SECTIA I – A CIVILA
DREPT PROCESUAL CIVIL.
Cerere de revizuire întemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 7 din codul de procedura civila.
Art. 322 pct. 7 Cod de procedura civila
Art. 166 Cod de procedura civila
Art. 1201 Cod civil
Pentru a se putea cerere revizuirea unei hotarâri pe motiv ca s-a nesocotit puterea lucrului judecat a unei hotarâri definitive date într-un proces judecat anterior, este necesar ca instanta sa nu fi cunoscut existenta acelei hotarâri sau sa nu se fi pronuntat asupra exceptiei privitoare la puterea lucrului judecat.
În speta, instanta sesizata cu judecarea celui de-al doilea proces, a cunoscut existenta hotarârii date în primul proces, mai mult, s-a si pronuntat asupra exceptiei privind autoritatea lucrului judecat, apreciind ca aceasta nu exista, rezulta asadar cu puterea evidentei ca o atare aparare nu mai poate fi reiterata pe calea revizuirii.
Câta vreme instanta competenta sa se pronunte asupra revizuirii întemeiate pe disp. art. 322 pct. 7 din Cod de procedura civila, are de verificat numai daca ultima hotarâre a fost pronuntata cu încalcarea principiului puterii de lucru judecat, caz în care procedeaza la anularea ultimei hotarâri, iar în speta o atare verificare s-a facut în cel de-al doilea proces, stabilindu-se ca nu exista autoritate de lucru judecat din perspectiva dispozitiilor art. 166 Cod de procedura civila si art. 1201 Cod civil, este evident ca, pe calea revizuirii, nu mai pot fi efectuate atari verificari, deoarece s-ar opune tocmai puterii de lucru judecat prin care s-a statornicit în sensul sus-mentionat.
Sentinta civila nr. 44/ 2014 – P din 26. 06. 2014 a Curtii de Apel Oradea – Sectia a I-a civila
Dosar nr. 464/ 35/ 2013
Prin sentinta civila nr. 651/ 27.01.2012 Judecatoria Satu Mare în dosar nr.11578/296/2011 a respins, contestatia la executare silita formulata de contestatorul M.F.P. D.G.F.P. a judetului Satu-Mare, împotriva formelor de executare silita initiate de creditorii T. M. si L. F., în dosar executional nr. 548/2011 a BEJ I. A. M. D.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele considerente:
Din cuprinsul dosarului de executare nr.548/2011, a BEJ I. A. M. D., rezida ca executarea silita se desfasoara în limitele legale, în baza titlurilor executorii constând în Decizia civila nr. 922/R/2011 pronuntata în data de 12.04.2011 de Curtea de Apel Oradea in dosar nr. 3600/83/2010; Încheierea nr. 3172/19.10.2011 de încuviintare a executarii silite pronuntata in dosar nr. 10366/296/2011 precum si procesul verbal privind cheltuielile de executare întocmit in executorul judecatoresc, la data de 26.10.2011, cu privire la suma totala de 61.222,45 lei;
În conditiile art. 403 alin. l din Codul de procedura civila, suspendarea executarii silite, solicitata de contestator, ce se deruleaza în dosar de executare nr. BEJ I. A. M. D., pâna la solutionarea irevocabila a contestatiei la executare, se poate realiza, doar daca se depune o cautiune în cuantumul fixat de instanta”;
În temeiul art.229 din Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cautiuni pentru cererile, actiunile si orice masuri pe care le îndeplinesc in vederea administrarii creantelor fiscale cu exceptia celor privind comunicarea actului administrativ fiscal, prin urmare, potrivit textului lege, organele fiscale, în cauza pendinte, nu sunt scutite de plata taxelor, tarifelor, comisioanelor sau cautiunilor pentru cererile, actiunile si orice masuri pe care le îndeplinesc in vederea administrarii debitelor fiscale – pretentii-daune morale la Legea nr. 221/2009, obiect al spetei pendinte;
Potrivit art.26 alin. 2 din O.M.J. nr.760/C/22.04.1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru publicata în M. Of. nr. 380/10.08.1999:,,Sunt scutite de taxa judiciara de timbru cererile si actiunile, inclusiv caile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputatilor, Presedintia României, Guvernul României, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Ministerul Public, de Ministerul Finantelor si unitatile din subordinea acestuia, indiferent de obiectul acestora; cererile si actiunile, precum si caile de atac formulate de alte institutii publice/de interes public, indiferent de calitatea procesuala a acestora, sunt scutite de taxa judiciara de timbru atunci când au ca obiect venituri publice, ori obiectul spetei – pretentii-daune morale la Legea nr. 221/2009, nu constituie venituri publice;
De altfel, s-a mai retinut ca în cauza pendinte, cererea de suspendare a executarii silite formulata de contestatoare, se impune a fi respinsa fiind practic lipsita de eficienta juridic întrucât contestatoarea nu a motivat îndeplinirea conditiilor de admisibilitate a acesteia si mai mult utilitatea unei astfel de cereri. Simpla solicitare prin contestatie a suspendarii executarii silite nu presupune, admiterea cererii de catre instanta de judecata. Executorul judecatoresc a solicitat contestatoarei doar plata unor creante certe, lichide si exigibile constatate prin hotarâri judecatoresti ramase definitive si irevocabile si fiind investite cu formula executorie, respectiv sa achite suma prevazuta în sentinta, asa cum prevede Ordonanta 22/2002 la art. 2, termen, ce curge de la data de la care debitorul a primit somatia de plata, comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului “lucru ce nu implica în nici un fel afectarea termenului de plata de 6 luni prevazut de textul O.G. nr. 22/ 2002.
Hotarârile judecatoresti care constituie titlurile executorii în speta, au fost pronuntate în contradictoriu cu contestatoarea, ca atare, aceasta, a luat la cunostinta la timpul potrivit despre obligatiile sale de plata.
