La data de 15 iulie 2014 s-a înregistrat la Curtea de Apel Alba Iulia cererea de revizuire formulată de B. S. cu domiciliul în -, prin care a solicitat revizuirea deciziei penale nr. -/2012 a Curţii de Apel Alba Iulia , în sensul anulării în totalitate a acesteia , rejudecarea şi admiterea recursului formulat de el , respingerea recursului formulat de DNA , pronunţarea unei soluţii de achitare şi exonerare de răspundere civilă .
În motivarea cererii se arată că instanța a hotărât respingerea recursului formulat şi menţinerea sentinţei penale nr. -/10 februarie 2014 pronunţată de Judecătoria Media,prin care s-a dispus condamnarea şi obligarea la plata sumei de 118.379 lei ,reţinându-se că în calitatea sa de administrator al SC V. T. SRL a omis cu știință să înregistreze în registrele contabile ale societăţii factura fiscală nr. 00002/27.09.2007,în valoarea de 836570 lei. Consideră că hotărârea pronunţată este nelegală şi netemeinică,deoarece ulterior pronunţării hotărârii atacate s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.
Faptele sau împrejurările necunoscute de instanță sunt următoarele:
Prin plângerea formulată de numitul C. V., având calitatea de împuternicit cu mandat general al numitei SC V. T. SRL,care îndeplinea funcţia de asociat şi administrator,în dosarul penal nr. -/95/2012, aflat în curs de soluţionare pe rolul Curţii de Apel Craiova ,acesta a recunoscut la fila 18 din declaraţia respectivă dată în faţa organelor de urmărire penală,faptul că SC V. T. SRL a vândut către SC C. E. T. SA ,în baza facturii fiscale nr. 00002/27.09.2007,un utilaj pentru suma de 836570 lei ,iar factura respectivă ,,a fost obţinută de către numitul C. V. în copie,de la cumpărătorul SC C. E. T. SA. Se apreciază,astfel,că acesta avea obligaţia de a înregistra această factură în contabilitate. Se arată faptul că a avut competențe limitate exclusiv la încheierea contractului de prestări servicii vizând cesionarea unui utilaj mecanizat către SC C. E. T. SA, contract în urma căruia SC V. T. SRL a emis factura fiscală nr. 00002/27.09.2007,în valoarea de 836570 lei. Se arată că numitul C. V. a deţinut această factură şi a nesocotit ,cu ştiinţă sau din culpă,să o înregistreze în evidenţele contabile,producând un prejudiciu statului,reprezentând o împrejurare nouă necunoscută la momentul soluţionării de către Curtea de Apel Alba Iulia a recursului declarat în dosarul penal nr. – /57/2012. Se consideră că omisiunea evidenţierii în actele contabile ori alte documente legale,a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate de către SC V. T. SRL este imputabilă exclusiv numitului C. V. şi este de natură să înlăture vinovăţia sa , sub forma intenţiei sau a culpei , element constitutiv a infracţiunii de evaziune fiscală . Întrucât faza urmăririi penale se caracterizează prin lipsa contradictorialităţii , iar părţile nu au acces la actele de urmărire penală , de recunoaşterea lui C. V. a luat la cunoştinţă abia la înregistrarea dosarului nr /95/2912 pe rolul Curţii de Apel Craiova , respectiv la data de 14.11.2013 .
Împrejurarea nouă alegată şi dovedită prin cererea de revizuire se înscrie în motivul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. 4 din NCPP .
Prin decizia penală nr.-/A/2014 a Curţii de Apel Alba Iulia s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaş , în conformitate cu decizia nr -/2006 a ÎCCJ dată în recurs în interesul legii potrivit căreia instanţa competentă să soluţioneze cererea în revizuire este instanţa care a judecat în primă instanţă , chiar dacă la momentul introducerii cererii , datorită modificării legii procesual penale aceasta nu mai avea competenţa de a soluţiona fondul cauzei în primă instanţă .
Procedând la verificarea admisibilităţii în principiu a cererii formulate :
Prin sentinţa penală nr -/2011 a Judecătoriei Mediaş s-a dispus condamnarea revizuientului în baza art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 74 C.pen. şi art. 76 lit. d C.pen. la pedeapsa închisorii de 6 luni , pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală .S-au respins pretenţiile civile formulate de ANAF .
