Împrejurări noi invocate, dar care nu afectează temeinicia hotărârii de condamnare


La data de 15 iulie 2014 s-a înregistrat la Curtea de Apel Alba Iulia cererea de revizuire formulată de B. S. cu domiciliul în  -, prin care a solicitat revizuirea deciziei  penale nr. -/2012 a Curţii de Apel  Alba Iulia , în sensul anulării în totalitate  a acesteia , rejudecarea şi admiterea recursului  formulat de el , respingerea recursului  formulat de DNA , pronunţarea  unei soluţii de achitare  şi exonerare de răspundere  civilă .

În motivarea cererii se arată  că instanța a hotărât respingerea  recursului formulat şi menţinerea sentinţei penale nr. -/10 februarie 2014 pronunţată de Judecătoria Media,prin care s-a dispus condamnarea  şi obligarea la plata sumei de 118.379 lei ,reţinându-se că în calitatea  sa de administrator al SC V. T. SRL a omis cu știință să înregistreze în registrele contabile ale societăţii factura fiscală nr. 00002/27.09.2007,în valoarea de 836570 lei. Consideră că  hotărârea pronunţată  este nelegală şi netemeinică,deoarece ulterior pronunţării hotărârii atacate s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Faptele sau împrejurările necunoscute de instanță sunt următoarele:

Prin plângerea formulată de  numitul C. V., având calitatea de  împuternicit cu mandat general al numitei SC V. T. SRL,care îndeplinea funcţia  de asociat şi administrator,în dosarul penal nr. -/95/2012, aflat în curs de soluţionare pe rolul Curţii de Apel Craiova ,acesta a recunoscut la fila 18 din  declaraţia respectivă dată în faţa organelor de urmărire penală,faptul că  SC V. T. SRL a vândut către SC C. E. T. SA ,în baza facturii fiscale nr. 00002/27.09.2007,un utilaj pentru suma de 836570 lei ,iar factura respectivă ,,a fost obţinută de către numitul C. V. în copie,de la cumpărătorul SC C. E. T. SA. Se apreciază,astfel,că acesta avea obligaţia de a înregistra această factură în contabilitate. Se arată faptul că a avut  competențe limitate exclusiv la încheierea contractului de  prestări servicii vizând cesionarea unui utilaj mecanizat către SC C. E. T. SA, contract în urma căruia SC V. T. SRL a emis  factura fiscală nr. 00002/27.09.2007,în valoarea de 836570 lei. Se arată  că numitul C. V. a deţinut această factură  şi a nesocotit ,cu ştiinţă sau  din culpă,să o înregistreze în evidenţele contabile,producând un prejudiciu statului,reprezentând o împrejurare nouă necunoscută la momentul soluţionării de către Curtea de Apel Alba Iulia a recursului declarat în dosarul penal nr. – /57/2012. Se consideră  că  omisiunea evidenţierii în actele contabile ori alte documente legale,a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate de către SC V. T. SRL este imputabilă exclusiv  numitului C. V. şi este  de natură să înlăture vinovăţia sa ,  sub forma intenţiei sau a culpei , element constitutiv a infracţiunii  de evaziune fiscală . Întrucât faza urmăririi penale  se caracterizează prin lipsa contradictorialităţii , iar părţile nu au acces la actele de urmărire penală , de recunoaşterea lui C. V.  a luat la cunoştinţă  abia la înregistrarea dosarului nr  /95/2912  pe rolul Curţii de Apel Craiova , respectiv la data de  14.11.2013 .

Împrejurarea nouă  alegată şi dovedită  prin cererea de revizuire se înscrie  în motivul de revizuire prevăzut  de art. 453  alin. 4  din NCPP .

Prin decizia penală nr.-/A/2014  a Curţii de Apel  Alba Iulia  s-a  declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaş , în conformitate  cu decizia nr -/2006  a ÎCCJ  dată în recurs în interesul legii  potrivit căreia instanţa competentă să soluţioneze cererea în revizuire  este instanţa care  a judecat în primă instanţă , chiar dacă la momentul introducerii cererii , datorită modificării legii  procesual penale  aceasta nu mai avea competenţa de a soluţiona fondul  cauzei în primă instanţă .

Procedând la verificarea admisibilităţii  în principiu  a cererii formulate  :

Prin sentinţa penală  nr -/2011  a Judecătoriei Mediaş  s-a dispus  condamnarea revizuientului  în baza art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 74 C.pen. şi art. 76 lit. d C.pen. la pedeapsa închisorii de 6 luni , pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală .S-au  respins pretenţiile  civile formulate  de ANAF .