Actele de executare efectuate în dosar executional nr. 548/2011, în privinta realizarii creantei totale de 61.222,45 lei, întocmite de executorul judecatoresc I. A. M. D., sunt legale, neexistând nici un motiv pentru anularea acestora, în speta a somatiei emise, fiind întocmite conform art. 373 ind. 1 alin 3 Cod de procedura civila, „în temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviintare a executarii silite, executorul judecatoresc poate proceda la executarea silita a obligatiei stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevazute de lege, dispozitiile art. 371 ind. 1 alin. 3 aplicându-se in mod corespunzator. Încuviintarea executarii silite este de drept valabila si pentru titlurile executorii care se vor emite de executorul judecatoresc in cadrul procedurii de executare silita încuviintate.”
În ce priveste cheltuielile de executare stabilite de catre executorul judecatoresc, s-a apreciat ca si acestea sunt legale si justificate, conform art.371 ind. 7 alin 2 Cod procedura civila potrivit carora „cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite sunt în sarcina debitorului urmarit, afara de cazul când creditorul a renuntat la executare sau daca prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi tinut sa suporte cheltuielile de executare facute dupa înregistrarea cererii de executare si pâna la data realizarii obligatiei stabilite în titlul executoriu prin executare voluntara”. Potrivit art. 371 ind. 7 alin 3 Cod procedura civila „sumele ce urmeaza sa fie platite se stabilesc de catre executorul judecatoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, în conditiile legii”, iar alin 4 al aceluiasi text de lege prevede ca „pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, procesul-verbal constituie titlu executoriu”. În privinta onorariului executorului judecatoresc, art. 37 alin 1 din Legea 188/2000 privind executorii judecatoresti, cuprinde, onorariile minimale maximale stabilite prin lege. Onorariul stabilit de catre executorul judecatoresc si celelalte cheltuieli de executare( taxa judiciara de timbru, timbru judiciar, taxe postale si alte deplasari) sunt in concordanta cu dispozitiile legale in materie si nu exista nici un temei legal in vederea neplatii acestora sau pentru a se dispune reducerea acestuia. Onorariul de avocat, din faza de executare silita, este dovedit prin chitanta depusa la dosarul executional, avocatii nu au onorarii minimale sau maximale impuse de lege, motiv pentru care onorariul stabilit de catre avocat, acceptat si achitat de partea reprezentata, nu poate sa fie îngradit, fiind vorba despre o profesie liberala.
Potrivit dispozitiilor art. 371 ind. 1 in alin 1 si 2 Cod procedura civila „obligatia stabilita prin hotarârea unei instante sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunavoie, în speta, cu respectarea termenelor prevazute in OG 22/2002. În cazul in care obligatia nu se executa de buna voie, aceasta poate fi adusa la îndeplinire prin forta coercitiva a statului, adica prin executare silita (fortata). „Cu alte cuvinte, executarea silita reprezinta acea procedura prin care o obligatie neîndeplinita de bunavoie este înfaptuita fara voia debitorului asupra bunurilor sale în mod fortat.
Daca contestatoarea era de buna credinta si dorea sa îsi achite obligatiile de plata ce-i incumba (conform titlului executoriu), proceda la plata acestora, întrucât de la data ramânerii irevocabile a hotarârii si pâna la emiterea somatiei de catre executorul judecatoresc, a trecut o perioada apreciabila. Executarea de bunavoie a obligatiilor semnifica executarea acestora din proprie initiativa, nicidecum prin formularea unei cereri catre D.G.F.P. Satu Mare pentru punerea în executare a dispozitiilor unei hotarâri judecatoresti, despre care, atât debitorul-contestator cât si creditorul, au avut cunostinta, de proces, pe tot parcursul derularii acestuia.
Executorul judecatoresc învestit, a procedat la emiterea somatiei în dosarul executional cu acordarea unui termen de gratie de 6 luni, care este un beneficiu acordat debitorului, în cazul în care invoca si face dovada lipsei de disponibil, semnificând in acest sens ca acest termen este acordat ulterior emiterii unei somatii, nicidecum nu este anterior, neexistând nici un termen prevazut de lege pentru punerea in executare a dispozitiilor unei hotarâri judecatoresti, daca nu este stabilit un termen de plata prin însasi titlul executoriu (termen la care face referire OG 22/2002).
Dispozitiile art. 2 ale O.G. 22/2002, conditioneaza acordarea beneficiului unui termen de plata de 6 luni, de faptul „lipsei de fonduri”, lucru neprobat de contestatoare prin vre-un demers facut în acest sens, si de altfel, neacceptat în principiu, de statele comunitare ca având relevanta în materia executarii hotarârilor judecatoresti
Potrivit art. 2 din Ordonanta nr.22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, institutia dispune un termen legitim de 6 luni, legiferat prin actul normativ mentionat: „Daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, în termen de 6 luni, sa faca demersurile” necesare pentru a-si îndeplini obligatia de plata.
Cuantumul sumei ce trebuie achitata de debitoare, este în conformitate cu dispozitivul sentintei, continând in plus doar sumele ce reprezinta onorariul executorului judecatoresc (detailat in Procesul verbal de cheltuieli anexat somatiei), care este in conformitate cu Legea 188/2000 si Ordinul 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale si maximale ale executorilor judecatoresti suma de care debitoarea nu este scutita prin OG 92/2003, textul de lege invocat referindu-se la cu totul alte taxe, tarife, comisioane (pentru actiuni promovate în vederea administrarii creantelor fiscale ceea ce nu este în cazul de fata)‚ în conditiile art.387 Cod procedura civila, executorul judecatoresc nu a comunicat contestatoarei ca acte de executare propriu-zise decât somatia de plata si procesele verbale de cheltuieli în conformitate cu art.371/7 alin. 3 si 4 Cod procedura civila, solicitând contestatoarei plata unor creante certe, lichide si exigibile constatate prin hotarâri judecatoresti ramase definitive si irevocabile si fiind investite cu formula executorie.
