu s-a depus la dosarul cauzei. Singura schita de plan depusa este cea aferenta actului de vanzare de la IB catre TD care schita de plan plaseaza proprietatea ca avand vecinatati pe doua laturi, de 10 m si respectiv 30 m cu proprietatea IE – primul vanzator, pe o alta latura de 10 m cu drum si respectiv pe a patra latura de 30 m cu proprietatea Grigore Petroi.

Prin urmare din analiza acestor acte de dobandire pe care le invoca reclamantii rezulta in mod indubitabil doua aspecte. Terenul dobandit de dansii avea configuratia unui dreptunghi cu latimi de 10 m si lungimi de 30 m iar vecinatatile nu au indicat niciodata pe autorii paratei – familia paratei – desi este evident ca si acestia stapaneau in aceasta zona dinainte de anul 1934 terenul fiind initial proprietatea lui DA decedat in 1934 si partajat de mostenitorii sai astfel cum se va arata.

Pârâta este proprietara terenurilor situate în orasul Busteni, drept de proprietate confirmat potrivit titlurilor nr. 90847/ 1 august 2002 si nr. 181/15 februarie 2007 si a Certificatului de Mostenitor nr. 71/8 iulie 2003; acest drept de proprietate a fost dobândit prin constituire în baza Legii nr. 18/1991 – în raport si de procesele verbale de punere în posesie nr. 2395/2002 si nr. 9576/18 august 2005 emise de Primaria Orasului Busteni.

Cu privire la modul de transmitere a proprietatii de la autorii paratei se va retine ca DA autorul paratei decedat in anul 1934 a detinut aici un teren de 2520 mp; terenul a fost impartit intre mostenitorii sai potrivit actului de partaj din 22 iulie 1947.

Aceste loturi astfel constituite au fost evidentiate in schita de plan, fila 17, care schita de plan indica veninatatile – printre acestea si pe IE. Cu privire la acesta vecinatate un aspect este esential; IE este autorul reclamantilor iar acesta din proprietatea sa mai mare vanduse terenul de 300 mp pentru prima data in anul 1935 catre IB care in 1946 l-a vandut catre TD(de la care l-au dobandit reclamntii). In mod natural si firesc in anul 1947 cand autorii paratei au savarsit actul de partaj insotit si de o schita anexa – daca proprietatile ar fi fost invecinate ar fi trebuit ca pe una din laturi sa apara ca vecin TD ori nu s-a intamplat astfel, vecin apare IE ceea ce conduce la o alta concluzie indubitabila, aceea ca proprietatea paratilor se invecina cu restul proprietatii lui IE si niciodata cu lotul de 300 mp pe care acesta l-a vandut si care in final a ajuns in patrimoniul reclamantilor.

Dealtfel nici titlurile de proprietate emise in baza Legii 18/1991 pe numele paratei sau al autorilor ei nu indica niciodata o vecinatate cu reclamantii – fila 74, 80.

Faptul ca in cadastrul reclamantilor este indicata vecinatatea cu proprietatea paratei este complet nerelevant intrucat in aceasta procedura necontencioasa stabilirea vecinatatilor se face pe baza indicatiilor beneficiarului lucrarii si nu pe baza unei cercetari efective a expertului de cadastru.

Starea de fapt expusa contureaza concluzia ca proprietatile partilor nu se invecineaza.

Aceasta concluzie trasa de instata din studiul amanuntit al actelor de dobandire afirmate de parti este sustinuta si de concluziile expertizei tehnice topometrice administrata prin expert ing. Irimescu Niculae.

Expertul indica faptul ca “terenul reclamantilor nu corespunde sub aspectul vecinatatilor si dimensiunilor cu cu amplasamentul descris in actele vechi; exista posibilitatea ca proprietatea reclamantilor sa nu se invecineze cu cea a paratei. Evident, de-a lungul anilor este posibil ca unele vecinatati sa se fi schimbat dar ramane evidenta nepotrivirea vecinatatii drumului sub aspectul punctului cardinal si al dimensiunii laturii. Din cuprinsul actului vechi rezulta ca terenul se invecineaza in partea vestica, apus, cu un drum lat de 6 ml pe o lungime de 10 ml iar actualul teren se invecineaza cu strada Aurel Vlaicu in partea de sud, miaza zi, pe o lungime de 35 ml.”

Pe cale de consecinta expertul foloseste un reper stabil – drumul – si constata ca nu corespunde nici ca punct cardinal vecinatatea cu drumul si nici ca dimensiuni in ce priveste latura aflata in vecinatate drumului care latura in actul initial este lunga de 10 ml si in prezent are lungimea de 35 ml – in ce priveste actele de proprietate ale reclamantilor si situatia posesiei lor actuale.

Pentru toate considerentele de fapt expuse, constatand ca parata nu a acaparat din proprietatea reclamantilor si ca dealtfel proprietatile partilor nu se invecineaza, vazand si art. 6 alin. 6 si art. 555 din Noul Cod civil s-a respins cererea in revendicare ca neintemeiata.Aceeasi solutie s-a impus si in ceea ce priveste pretentia in granituire.

Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei s-a retinut ca aceasta forma de aparare a devenit lipsita de obiect fata de solutia petitului in revendicare si s-a respins exceptia astfel cum s-a aratat.