Pentru a pronunţa soluţia de condamnare , instanţa de fond a reţinut următoarele :

În urma controlului efectuat de inspectorii Gărzii Financiare S. asupra activităţii desfăşurate de S.C.V. T. S.R.L. M. în perioada septembrie 2007 – septembrie 2008 , s-a constatat că nu a fost înregistrată în contabilitate factura seria GJ nr.00002 emisă la data de 27.09.2007 , în valoare de 836.570 lei , care reprezenta preţul încasat de societate prin vânzarea unui utilaj terasier către S.C. C. E. T. S.A.

Inculpatul este cel care s-a ocupat , în calitate de administrator al societăţii , de formalităţile privind vânzarea acestui utilaj ; el este cel care a negociat în numele societăţii condiţiile încheierii tranzacţiei , a participat la licitaţie şi a întocmit factura identificată mai sus – astfel cum recunoaşte acesta în cuprinsul declaraţiei date în instanţă ( filele 63-65 ).

Factura seria GJ nr.00002 emisă la data de 27.09.2007 , în valoare de 836.570 lei , nu a fost înregistrată în contabilitate până la momentul controlului efectuat de inspectorii Gărzii Financiare S. , astfel cum reiese din nota de constatare întocmită la data de 2.09.2008 ( fila 14 dosar u.p. )

Tot la data de 2.09.2008 numita C. R. a dat inspectorilor gărzii financiare o notă explicativă ( fila 15 dosar u.p.) , arătând că factura respectivă nu a fost înregistrată în contabilitate din vina inculpatului , care s-a ocupat de vânzarea acelui utilaj .

Inculpatul susţine în declaraţia dată în cursul urmăririi penale ( filele 271, 272 ) că a înmânat factura lui C. V. în „termen util pentru a putea fi înregistrată în contabilitate „ , fiind încheiat în acest sens un proces verbal care face dovada predării .

Într-adevăr , inculpatul a predat factura respectivă lui C. V. , însă , după aproape 7 luni de la momentul emiterii acesteia , anume la data de 2.04.2008 – astfel cum reiese din procesul verbal de predare-primire încheiat cu acea ocazie ( fila 154 dosar u.p.) şi ulterior revocării sale din funcţia de administrator , revocare operată în registrul comerţului la data de 18.02.2008 ( filele 25-27 dosar u.p.).

Cu ocazia audierii sale în instanţă inculpatul a afirmat că a comunicat factura respectivă prin fax la sediul social al S.C.V. T. S.R.L. din M. , aspect nedovedit , însă ( declaraţie – filele 63-65 ).

Totodată , inculpatul se apără , susţinând că a încercat să ia legătura cu numitul C. V., pentru a-i transmite factura , însă încercările sale au rămas fără rezultat , întrucât soţii C. ar fi dispărut , posibil în Rusia , context în care , neştiind cine este contabilul firmei , a fost în imposibilitate de a înregistra factura în contabilitate .

Cele invocate în apărare de către inculpat s-au dovedit a fi , însă , nesincere , întrucât acesta s-a întâlnit cu C. V. atât în data de 1.11.2007 , când s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.127/1.11.2007 între S.C.T. M. S.R.L. T. J. şi S.C.V. T. S.R.L. M. ( aflat la dosarul de urmărire penală la filele 137,138 ) , dat fiind faptul că pe contract apare atât semnătura inculpatului , cât şi cea a lui C. V. ( chiar dacă nu este trecut numele semnatarilor pe acest contract , se poate observa că acestea sunt identice cu cele aplicate pe procesul verbal de recepţie aflat la fila 139 dosar u.p., în dreptul numelor celor doi) , cât şi în data de 21.12.2007 , când s-a încheiat procesul verbal de recepţie ( fila 139 dosar u.p.) , semnat de cei doi .

Factura reprezintă documentul justificativ care consemnează operaţiunea economico-financiară efectuată , document care , potrivit legii ( art.6 din Legea 82/1991 a contabilităţii ) stă la baza înregistrărilor în contabilitate şi angajează răspunderea persoanelor care l-au întocmit , vizat şi aprobat .

Inculpatul a întocmit factura respectivă şi avea obligaţia înregistrării ei în contabilitate în momentul predării bunului vândut cumpărătorului – potrivit dispoziţiilor pct.214 din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.1752/2005 , în vigoare la acea vreme , potrivit cărora „ în contabilitate , veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători , al livrării pe baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în contract care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective către client”.

Inculpatul invocă , pe de altă parte , faptul că nu el este cel care avea obligaţia să înregistreze factura în contabilitate , întrucât aceasta ar fi revenit celuilalt administrator , anume numitei C. R., despre care inculpatul afirmă că se ocupa de contabilitatea firmei , el având doar rolul de a intermedia vânzări în zona Olteniei .

În lumina dispoziţiilor art.10 din Legea contabilităţii nr.82/1991 , răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii unei societăţi comerciale revine administratorului . În speţă nu s-a dovedit faptul că cei doi administratori ai societăţii , inculpatul şi C. R. , ar fi avut stabilite în mod diferenţiat atribuţii în ceea ce priveşte activitatea de administrare , sau că inculpatul nu ar fi avut atribuţii de înregistrare în contabilitate a documentelor justificative.