Judecatoria Satu Mare a mai retinut ca, în conformitate cu art.3 din Ordonanta nr.22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, creditorul are posibilitatea promovarii executarii silite împotriva debitorului numai daca acesta din urma nu respecta termenul de plata prevazut de lege. În cazul în care institutiile publice – în calitate de debitor – nu îsi îndeplinesc obligatia de plata în termenul prevazut la art. 2 din Ord. nr. 22/2002, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispozitii legale aplicabile în materie. “, ori contestatorul, în calitate de debitor, nu probeaza, în vre-un fel, diligente depuse, în intentia de îndeplinire a obligatiei de plata, în termenul prevazut de art.2 din actul normativ mai sus mentionat.
Pe considerentele mai sus mentionate, instanta, în baza disp.art.261 Cod procedura civila, art.371-374, art.399 Cod procedura civila., dispozitiile O.G. nr.22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, a respins contestatia conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentinte a promovat recurs în termenul legal contestatoarea, solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei în tot, în sensul admiterii contestatiei la executare, solicitând totodata suspendarea executarii silite pâna la solutionarea recursului.
Prin decizia civila nr.332/R din 28 mai 2012, Tribunalul Satu Mare a respins recursul declarat de recurentul-debitor M.F.P. D.G.F.P. SATU MARE, împotriva Sentintei civile nr. 651/27.01.2012 pronuntata de Judecatoria Satu Mare în dosar nr. 11578/296/2011, în contradictoriu cu intimatii-creditori T. M., si L. F., fara cheltuieli de judecata în recurs pentru intimati, nefiind solicitate.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de recurs, a retinut urmatoarele considerente:
Dupa cum rezulta din înscrisurile de la dosar, inclusiv cele din dosar executional nr.563/2010 al BEJ I. A. M. D. titlul executoriu în cauza îl constituie decizia civila nr.922/R/12.04.2011 pronuntata de Curtea de Apel Oradea în dosar nr.3600/83/2010 (filele nr.9-10), hotarâre irevocabila din data de 12.04.2011, somatia si procesul verbal de cheltuieli de executare contestat în cauza fiind emise la data de 26.10.2011 (filele nr.7-8 din dosarul primei instante) si înregistrate în evidentele contestatoarei la data de 03.11.2011.
Fata de aceasta stare de fapt, un prim aspect retinut de catre instanta de control judiciar este acela ca, contrar afirmatiilor recurentei contestatoare, creditorii în cauza au pasuit debitoarea pentru un interval de timp de 6 luni de zile, din 12.04.2011 si pâna în 26.10.2011, astfel încât criticile recurentei fundamentate pe aceasta împrejurare, precum si pe disp.art.2 si 3 din OGR nr.22/2002 sunt nefondate.
În al doilea rând, tribunalul a mai retinut ca disp.art.371 indice 1 Cod de procedura civila invocate de catre recurenta nu sunt aplicabile în speta, aceasta întrucât potrivit alin.1 al normei procedurale evocate, „obligatia stabilita prin hotarârea unei instante sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunavoie”, ceea ce presupune însa initiativa debitorului de executare a acesteia, de la data exigibilitatii creantei în cauza.
În conditiile si în masura în care debitorul nu executa de bunavoie titlul executoriu în cauza, s-a apreciat ca devin incidente disp.art.371 indice 1 alin.2 Cod de procedura civila, potrivit carora obligatia se aduce la îndeplinire prin executare silita potrivit reglementarii cuprinse în Cartea a V-a a Codului de procedura civila.
Prin urmare din moment ce debitoarea nu s-a conformat obligatiilor stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu Decizia civila nr.922/R/2011 a Curtii de Apel Oradea nici la data pronuntarii acesteia si nici ulterior, într-un interval de timp de peste 6 luni de zile, a rezultat ca în mod eronat recurenta contestatoare a apreciat ca în speta si-ar gasi incidenta disp.art.371 indice 1 alin.1 Cod de procedura civila.
În schimb, s-a retinut ca odata initiata procedura de executare silita de catre creditori, ca urmare a pasivitatii debitoarei si a neexecutarii de bunavoie de catre aceasta a titlului executoriu în cauza, rezulta ca toate cheltuielile de executare ocazionate ulterior acestui moment urmeaza a fi suportate, cu ocazia executarii silite, de catre debitoare.
În consecinta, instanta de control judiciar a constatat ca în speta nu sunt incidente normele procedurale evocate de catre recurenta contestatoare privitoare la executarea de bunavoie a titlului executoriu în cauza si ca nu sunt fondate nici criticile structurate pe nerespectarea OGR nr.22/2002 si a termenului de 6 luni prevazut de aceasta, probele de la dosarul cauzei evidentiind contrariul, în sensul respectarii acestor norme procedurale.
Prin prisma considerentelor ce preced tribunalul a respins ca nefondat recursul promovat în cauza, fara cheltuieli de judecata în recurs pentru intimati nefiind solicitate.
Prin Sentinta civila nr. 19915/01.11.2012, pronuntata de Judecatoria Sector 1 Bucuresti în Dosarul nr. 7363/299/2012, s-a admis contestatia la executare formulata de contestatorul Statul Român reprezentat de M.F.P., în contradictoriu cu intimatii T. M., L. F. si tertul poprit B.R.D.; s-a dispus anularea actelor de executare întocmite de BEJ I. A. M. D. în dosarul de executare nr. 548/2011; s-a respins cererea de suspendare a executarii silite, ca ramasa fara obiect si s-a dispus întoarcerea executarii silite în sensul ca au fost obligati intimatii sa plateasca catre contestatoare suma de 61.222, 45 lei.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin Decizia nr. 922/R/2011 pronuntata de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 3600/83/2010 s-a admis în parte actiunea formulata de reclamantii T. M. si L. F. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin M.F.P. Bucuresti, s-a constatat caracterul politic al masurii administrative de deportare a antecesorilor reclamantilor si s-a dispus obligarea pârâtului sa plateasca reclamantilor suma de 51.000 lei cu titlu de daune morale.