Pentru a pronunţa soluţia de condamnare , instanţa de fond a reţinut următoarele :
În urma controlului efectuat de inspectorii Gărzii Financiare S. asupra activităţii desfăşurate de S.C.V. T. S.R.L. M. în perioada septembrie 2007 – septembrie 2008 , s-a constatat că nu a fost înregistrată în contabilitate factura seria GJ nr.00002 emisă la data de 27.09.2007 , în valoare de 836.570 lei , care reprezenta preţul încasat de societate prin vânzarea unui utilaj terasier către S.C. C. E. T. S.A.
Inculpatul este cel care s-a ocupat , în calitate de administrator al societăţii , de formalităţile privind vânzarea acestui utilaj ; el este cel care a negociat în numele societăţii condiţiile încheierii tranzacţiei , a participat la licitaţie şi a întocmit factura identificată mai sus – astfel cum recunoaşte acesta în cuprinsul declaraţiei date în instanţă ( filele 63-65 ).
Factura seria GJ nr.00002 emisă la data de 27.09.2007 , în valoare de 836.570 lei , nu a fost înregistrată în contabilitate până la momentul controlului efectuat de inspectorii Gărzii Financiare S. , astfel cum reiese din nota de constatare întocmită la data de 2.09.2008 ( fila 14 dosar u.p. )
Tot la data de 2.09.2008 numita C. R. a dat inspectorilor gărzii financiare o notă explicativă ( fila 15 dosar u.p.) , arătând că factura respectivă nu a fost înregistrată în contabilitate din vina inculpatului , care s-a ocupat de vânzarea acelui utilaj .
Inculpatul susţine în declaraţia dată în cursul urmăririi penale ( filele 271, 272 ) că a înmânat factura lui C. V. în „termen util pentru a putea fi înregistrată în contabilitate „ , fiind încheiat în acest sens un proces verbal care face dovada predării .
Într-adevăr , inculpatul a predat factura respectivă lui C. V. , însă , după aproape 7 luni de la momentul emiterii acesteia , anume la data de 2.04.2008 – astfel cum reiese din procesul verbal de predare-primire încheiat cu acea ocazie ( fila 154 dosar u.p.) şi ulterior revocării sale din funcţia de administrator , revocare operată în registrul comerţului la data de 18.02.2008 ( filele 25-27 dosar u.p.).
Cu ocazia audierii sale în instanţă inculpatul a afirmat că a comunicat factura respectivă prin fax la sediul social al S.C.V. T. S.R.L. din M. , aspect nedovedit , însă ( declaraţie – filele 63-65 ).
Totodată , inculpatul se apără , susţinând că a încercat să ia legătura cu numitul C. V., pentru a-i transmite factura , însă încercările sale au rămas fără rezultat , întrucât soţii C. ar fi dispărut , posibil în Rusia , context în care , neştiind cine este contabilul firmei , a fost în imposibilitate de a înregistra factura în contabilitate .
Cele invocate în apărare de către inculpat s-au dovedit a fi , însă , nesincere , întrucât acesta s-a întâlnit cu C. V. atât în data de 1.11.2007 , când s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.127/1.11.2007 între S.C.T. M. S.R.L. T. J. şi S.C.V. T. S.R.L. M. ( aflat la dosarul de urmărire penală la filele 137,138 ) , dat fiind faptul că pe contract apare atât semnătura inculpatului , cât şi cea a lui C. V. ( chiar dacă nu este trecut numele semnatarilor pe acest contract , se poate observa că acestea sunt identice cu cele aplicate pe procesul verbal de recepţie aflat la fila 139 dosar u.p., în dreptul numelor celor doi) , cât şi în data de 21.12.2007 , când s-a încheiat procesul verbal de recepţie ( fila 139 dosar u.p.) , semnat de cei doi .
Factura reprezintă documentul justificativ care consemnează operaţiunea economico-financiară efectuată , document care , potrivit legii ( art.6 din Legea 82/1991 a contabilităţii ) stă la baza înregistrărilor în contabilitate şi angajează răspunderea persoanelor care l-au întocmit , vizat şi aprobat .
Inculpatul a întocmit factura respectivă şi avea obligaţia înregistrării ei în contabilitate în momentul predării bunului vândut cumpărătorului – potrivit dispoziţiilor pct.214 din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.1752/2005 , în vigoare la acea vreme , potrivit cărora „ în contabilitate , veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători , al livrării pe baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în contract care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective către client”.
Inculpatul invocă , pe de altă parte , faptul că nu el este cel care avea obligaţia să înregistreze factura în contabilitate , întrucât aceasta ar fi revenit celuilalt administrator , anume numitei C. R., despre care inculpatul afirmă că se ocupa de contabilitatea firmei , el având doar rolul de a intermedia vânzări în zona Olteniei .