Prin urmare , se reţine că inculpatul avea obligaţia înregistrării în contabilitate a facturii seria GJ nr.00002 emisă la data de 27.09.2007 , în valoare de 836.570 lei , iar prin neînregistrarea acesteia a săvârşit infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 , al cărei conţinut legal vizează omisiunea evidenţierii în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate .

Prin decizia penală nr – /2011 a Curţii de Apel Alba Iulia  s-a dispus casarea  hotărârii  de fond numai  asupra laturii civile  şi s-a  dispus obligarea în solidar a revizuientului cu SC V. T. SRL M.  la plata sumei de 118.379 lei  cu titlu de despăgubiri în favoarea ANAF  , menţinând celelalte dispoziţii ale  sentinţei atacate .

Ulterior , în contestaţie în anulare a fost desfiinţată decizia penală nr . – /2011 a Curţii de Apel Alba Iulia  şi s-a dispus rejudecarea recursului . Pe fond , prin decizia penală nr -/2012  a  Curţii de Apel Alba Iulia  s-a casat sentinţa penală nr . -/2011  a Judecătoriei Mediaş  numai sub aspectul modalităţii de soluţionare a laturii civile , revizuientul fiind obligat  să plătească în solidar cu SC V. T. SRL M.  suma de  118. 379 lei  către ANAF . Totodată , se menţin celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate .

Revizuientul a susţinut  existenţa cazului de revizuire  prev. de art. 453  alin. 4  din NCPP , text care prevede următoarele :

„ (1) Revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză; ………….

(4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) – d) şi f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice. „

Împrejurarea nouă şi necunoscută  de instanţă la pronunţarea hotărârii  de condamnare invocată de către revizuient  este declaraţia numitul C. V.  care recunoaşte  că a deţinut  factura  seria GJ nr.00002 emisă la data de 27.09.2007  şi a nesocotit ,cu ştiinţă sau  din culpă,să o înregistreze în evidenţele contabile,producând un prejudiciu statului , împrejurare de care  a luat la cunoştinţă abia la înregistrarea dosarului nr  . –  /95/2912  pe rolul Curţii de Apel Craiova , respectiv la data de  14.11.2013 .

Împrejurarea  invocată de revizuient poate constitui  un motiv de revizuire în sensul dispoziţiilor art. 453 alin.  1 din NCPP , dacă  pe baza acestei  împrejurări noi  se poate dovedi  netemeinicia  hotărârii de condamnare , astfel cum expres se prevede în alin. 4 .

Analizând starea de fapt reţinută de instanţa  de condamnare şi probele considerate  concludente , se constată că împrejurarea nouă invocată de revizuient nu poate atrage  netemeinicia  hotărârii  de condamnare , instanţa reţinând  un probatoriu complex , cum ar fi : procesul verbal de predare-primire  a facturii încheiat  la 2 aprilie 2008 , respectiv  după 7 luni de la emitere  ( fila 154 dosar u.p.) , înlăturarea  apărării revizuientului  privind imposibilitatea predării  facturii justificat de dispariţia soţilor Colun dat fiind întâlnirea celor doi confirmată  de încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.127/1.11.2007 între S.C.T. M. S.R.L. T. J. şi S.C.V. T. S.R.L. M. ( aflat la dosarul de urmărire penală la filele 137,138 ) ,  semnat de  ambii , cât şi în data de 21.12.2007 , când s-a încheiat procesul verbal de recepţie ( fila 139 dosar u.p.) , semnat de cei doi . Dar şi dispoziţiile art.10 din Legea contabilităţii nr.82/1991 ,  avute în vedere  de instanţa de fond  referitoare la  răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii unei societăţi comerciale  ce revine administratorului , iar în cauză nu s-a dovedit faptul că cei doi administratori ai societăţii , inculpatul şi C. R. , ar fi avut stabilite în mod diferenţiat atribuţii în ceea ce priveşte activitatea de administrare , sau că inculpatul nu ar fi avut atribuţii de înregistrare în contabilitate a documentelor justificative. Declaraţia  lui C. V. nu poate înlătura  ca valoare  probatorie  celelalte probe  considerate concludente  în sensul  reţinerii în sarcina  revizuientului  a  infracţiunii  de evaziune fiscală .

Aşa fiind , pentru considerentele arătate , în baza art. 459 alin. 5  din NCPP , se va dispune  respingerea cererii de revizuire  ca inadmisibilă .

În baza art. 275 pct. 4 alin. 2 din NCPP , revizuientul  va fi obligat la cheltuieli  judiciare către stat de 300 lei .