La data de 07.10.2011, creditorii T. M. si L. F. au formulat cerere de executare silita înregistrata la Biroul Executorului Judecatoresc I. A. M. D. sub nr. 548/2011, împotriva debitorului Statul Român prin M.F.P., în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentinta civila nr. 2569/D/l 2.11.2010, pronuntata de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. 3600/83/2010 si Decizia civila nr. 922/R/l2.04.2011, pronuntata de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 3600/83/2010.
Biroul Executorului Judecatoresc I. A. M. D. a înaintat Judecatoriei Satu Mare, cererea de executare silita formulata de creditori, cerere ce a fost înregistrata sub nr. 10366/296/2011.
Prin încheierea nr. 3172/19.10.2011, pronuntata de Judecatoria Satu Mare în dosarul nr. 10366/296/2011, s-a admis cererea de încuviintare a executarii silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 922/R/2011 pronuntata de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 3600/83/2010.
Din înscrisul de la fila 73 rezulta ca adresa de înfiintare a popririi emisa de Biroul Executorului Judecatoresc I. A. M. D. în dosarul nr.548/2011 a fost receptionata de tertul poprit B.R.D., la data de 07.02.2012.
Instanta a constatat ca în executarea titlului executoriu în contra contestatorului debitor Statul Român prin M.F.P., cu sediul în Bucuresti, poprirea a fost dispusa în mâinile tertului poprit B.R.D. cu sediul în Bucuresti.
Potrivit art. 373 alin. 1 si 2 Cod de procedura civila, executarea se face de executorul judecatoresc din circumscriptia curtii de apel în care se face executarea, instanta de executare fiind cea în circumscriptia careia se face executarea.
Executorii judecatoresti sunt competenti sa solutioneze cererile de executare silita, exclusiv în circumscriptia teritoriala a curtii de apel de care apartin, în speta executorul I. A. M. D., apartinând astfel cum s-a aratat si prin adresa de înaintare a dosarului de executare Judecatoriei Satu Mare, arondata Camerei executorilor judecatoresti de pe lânga Curtea de Apel Oradea.
Conform art. 453 alin. 1 Cod procedura civila, pentru executarea silita prin poprire, competent cu executarea este executorul judecatoresc de la domiciliul sau sediul catre debitorului sau a tertului poprit.
Având în vedere ca în cauza de fata atât debitorul cât si tertul poprit îsi au sediul pe raza Municipiul Bucuresti, competent sa efectueze executarea silita este orice executor de pe raza Curtii de Apel Bucuresti.
Potrivit art. 3731 alin. 1 Cod procedura civila, cererea de executare silita, însotita de titlul executoriu se depune la executorul judecatoresc, care de îndata, va solicita instantei de executare încuviintarea executarii silite, înaintându-i în copie cererea de executare si titlul respectiv. Totodata, potrivit art. 373 alin. 2 Cod procedura civila, instanta de executare este judecatoria în circumscriptia careia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Fata de dispozitiile legale mai sus mentionate, instanta a retinut ca competenta de încuviintare a executarii silite apartine judecatoriei în a carei raza teritoriala urmeaza a se efectua executarea. Consecinta fireasca a acestor dispozitii legale este aceea ca încuviintarea de executare pronuntata de o anumita instanta nu autorizeaza decât executarea silita în circumscriptia sa teritoriala, fara a produce nici un fel de efecte în ceea ce priveste initierea executarii în circumscriptia teritoriala a altor instante.
S-a apreciat ca formele de executare întocmite de executorul judecatoresc I. A. M. D., împotriva debitorului si a tertului poprit cu sediul în Bucuresti, în dosarul de executare nr. 548/2011, au fost întocmite cu încalcarea normelor de competenta teritoriala si în lipsa încuviintarii executarii silite data de instanta de executare, respectiv de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti ori de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, având în vedere ca Judecatoria Satu Mare care a încuviintat executarea silita reprezinta instanta de executare pe raza teritoriala unde are competenta, astfel încât încuviintarea executarii silite data de aceasta este valabila numai în circumscriptia sa.
Asadar, actele de executare silita emise de BEJ I. A. M. D., în dosarul de executare nr. 548/2011, vizând executarea silita a contestatorului, pe raza sectorului 1 efectuate în lipsa încuviintarii date de instanta de executare, în sensul art. 373 din Cod procedura civila, sunt nule.
Fata de aceste considerente, instanta a admis contestatia la executare si a dispus anularea actelor de executare întocmite de BEJ I. A. M. D., în dosarul 548/2011, în circumscriptia Judecatoriei Sectorului 1Bucuresti, ca fiind emise cu încalcarea normelor de competenta cu caracter absolut si având în vedere ca potrivit art. 403 alin. 1 Cod procedura civila, suspendarea executarii silite se poate pronunta pâna la solutionarea pe fond a contestatiei la executare, a respins cererea de suspendare a executarii silite ca ramasa fara obiect.
În baza art. 4041 Cod procedura civila, având în vedere cererea contestatoarei si solutia pronuntata pe capatul de cerere având ca obiect contestatie la executare, s-a dispus întoarcerea executarii silite, în sensul ca a obligat intimatii sa plateasca contestatoarei suma de 61.222, 45 lei.
