29. Cerere de revizuire având ca obiect hotărârea instanţei de recurs ce nu a analizat fondul cauzei. Admisibilitate.
Revizuirea unei decizii pronunţate de instanţa de recurs se poate solicita doar atunci când în această fază procesuală s-a cercetat cauza sub aspectul fondului, în caz contrar cererea de revizuire este inadmisibilă.
Secţia comercială şi contencios administrativ – Decizia civilă nr.2048/ 17 octombrie 2005.
Reclamantul B.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu să se constate că demiterea reclamantului din cadrul Poliţiei Judeţului Sibiu s-a făcut în mod abuziv şi fără temei legal şi să se dispună revenirea la situaţia anterioară şi anume aceea de a fi încadrat pe aceeaşi funcţie şi acelaşi grad, cu despăgubiri în sensul acordării retribuţiei ce i s-ar fi cuvenit de la data demiterii şi până în prezent.
Tribunalul Sibiu-secţia comercială şi contencios administrativ prin sentinţa civilă nr.112/C/3 februarie 2005 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtului I.G.P. Bucureşti în temeiul dispoziţiilor art.161 Cod procedură civilă şi art.12 (2) din Legea nr.218/2002 şi a respins acţiunea faţă de acest pârât, iar în rest, a constatat ca întemeiată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtul I.P.J. Sibiu şi a respins acţiunea în contencios administrativ. Instanţa a reţinut că reclamantul a primit actul ce-l atacă la data de 13.03.2003 şi a formulat acţiunea la data de 29.09.2004, deci cu depăşirea termenului de 1 an, prevăzut de dispoziţiile art.5 (1) din Legea nr.29/1990, care prevăd că persoana vătămată se adresează instanţei de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei, dar nu mai târziu de 1 an.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul solicitând casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece excepţia tardivităţii reţinute de instanţă nu este întemeiată.
Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă nr.446/9 mai 2005 pronunţată în dosarul nr.1582/2005 a respins recursul reclamantului. Instanţa reţine prin considerentele expuse că trecerea în rezervă s-a făcut în temeiul Statutului corpului subofiţerilor, potrivit art.37 lit. h. În Regulamentul disciplinei militare aprobat prin O.G.nr.10/1973 art.63 aplicabil la data trecerii în rezervă se stabileşte că pedepsele disciplinare se ordonau verbal şi numai în cazul ofiţerilor se ordonau în scris.
Conform Regulamentului, trecerea în rezervă i s-a comunicat reclamantului verbal la data de 9 august 1994 aşa după cum reiese din probatoriul administrat în cauză şi din acţiunea reclamantului. Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată cu depăşirea termenelor prevăzute de art.5 alineatul 4 din Legea nr.29/1990, termene care sunt de 30 de zile de la comunicarea soluţiei, dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului administrativ atacat.
Reclamantul B.M. a formulat cerere de revizuire faţă de decizia pronunţată de Curtea de Apel întemeiată pe dispoziţiile art.322 punctul 5 din Codul de procedură civilă. Revizuentul susţine că în mod greşit instanţa de recurs a menţinut excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi nu a analizat criticile din recurs ce vizau fondul cauzei. Se mai arată că în mod greşit instanţa a reţinut ca dovadă a comunicării trecerii în rezervă actul datat la 13.03.2003, când actul respectiv s-ar fi imprimat de pe un alt act cu semnătura sa şi care a fost de fapt o cerere pentru eliberarea diplomei. Pe de altă parte se susţine că revizuientul a procurat Statutul corpului subofiţerilor după judecata recursului, datorită caracterului secret al actului şi că îi sunt aplicabile prevederile Capitolului V privind trecerea subofiţerilor în rezervă sau în retragere, măsură ce nu poate fi confundată cu mustrare, arest sau retrogradare.
Revizuirea a fost timbrată cu suma de 4,5 lei RON taxă judiciară de timbru şi 3.000 lei ROL timbru judiciar.
Examinând decizia atacată sub aspectul motivelor expuse în cererea de revizuire, Curtea constată următoarele:
Instanţa din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art.129 (2) şi art.137 din Codul de procedură civilă, a pus în discuţia contradictorie a părţilor inadmisibilitatea cererii formulate faţă de conţinutul art.322 aliniatul 1 din Codul de procedură civilă. Potrivit acestui text, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în cazurile enunţate expres de lege. Ca atare, revizuirea unei decizii pronunţată de instanţa de recurs se poate solicita doar atunci când în această fază procesuală s-a cercetat cauza sub aspectul fondului. În caz contrar cererea de revizuire este inadmisibilă.
În speţă, prima instanţă a respins acţiunea în contencios administrativ a reclamantului pe excepţia prescripţiei, soluţie menţinută şi în recurs.
În condiţiile în care Curtea prin decizia pronunţată nu a evocat fondul cauzei, cererea de revizuire este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare.
În considerarea articolului 137 din Codul de procedură civilă, excepţia inadmisibilităţii fiind întemeiată, cercetarea celorlalte motive de revizuire invocate de reclamant este de prisos.
