Prin sentinţa civilă nr. 2011 instanţa a dispus următoarele: În temeiul art. 406 raportat la art. 394 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, admite cererea de revizuire formulată de revizuentul Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava a sentinţei penale nr. /a Judecătoriei Suceava, pronunţată în dosarul penal nr. /, aşa cum a fost modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. / a Curţii de Apel Suceava – Secţia Penală pronunţată în dosarul nr. //.
În baza art. 406 alin.1 Cod procedură penală, anulează în totalitate Sentinţa penală nr. /a Judecătoriei Suceava, pronunţată în dosarul penal nr. / aşa cum a fost modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. /a Curţii de Apel Suceava – Secţia Penală pronunţată în dosarul nr. /
În rejudecare, condamnă pe inculpatul ww., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea, în stare de recidivă postexecutorie, a infracţiunii de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. 1 şi alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a doua şi lit. b Cod penal, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art.71 Cod penal.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a doua şi lit. b Cod penal, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art.71 Cod penal.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a doua şi lit. b Cod penal pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă complementară.
Constată că infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta este concurentă cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat prin Sentinţa penală nr. ee a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. eee a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Sentinţa penală nr. eee a Judecătoriei Focşani, definitivă prin neaplelare, prin Sentinţa penală nr. eee a Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. ee a Curţii de Apel Bacău (sentinţe penale prin care inculpatului i-au fost aplicate pedepse contopite prin Sentinţa penală nr. ee a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin nerecurare la data de 03.07.2013, prin care a fost descontopită şi sentinţa ee a Judecătoriei Sector 5), şi în consecinţă:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 10 luni închisoare stabilită inculpatului prin Sentinţa penală nr. eee a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin nerecurare la data de 03.07.2013, în pedepse componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel :
-6 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a doua şi lit.b Cod penal, aplicată în baza art. 215 alin. 1,2 şi 5 Cod penal cu aplic. art. 146 cp. şi art. 3201 alin.7 Cod procedură penală;
-3 luni închisoare, aplicată în baza art. 288 alin.l Cod penal cu aplic. art. 3201 alin.7 Cod procedură penală;
-6 luni închisoare, aplicată în baza art. 25 Cod penal rap. la art. 289 alin.l Cod penal cu aplic. art. 31 alin.2 Cod penal şi art. 3201 alin.7 Cod procedură penală;
-3 luni închisoare, aplicată în baza art. 291 Cod penal cu aplic. art. 320 ind. 1 alin.7 Cod procedură penală;
-3 luni închisoare, aplicată în baza art. 292 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal şi art. 3201 alin.7 Cod procedură penală;
-3 ani închisoare, aplicată în baza art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal cu aplic. art. 3201 alin.7 Cod procedură penală;
-3 ani închisoare, aplicată în baza art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal şi art. 3201 alin.7 Cod procedură penală;
-3 ani închisoare, aplicată în baza art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 cp. şi art. 3201 alin.7 Cod procedură penală;
-3 luni închisoare, aplicată în baza art. 25 Cod penal rap. la art. 291 Cod penal;
-6 luni închisoare, aplicată în baza art. 25 Cod penal rap. la art. 289 alin.l Cod penal cu aplic, art. 31 alin.2 Cod penal şi art. 3201 alin.7 Cod procedură penală.
-3 ani închisoare, aplicată în baza art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal şi art. 3201 alin.7 Cod procedură penală
– sporul de 2 ani închisoare (toate aplicate prin Sentinţa penală nr. ee a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. ee a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie)
-3 ani închisoare, aplicată în baza art. 215 alin. 1 şi 3 Cod penal cu aplic. art. 3201 Cod procedură penală şi art. 71 alin. 2 Cod penal (aplicată prin Sentinţa penală nr. eee a Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. ee a Curţii de Apel Bacău)
-1418 zile închisoare, aplicate în baza art. 215 alin. 1, 2 şi 3 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal şi cu aplic. art. 3201 Cod procedură penală (prin Sentinţa penală nr. ee a Judecătoriei Focşani, definitivă prin neapelare)
– sporul de 2 luni închisoare (aplicat prin Sentinţa penală de contopire nr. ee a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin nerecurare).