Împotriva acestei hotarâri, în termen legal, au declarat recurs motivat creditorii intimati T. M. si L. F., solicitând admiterea recursului, constatând, în principal, necompetenta teritoriala a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, potrivit disp. art. 400 Cod procedura civila, în solutionarea contestatiei la executare, si autoritatea de lucru judecat în raport de sentinta civila nr. 651/2012 din dosar nr. 11578/296/2011 a Judecatoriei Satu Mare (identitate de parti, obiect si cauza) si în subsidiar, respingerea contestatiei la executare ca fiind nelegala si netemeinica, fara cheltuieli de judecata.
Prin Decizia civila nr. 2686 din 12.11.2013, Tribunalul Bucuresti a admis recursul declarat de recurentii intimati T. M. si L. F., împotriva Sentintei civile nr. 19915/01.11.2012, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti în Dosar nr. 7363/299/2012, în contradictoriu cu intimatul contestator Statul Român prin M.F.P., cu sediul în Bucuresti, si intimata tert poprit B.R.D. S.A., cu sediul în Bucuresti.
A modificat în parte sentinta civila recurata, în sensul ca, a admis contestatia la executare si anuleaza adresa de înfiintare a popririi emisa în Dosarul nr. 548/2001 al Biroului Executorului Judecatoresc I. A. M. D..
A mentinut celelalte dispozitii sentintei.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de recurs a retinut urmatoarele considerente:
1. Conform art. 400 alin. 1 Cod de procedura civila „Contestatia se introduce la instanta de executare”.
Conform art. 373 alin. 2 Cod de procedura civila „ instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.
Cum în materia executarii prin poprire nu exista dispozitii derogatorii de la dispozitiile art. 373 alin. 2 Cod de procedura civila, s-a opinat ca si în acest caz instanta de executare este instanta în circumscriptia careia se va face executarea.
În cazul popririi (forma de executare prin care creditorul urmareste sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri incorporale urmaribile, datorate debitorului de o a treia persoana sau le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente) locul în care urmeaza sa se desfasoare executarea este acela unde se afla aceste bunuri, respectiv la tertul poprit.
Este lipsit de relevanta, sub aspectul analizat, faptul ca tertul poprit (în speta BRD) are unitati operationale si în Satu Mare, câta vreme, pe de o parte, nu s-a dovedit ca debitoarea are conturi deschise la o unitatea operationala a tertului poprit BRD din Satu Mare si ca aceste conturi nu sunt conturi cu afectatiune speciala.
Mai mult, potrivit art. 454 alin.5 Cod de procedura civila „în cazul în care adresa de înfiintare a popririi se adreseaza unei unitati operationale a unei banci, poprirea va fi înfiintata asupra conturilor pe care debitoarea urmarita le are la acea unitate”, rezulta, din economia dispozitiilor legale enuntate, ca adresa de înfiintare a popririi se poate adresa si unei unitati operationale, dar poprirea va fi înfiintata doar asupra conturilor deschise la acea unitate operationala.
În plus, s-a opinat ca aspectul este lipsit de relevanta, având în vedere ca, asa cum rezulta cu evidenta din actele dosarului, adresa de înfiintare a popririi a fost comunicata de BEJ I. A. M. D. tertului poprit BRD – cu sediul în Bucuresti, iar nu unei unitati operationale a acestei banci, din Satu Mare.
Daca competenta executorului judecatoresc se stabileste conform art. 453 Cod de procedura civila, competenta instantei de executare se stabileste conform art.373 alin. 2 Cod de procedura civila, asadar s-a retinut ca, daca în executarea silita prin poprire, pe conturile debitorului deschise la tertul poprit, competenta, conform art. 453 Cod de procedura civila, poate apartine fie executorului judecatoresc de la sediul debitorului, fie executorului judecatoresc de la sediul tertului poprit, instanta de executare este, conform art. 373 alin.2 Cod procedura civila, numai instanta de la locul executarii, respectiv de la sediul tertului poprit, prin loc al executarii întelegându-se evident locul în care se realizeaza efectiv executarea (prin indisponibilizare, poprire si virarea sumelor poprite).
În executarea silita împotriva debitorului Statul Român prin M.F.P., prin poprirea conturilor deschise la B.R.D., instanta de executare este Judecatoria Sectorului 1 în raza careia îsi are sediul tertul poprit si, în consecinta, aceasta este competenta sa solutioneze contestatia la executare.
2. Potrivit dispozitiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 executorii judecatoresti îsi îndeplinesc atributiile în circumscriptia curtii de apel pe lânga care functioneaza (daca prin lege nu se dispune altfel), iar dispozitiile art. 9 alin. 1 si 2 stabilesc ca pentru executarea dispozitiilor cu caracter civil din titlurile executorii, este competent executorul judecatoresc din circumscriptia curtii de apel în a carei raza teritoriala urmeaza sa se faca executarea, iar în cazul urmaririi silite a bunurilor este competent executorul judecatoresc din circumscriptia curtii de apel în a carei raza teritoriala sunt situate sau se afla acestea. Daca bunurile urmaribile se afla in circumscriptiile mai multor curti de apel, competenta apartine oricaruia dintre executorii judecatoresti care functioneaza pe lânga acestea. Dispozitii similare cuprinzând si art.373 alin.1 Cod procedura civila.
În materia popririi exista, însa, dispozitii speciale, care se aplica cu prioritate,
Astfel dispozitiile 453 alin. 1 Cod procedura civila sunt în sensul ca este competent executorul judecatoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul tertului poprit, rezultând, asadar, din economia dispozitiilor legale enuntate ca poprirea poate fi înfiintata, afara de situatia prevazuta de art. 453 alin. 2 Cod procedura civila, numai de catre executorul judecatoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul tertului poprit.