În lumina dispoziţiilor art.10 din Legea contabilităţii nr.82/1991 , răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii unei societăţi comerciale revine administratorului . În speţă nu s-a dovedit faptul că cei doi administratori ai societăţii , inculpatul şi C. R. , ar fi avut stabilite în mod diferenţiat atribuţii în ceea ce priveşte activitatea de administrare , sau că inculpatul nu ar fi avut atribuţii de înregistrare în contabilitate a documentelor justificative.
Prin urmare , se reţine că inculpatul avea obligaţia înregistrării în contabilitate a facturii seria GJ nr.00002 emisă la data de 27.09.2007 , în valoare de 836.570 lei , iar prin neînregistrarea acesteia a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 , al cărei conţinut legal vizează omisiunea evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate .
Prin decizia penală nr – /2011 a Curţii de Apel Alba Iulia s-a dispus casarea hotărârii de fond numai asupra laturii civile şi s-a dispus obligarea în solidar a revizuientului cu SC V. T. SRL M. la plata sumei de 118.379 lei cu titlu de despăgubiri în favoarea ANAF , menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate .
Ulterior , în contestaţie în anulare a fost desfiinţată decizia penală nr . – /2011 a Curţii de Apel Alba Iulia şi s-a dispus rejudecarea recursului . Pe fond , prin decizia penală nr -/2012 a Curţii de Apel Alba Iulia s-a casat sentinţa penală nr . -/2011 a Judecătoriei Mediaş numai sub aspectul modalităţii de soluţionare a laturii civile , revizuientul fiind obligat să plătească în solidar cu SC V. T. SRL M. suma de 118. 379 lei către ANAF . Totodată , se menţin celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate .
Revizuientul a susţinut existenţa cazului de revizuire prev. de art. 453 alin. 4 din NCPP , text care prevede următoarele :
„ (1) Revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză; ………….
(4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) – d) şi f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice. „
Împrejurarea nouă şi necunoscută de instanţă la pronunţarea hotărârii de condamnare invocată de către revizuient este declaraţia numitul C. V. care recunoaşte că a deţinut factura seria GJ nr.00002 emisă la data de 27.09.2007 şi a nesocotit ,cu ştiinţă sau din culpă,să o înregistreze în evidenţele contabile,producând un prejudiciu statului , împrejurare de care a luat la cunoştinţă abia la înregistrarea dosarului nr . – /95/2912 pe rolul Curţii de Apel Craiova , respectiv la data de 14.11.2013 .
Împrejurarea invocată de revizuient poate constitui un motiv de revizuire în sensul dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din NCPP , dacă pe baza acestei împrejurări noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare , astfel cum expres se prevede în alin. 4 .
Analizând starea de fapt reţinută de instanţa de condamnare şi probele considerate concludente , se constată că împrejurarea nouă invocată de revizuient nu poate atrage netemeinicia hotărârii de condamnare , instanţa reţinând un probatoriu complex , cum ar fi : procesul verbal de predare-primire a facturii încheiat la 2 aprilie 2008 , respectiv după 7 luni de la emitere ( fila 154 dosar u.p.) , înlăturarea apărării revizuientului privind imposibilitatea predării facturii justificat de dispariţia soţilor Colun dat fiind întâlnirea celor doi confirmată de încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.127/1.11.2007 între S.C.T. M. S.R.L. T. J. şi S.C.V. T. S.R.L. M. ( aflat la dosarul de urmărire penală la filele 137,138 ) , semnat de ambii , cât şi în data de 21.12.2007 , când s-a încheiat procesul verbal de recepţie ( fila 139 dosar u.p.) , semnat de cei doi . Dar şi dispoziţiile art.10 din Legea contabilităţii nr.82/1991 , avute în vedere de instanţa de fond referitoare la răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii unei societăţi comerciale ce revine administratorului , iar în cauză nu s-a dovedit faptul că cei doi administratori ai societăţii , inculpatul şi C. R. , ar fi avut stabilite în mod diferenţiat atribuţii în ceea ce priveşte activitatea de administrare , sau că inculpatul nu ar fi avut atribuţii de înregistrare în contabilitate a documentelor justificative. Declaraţia lui C. V. nu poate înlătura ca valoare probatorie celelalte probe considerate concludente în sensul reţinerii în sarcina revizuientului a infracţiunii de evaziune fiscală .
Aşa fiind , pentru considerentele arătate , în baza art. 459 alin. 5 din NCPP , se va dispune respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă .
În baza art. 275 pct. 4 alin. 2 din NCPP , revizuientul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat de 300 lei .