În baza art. 36 alin.1 Cod penal coroborat cu art. 33 lit. a Cod penal şi art. 34 lit. b Cod penal, contopeşte pedepsele aplicate inculpatului prin Sentinţa penală nr. ee a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. ee a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Sentinţa penală nr. ee a Judecătoriei Focşani, definitivă prin neapelare, prin Sentinţa penală nr. ee a Judecătoriei Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. ee a Curţii de Apel Bacău, astfel cum acestea au fost repuse în individualitatea lor, cu pedeapsa închisorii de 5 ani aplicată inculpatului prin prezenta sentinţă, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume pe cea de 6 (şase) ani şi 8 luni închisoare la care se adaugă sporurile de 2 (doi) ani şi de 2 (două) luni închisoare, în final inculpatul G.M. urmând să execute 8 (opt) ani şi 10 (zece) luni închisoare.
În baza art. 35 alin. 1 raportat la art. 65 alin. 1 Cod penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a doua şi lit. b Cod penal pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă complementară.
În temeiul art. 35 alin. 3 Cod penal, contopeşte pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a doua şi lit.b Cod penal pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă complementară aplicată prin Sentinţa penală nr. nr. ee a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. ee a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a doua şi lit.b Cod penal pe o perioadă de 5 ani pedeapsă aplicată inculpatului prin prezenta sentinţă, după executarea pedepsei închisorii, urmând ca în final inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa cea mai grea, anume să-i fie interzis exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a doua şi lit.b Cod penal pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 36 alin.3 Cod penal, deduce din durata pedepsei rezultante aplicată inculpatului prin prezenta, durata de pedeapsă deja executată de la 23.04.2010 la zi.
Menţine măsura de siguranţă a confiscării în baza art. 118 lit.e Cod penal a sumei de 4000 lei de la inculpat, măsură dispusă prin sentinţa penală nr. ee a Tribunalului Bucureşti Secţia a-II-a Penală modificată şi definitivă prin decizia penală nr. ee a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. eee din data de 03.07.2013 emis de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei rezultante a închisorii.
În temeiul art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal, dispune confiscarea bijuteriilor din metal galben folosite de inculpat la săvârşirea infracţiunii (dovadă fila 25 dosar u.p.).
În temeiul art.14 alin. 1, art.346 alin.1 Cod procedură penală şi art. 998 Cod civil, admite acţiunea civilă formulată de partea civilă ww. şi, în consecinţă, îl va obliga pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 700 euro cu titlu de prejudiciu.
În temeiul art. 189, art. 191 alin.1 Cod procedură penală, obligă inculpatul ww. la plata sumei de 1550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, ww., conform delegaţiei avocaţiale nr. 1326/9.05.2013 va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei, suma de 100 lei reprezentând cheltuieli din cursul urmăririi penale, iar suma de 250 lei din primul ciclu procesual.
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. din pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. s-a dispus condamnarea inculpatului ww pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare. Instanţa a făcut aplicarea prevederilor art. 71 Cp.
Soluţionând latura civilă, instanţa a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către partea vătămată constituită parte civilă în sumă de 700 euro. De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 01.09.2005 în jurul orei 13,00 în timp ce se afla în faţa blocului, partea vătămată ww. a fost acostată de o persoană de sex masculin care i-a solicitat în limba italiană şi română să-i împrumute o sumă de bani pentru a o scoate pe soţia sa din spital.
Pentru a-i garanta părţii vătămate că îi va restitui banii, persoana necunoscută i-a arătat acesteia mai multe bijuterii precum şi un ceas de culoare galben-auriu spunându-i că sunt din aur şi că intenţionează să îi lase drept gaj.
În timp ce partea vătămată se uita la bijuterii, la faţa locului a sosit o altă persoană necunoscută întrebând-o pe partea vătămată ce se întâmplă. Acea persoană s-a oferit să-i dea „italianului” suma de 300 Euro în schimbul câtorva bijuterii.
În continuare, tentată fiind de oferta făcută, partea vătămată i-a invitat pe cei doi bărbaţi să urce în apartamentul său pentru a examina cu atenţie bijuteriile şi a-i împrumuta suma de bani „italianului”.