Ca atare, creditorul are alegerea numai între executorul judecatoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul tertului poprit, odata facuta aceasta alegere, nici debitorul, nici tertul poprit nu o pot contesta, cerând alegerea altui executor judecatoresc, dupa cum nici creditorul nu poate reveni asupra alegerii sale.
Este adevarat ca B.R.D. G. S. G. are, în tara, mai multe unitati operationale (iar nu sedii, asa cum sustin recurentii), asa cum s-a aratat, însa, mai sus, poprirea adresata unei unitati operationale nu se poate înfiinta decât pe conturile debitorului deschise la acea unitate operationala, iar nu la o alta unitate.
Or, asa cum rezulta, din înscrisurile de depuse la dosar, executorul judecatoresc, cu sediul în Satu Mare, a înfiintat poprirea prin emiterea unei adrese de înfiintare a popririi catre tertul poprit BRD, cu sediul în Bucuresti, executarea realizându-se asadar asupra conturile deschise la sediul tertului poprit din Bucuresti, iar nu la unitatea operationala din Satul Mare.
Nici faptul ca în teritoriu, în fiecare judet, functioneaza Directii Generale ale Finantelor Publice nu prezinta relevanta sub aspectul analizat. Acceptând ca debitorul urmarit în cauza ar putea face benevol plati printr-o astfel de structura a A.N.A.F., nu poate fi ignorat faptul ca BEJ a emis adresa de înfiintare a popririi catre tertul poprit B.R.D., cu sediul în Bucuresti, iar sediul directiei generale a finantelor publice nu poate fi avut în vedere la stabilirea competentei executorului judecatoresc, câta vreme aceasta nu este nici debitor si nici tert poprit în executarea silita desfasurata.
Dispozitiile art.8 alin.1 Cod procedura civila nu îsi gasesc aplicabilitatea în ceea ce priveste competenta executorului judecatoresc (stabilita potrivit unor norme speciale, asa cum s-a aratat mai sus) acestea reglementând exclusiv competenta teritoriala a instantelor în solutionarea cererilor împotriva statului, directiilor generale, regiilor publice etc.
Conform dispozitiilor art.399 alin.2 Cod procedura civila, „Nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita însasi sau la efectuarea oricarui act de executare atrage sanctiunea anularii actului nelegal”.
Respingând exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.453 alin.1 Cod procedura civila, prin Decizia nr. 138/25.02.2010, Curtea Constitutionala a statuat ca textul de lege criticat stabileste competenta materiala si teritoriala pentru solutionarea cererii creditorului de înfiintare a popririi. Astfel, legea atribuie competenta materiala de a dispune înfiintarea popririi executorului judecatoresc, creditorul având a alege între doua birouri executionale deopotriva competente, cel de la domiciliul sau sediul debitorului, respectiv cel de la domiciliul sau sediul tertului poprit.
Reglementarea criticata a fost adoptata de legiuitor în cadrul atributiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispozitiile art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din Constitutie, potrivit carora competenta, procedura de judecata, inclusiv procedura executarii silite, precum si caile de atac sunt prevazute numai prin lege.
Curtea a constatat ca textul de lege criticat nu încalca prevederile art. 16 din Constitutie privind egalitatea în drepturi a cetatenilor, întrucât reglementarea este aplicabila tuturor persoanelor aflate în situatia prevazuta de ipoteza normei, fara nicio distinctie sau în considerarea altor criterii, si anume creditorii detinatori ai unui titlu executoriu, care solicita executorului judecatoresc înfiintarea popririi.
De asemenea, Curtea a considerat nefondata si critica autorilor exceptiei potrivit careia reglementarea dedusa controlului îngradeste accesul liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, în conditiile în care art. 399 din Codul de procedura civila prevede ca împotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare, oferind toate garantiile procesuale pentru realizarea deplina a acestor drepturi.
Pentru motivele expuse, Curtea a apreciat ca nu poate retine nici încalcarea prevederilor internationale cuprinse în art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
S-a mai retinut ca, aspectul competentei executorului judecatoresc si a sanctiunii aplicabile, este pe deplin lamurita de dispozitiile art. 373 ind.1 Cod procedura civila, astfel cum au fost modificate si completate de Legea 202/2010, dispozitii potrivit carora necompetenta organului de executare sesizat constituie unul din cazurile în care cererea de încuviintare a executarii silite va fi respinsa. (Evident expresia „ instanta poate respinge” este folosita pentru a sublinia ca, numai în cazurile expres enumerate, instanta de executare are posibilitatea sa respinga cererea de încuviintare a executarii, iar nu în sensul ca instanta ar avea posibilitatea sa aprecieze asupra normelor de competenta si, în consecinta, sa admita cererea de încuviintare a executarii silite chiar daca ar constata ca organul de executare silita sesizat este necompetent).
3. Conform dispozitiilor art. 1201 Cod civil si art. 163 Cod procedura civila, lucrul judecat atrage exclusivitatea, ceea ce face ca un nou litigiu între aceleasi parti, pentru acelasi obiect si cu aceeasi cauza sa nu mai fie cu putinta.
Examinând actele si lucrarile dosarului, tribunalul a constatat ca între contestatia ce a facut obiectul Dosarului cu nr. 11578/ 296/ 2011, solutionat irevocabil prin Sentinta civila nr.651/ 27.01.2012 (a carei autoritate de lucru judecat se invoca) si contestatia ce face obiectul prezentului dosar nu exista identitatea ceruta de dispozitiile legale mai sus amintite.
Daca în ceea ce priveste partile este discutabila identitatea, nerezultând cu certitudine daca, în dosarul cu nr. 11578/ 296/ 2011, D.G.F.P. Satu Mare a stat în judecata în calitate de reprezentant al Ministerului Finantelor la rândul sau reprezentant al Statului ori a stat în judecata în nume propriu, este evident ca obiectul si cauza celor doua cereri de chemare în judecata sunt diferite, conditia identitatii nefiind, asadar îndeplinita.
Astfel, daca, în dosarul nr.11578/296/2011, pe calea contestatiei la executare s-a urmarit anularea actelor de executare întocmite de executorul judecatoresc anterior datei de 20.01.2012 (nu rezulta din Sentinta civila 651/267.01.2012 care a fost data înregistrarii contestatiei la executare), respectiv a somatiei si procesului-verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare, pentru nerespectarea dispozitiilor OG 22/2002 si a dispozitiilor Legii nr.188/2000 si OMJ 2550/2006, cu privire la stabilirea cheltuielilor de executare, în dosarul de fata, prin contestatia la executare formulata, Statul Român prin M.F.P. (debitorul creantei astfel cum a fost stabilit prin hotarârea judecatoreasca ce constituie titlu executoriu) se urmareste anularea actelor de executare efectuate de executorul judecatoresc dupa data solutionarii contestatiei la executare prin Sentinta civila nr.651/27.01.2012, respectiv a adresei de înfiintare a popririi emisa de executorul judecatoresc la 30.01.2012, pentru nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la competenta executorului judecatoresc si încalcarea dispozitiilor O.G. 22/ 2002.
Desi, în ambele contestatii la executare, s-a invocat nerespectarea dispozitiilor O.G. 22/ 2002, Tribunalul a retinut, pe de o parte, ca abia în momentul emiterii adresei de înfiintare a popririi se poate pune în discutie problema respectarii sau nu a termenului de 6 luni reglementat de Ordonanta (iar nu în momentul emiterii somatiei contestata în Dosarul nr. 11578/296/2011), si a constatat, pe de alta parte, ca nu a avut loc o încalcare a puterii lucrului judecat, câta vreme prin hotarârea recurata, instanta de fond a retinut necompetenta executorului judecatoresc care a efectuat actele de executare contestate si, pe cale de consecinta, si lipsa încuviintarii executarii silite de catre instanta de executare a carei competenta, asa cum s-a aratat mai sus, se stabileste în raport de locul în care are loc efectiv executarea (iar nu în raport de locul în care executorul judecatoresc emite actele de executare).
4. Potrivit art.3 alin.1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila. Dispozitiile Codului de procedura civila se aplica numai proceselor si executarilor silite începute dupa intrarea acestuia în vigoare si cum, în cauza, executarea silita a fost începuta anterior intrarii în vigoare a noului Cod de procedura civila (la 15.02.2013), rezulta ca aceasta ramâne supusa vechilor reglementari.
5. Având în vedere ca debitorul contestator a solicitat anularea adresei de înfiintare a popririi ( iar nu si a unor acte de executare ce ar si precedat aceasta adresa) si ca, din actele si lucrarile dosarului, nu rezulta emiterea unui alt act de executare subsecvent adresei de înfiintare a popririi, Tribunalul a constatat întemeiata critica adusa, sub acest aspect, hotarârii recurate.
Fata de cele expuse la punctul 5 si în temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila, Tribunalul a admis recursul declarat împotriva Sentintei civile 19915/01.11.2012, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti în Dosar nr. 7363/299/2012, iar în temeiul art.312 alin.2 si 3 Cod procedura civila a modificat în parte decizia civila recurata, în sensul ca, urmare admiterii contestatiei la executare, a anulat adresa de înfiintare a popririi emisa la 30.01.2012, în Dosarul de executare nr.548/2001 al BEJ I. A. M. D.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire T. M. si L. F., solicitând admiterea acesteia si anularea deciziei nr.2686 din 12 noiembrie 2013 din dosar nr.7363/2999/2012 a Tribunalului Bucuresti, deoarece a fost pronuntata cu încalcarea autoritatii de lucru judecat, cu cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocatial.
Prin cererea de revizuire, revizuientii au formulat urmatoarele critici:
– între aceleasi parti, având acelasi obiect (contestatie la executare si întoarcerea executarii silite) s-au derulat doua dosare diferite, cu solutii contrare, si anume Decizia nr.332/28 mai 2012 a Tribunalului Satu Mare prin care s-a respins definitiv si irevocabil contestatia la executare si Decizia nr.2686/12.11.2013 a Tribunalului Bucuresti prin care s-a admis contestatia la executare si s-a dispus întoarcerea executarii solite;
– prin cel de al doilea dosar nr.7363/299/2012 al Tribunalului Bucuresti, revizuientii au ridicat exceptia autoritatii de lucru judecat, pe lânga alte exceptii, dar instanta de recurs nu s-a pronuntat nici asupra unei exceptii, mai mult a admis recursul;
– ca urmare a acestei ultime hotarâri, revizuientii considera ca exista doua hotarâri potrivnice date de instante de acelasi grad, în una si aceeasi pricina, între aceleasi persoane, având aceeasi calitate;
– Tribunalul Bucuresti care a pronuntat Decizia nr.2686/ 12.11.2013, a carei anulare o solicita, avea cunostinta de Decizia nr.332/28 mai 2012 a Tribunalului Satu Mare, fiind depusa la dosarul cauzei.
În drept sunt invocate dispozitiile art.322 pct.7 Cod procedura civila.
Prin întâmpinarea depusa la dosar, intimatul Statul Român reprezentat de M.F.P. a solicitat respingerea revizuirii si mentinerea dispozitiilor instantei privind anularea actelor de executare întocmite de BEJ I. A. M. D. în dosar de executare nr.548/2011 si întoarcerea executarii silite, invocând ca, hotarârea a carei revizuire se cere, a fost pronuntata în mod legal, în contradictoriu cu debitorul Statul Român, nefiind întrunita conditia legiferata de a exista identitate de parti.