În prezenţa fiicei sale ww. partea vătămată i-a dat „italianului” suma de 700 Euro primind mai multe bijuterii ( 3 inele, 4 brăţări, 2 lanţuri precum şi un ceas marca Rolex) de culoare galben-auriu având credinţa că acestea sunt confecţionate din aur, respectiv sunt veritabile. Persoana care a intervenit în tranzacţie i-a dat „italianului” cu titlu de împrumut suma de 300 Euro fără însă a lua vreo bijuterie.
Pentru a întări credibilitatea părţii vătămate, acesta a verificat bijuteriile ( le-a lustruit cu ajutorul unei cârpe) afirmând că într-adevăr sunt veritabile (din aur).
După câteva minute de la plecarea celor două persoane, partea vătămată ww. s-a deplasat la o casă de amanet din apropierea locuinţei sale, ocazie cu care a aflat, cu stupoare, faptul că bijuteriile nu sunt veritabile (nu sunt din aur), moment în care a realizat că a fost înşelată cu suma de 700 Euro.
Pe parcursul cercetărilor partea vătămată şi fiica sa, în prezenţa martorului ww. au identificat şi recunoscut persoana căreia i-au dat suma de 700 Euro în urma prezentării de către organele de poliţie a unei planşe fotografice. Astfel, fără nici o ezitare acestea l-au indicat pe numitul ww. ca fiind persoana care i-a înşelat cu suma de bani.
Din declaraţia martorului asistent ww. reiese că atât partea vătămată cât şi fiica sa l-au recunoscut cu certitudine, după semnalmentele feţei pe G.M.
În urma verificărilor efectuate de către Autoritatea Naţională Pentru Protecţia Consumatorului Suceava, a rezultat că toate obiectele( bijuterii) din metal galben primite de partea vătămată sunt confecţionate dintr-un metal comun, iar nu sunt confecţionate din aur.
În cursul urmăririi penale, au fost administrate următoarele: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate procesul verbal de examinare criminalistică ,adresa A.N.P.C. Suceava , procese verbale de prezentare pentru recunoaştere după planşa foto , dovada de predare-primire bunuri, declaraţiile martorilor www
Partea vătămată ww s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 700 euro.)
În cursul cercetării judecătoreşti, au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţie parte vătămată ww), declaraţia martorei ww); declaraţia martorului ww).
Deşi legal citat, inculpatul ww. nu s-a prezentat în instanţă, sustrăgându-se cercetării judecătoreşti.
Prin Decizia penală nr. din a Tribunalului Suceava, Secţia penală, instanţa a admis apelul peste termen declarat de inculpatul ww., a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. din a Judecătoriei Suceava şi, în rejudecare, în temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b Cod penal, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, a anulat formele de executare emise în baza sentinţei penale atacate, inclusiv mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. din şi a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
Instanţa de apel a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 18.04.2007 până la data punerii efective în libertate.
Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
La termenul de judecată din 06.10.2008, în faţa instanţei de recurs apărătorul ales al inculpatului, a depus la dosarul cauzei copia unui certificat de deces din care rezulta că inculpatul recurent ww. a decedat. La acelaşi termen de judecată, instanţa a dispus efectuarea unei adrese către Primăria comunei Chitila, judeţul Ilfov, pentru a comunica un extras după certificatul de deces seria ww nr. ww, act de deces nr. ww din ww din care să rezulte decesul numitului ww., act ce a fost depus la termenul de judecată din 10.11.2008.
Având în vedere relaţiile comunicate, prin decizia penală nr. din a Curţii de Apel Suceava – Secţia penală, instanţa a admis recursul declarat de inculpatul ww., a casat în totalitate decizia penală nr. din a Tribunalului Suceava şi în parte sentinţa penală nr. din a Judecătoriei Suceava şi a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul ww., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. 1,2 Cp cu aplicarea art. 37 lit. b Cp, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală.
La data de, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, sub nr. de dosar, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. pronunţată de Judecătoria Suceava, formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava.
Prin încheierea de şedinţă din data de pronunţată de Judecătoria Suceava, în baza art.403 alin.1 şi 3 Cod procedură penală, instanţa a admis în principiu cererea de revizuire formulată de revizuentul Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, a sentinţei penale nr. a Judecătoriei Suceava, pronunţată în dosarul penal nr. ww, definitivă prin decizia penală nr. din a Curţii de Apel Suceava – Secţia penală, pronunţată în dosar nr. şi a fixat termen pentru rejudecarea cauzei.