Examinând cererea de revizuire, prin prisma motivelor invocate, cât si din oficiu, curtea de apel a constatat urmatoarele:
Invocarea motivului prevazut de textul de lege pe care revizuienta îsi întemeiaza cererea de revizuire, presupune întrunirea cumulativa a mai multor conditii si anume sa existe hotarâri definitive contradictorii, sa fie pronuntate în aceeasi pricina dar în dosare diferite, în al doilea proces sa nu se fi invocat exceptia autoritatii de lucru judecat sau, daca a fost invocata, instanta sa fi omis sa se pronunte asupra ei si sa se ceara anularea celei de a doua hotarâri.
În speta, prin sentinta civila nr.651/2012 din 27 ianuarie 2012 a Judecatoriei Satu Mare s-a respins contestatia la executare formulata de contestatorul M.F.P. prin D.G.F.P. a Judetului Satu Mare împotriva formelor de executare silita initiate de creditorii T. M. si L. F. în dosar executional nr. 548/2011 a BEJ I. A. M. D., sentinta ramânând definitiva si irevocabila prin respingerea recursului.
Prin sentinta civila nr.19915/2012 din 1.11.2012 a Judecatoriei Sectorului I Bucuresti a fost admisa contestatia la executare formulata de contestatorul Statul Român reprezentat de M.F.P. în contradictoriu cu intimatii T. M. si L. F. si tertul poprit BRD Bucuresti, s-a dispus anularea actelor de executare întocmite de BEJ I. A. M. D. în dosarul de executare nr.948/2011, s-a respins cererea de suspendare a executarii silite, ca ramasa fara obiect si s-a dispus întoarcerea executarii silite în sensul obligarii intimatilor sa plateasca catre contestatoare suma de 61.222,45 lei. Aceasta sentinta a fost modificata în parte prin Decizia nr.2686 din 12.11.2013 a Tribunalului Bucuresti în sensul ca a fost admisa contestatia la executare si anulata adresa de înfiintare a popririi emisa în dosarul nr.948/2011 a BEJ I. A. M. D., fiind mentinute celelalte dispozitii ale sentintei.
Întemeindu-si cererea de revizuire pe motivul de revizuire prevazut de art.322 pct.7 din Codul de procedura civila, revizuienta a sustinut ca decizia mai sus mentionata vine în contradictie cu Sentinta civila nr.651/2012 a Judecatoriei Satu Mare.
Revizuirea pentru contrarietate de hotarâri poate fi ceruta daca exista hotarâri ale caror dispozitive contin prevederi de neconciliat, care sa nu se poata executa simultan, de asemenea, hotarârile trebuie sa fi fost date în aceeasi pricina, între aceleasi persoane, având aceeasi calitate. Pentru a se putea cere revizuirea unei hotarâri pe motiv ca s-a nesocotit puterea lucrului judecat a unei hotarâri definitive date într-un proces judecat anterior este necesar ca instanta sa nu fi cunoscut existenta acelei hotarâri sau sa nu se fi pronuntat asupra exceptiei privitoare la puterea lucrului judecat.
În speta, instanta sesizata cu judecarea celui al doilea proces a cunoscut existenta hotarârii date în primul proces, mai mult s-a si pronuntat asupra exceptiei privind autoritatea lucrului judecat.
Astfel, în considerentele Deciziei civile nr.2686/R pronuntata de Tribunalul Bucuresti în sedinta publica din 12.11.2013, tribunalul, examinând actele dosarului din perspectiva dispozitiilor art.1201 Cod civil si art.163 Cod procedura civila, a concluzionat ca între contestatia ce a facut obiectul dosarului cu nr.11587/296/2011, solutionat irevocabil prin sentinta civila nr.651/27.01.2012 (a carei autoritate de lucru judecat se invoca) si contestatia ce face obiectul dosarului, nu exista identitatea ceruta de dispozitiile legale amintite. S-a retinut ca, în primul dosar, s-a urmarit anularea actelor de executare întocmite de executorul judecatoresc anterior datei de 20.01.2012, respectiv a somatiei si a procesului verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare, iar în al doilea proces se urmareste anularea actelor de executare efectuate de executorul judecatoresc dupa data solutionarii contestatiei la executare prin sentinta civila nr.651/27.01.2012, respectiv a adresei de înfiintare a popririi emisa de executorul judecatoresc la 30.01.2012, pentru nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la competenta executorului judecatoresc.
Prin urmare, dat fiind ca în al doilea proces a fost invocat lucrul judecat, iar instanta în solutionarea acelui proces s-a pronuntat asupra exceptiei respective apreciind ca nu exista autoritate de lucru judecat, rezulta cu puterea evidentei ca o atare aparare nu mai poate fi reiterata pe calea revizuirii. Or, câta vreme, instanta competenta sa se pronunte asupra revizuirii întemeiate pe dispozitiile art.322 pct.7 din Codul de procedura civila, are de verificat numai daca ultima hotarâre a fost pronuntata cu încalcarea principiului puterii de lucru judecat, caz în care procedeaza la anularea ultimei hotarâri, iar în speta, o atare verificare s-a facut în cel de-al doilea proces, stabilindu-se ca nu exista autoritate de lucru judecat din perspectiva art.166 Cod civil si art.1201 Cod procedura civila, este evident ca, pe calea revizuirii de fata, nu mai pot fi efectuate atari verificari, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotarârii prin care s-a statornicit în sensul sus-aratat.
Se poate conchide asadar ca, date fiind argumentele mai sus expuse, în speta nu sunt îndeplinite conditiile de admisibilitate impuse de dispozitiile art. 322 pct. 7 din Codul de procedura civila, neexistând contrarietate susceptibila sa faca admisibila revizuirea.
Fata de considerentele ce preced, instanta, în baza dispozitiilor art. 320 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondata cererea de revizuire.