În rejudecare, au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţiile inculpatului ww); declaraţia părţii vătămate ww), declaraţia martorei ww).
Prezentă în instanţă la termenul de judecată din data de 14 octombrie 2013, partea vătămată ww. a arătat că îşi menţine constituirea de parte civilă pe care a făcut-o în anul 2005, respectiv suma de 700 euro.
Prin încheierea de şedinţă din data de 9 decembrie 2013, instanţa a constatat imposibilitatea audierii martorilor ww., făcând aplicarea dispoziţiilor art. 327 al. 3 Cod procedură penală.
Urmare a demersurilor făcute de către instanţă, la dosar au fost ataşate: sentinţa penală nr. ee din 06.09.2006 pronunţată de Judecătoria Suceava); decizia nr.ee din 12 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Suceava(); sentinţa penală nr. ee din 01 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Focşani (); sentinţa penală nr. ee din 13.12.2012 pronunţată de Judecătoria Bacău); sentinţa penală nr. ee din 13 iulie 2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti(); sentinţa penală nr.ee din 25.05.1993 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti însoţită de referatul corespunzător(); sentinţa penală nr. ee din data de 22.02.2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Penală(f.), minuta deciziei penale nr. ee din 09 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia Penală (f.); minuta deciziei nr. ee din 21 februarie 2012 pronunţată de Î.C.C.J.- Secţia penală (f.); sentinţa penală nr. ee din 15.06.1998 pronunţată de Judecătoria Giurgiu însoţită de referatul corespunzător (f); dispozitivul deciziei penale nr. ee din data de 5 iulie 1991 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Penală(f), sentinţa penală nr. ee pronunţată la data de 17 iulie 1989 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti (f.); decizia penală nr. ee din 11 octombrie 1989 pronunţată de Tribunalul Municipiului Bucureşti – Secţia a I-a penală(f.); sentinţa penală nr. ee din 18.04.1991 pronunţată de judecătoria Sectorului I Bucureşti (f.), sentinţa penală nr. ee din 06 iunie 2013 pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti(f.).
La dosarul cauzei a fost depus cazierul judiciar actualizat al inculpatului ww..
Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:
Raportat la cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava de admitere în fond a cererii de revizuire a sentinţei penale nr. /a Judecătoriei Suceava, pronunţată în dosarul penal nr., aşa cum a fost modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. / a Curţii de Apel Suceava – Secţia Penală pronunţată în dosarul nr. /, instanţa urmează a o admite pentru următoarele considerente.
Instanţa aminteşte că pentru a se conferi activităţii de înfăptuire a justiţiei un caracter de stabilitate s-a decis că hotărârile judecătoreşti definitive sunt executorii şi au autoritate de lucru judecat, în sensul că nu se permite declanşarea unei noi judecăţi cu privire la aceeaşi fapta şi aceeaşi persoană, dacă acestea au făcut obiectul unei judecăţi pentru care s-a pronunţat o hotărâre definitivă. Deşi în virtutea autorităţii de lucru judecat, hotărârea judecătorească penală este considerată ca o expresie a adevărului, în anumite situaţii, chiar hotărârile judecătoreşti rămase definitive sunt nelegale şi netemeinice, motiv pentru care în Codul de procedură penală s-au reglementat căile extraordinare de atac, ca remedii procesuale menite a repara erorile pe care le conţin hotărârile judecătoreşti penale rămase definitive.
În această categorie de remedii procesuale se încadrează şi revizuirea, cale de atac extraordinară, prin care pot fi atacate hotărârile judecătoreşti definitive care conţin grave erori de fapt, urmărindu-se o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Raportat la cazul de revizuire invocat de petent, anume art. 354 alin.1 lit. c Cod procedură penală, instanţa reţine că acest text de lege are menirea de a desfiinţa o hotărâre definitivă, datorită faptului că un înscris care a servit ca temei al acestei hotărâri a fost declarat fals.
În acest sens, instanţa reţine că prin Sentinţa civilă nr. ee din 25.10.2012 a Judecătoriei Buftea, pronunţată în dosarul nr. eee, având ca obiect anulare act, în temeiul art. 59 din Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civilă republicată cu modificările şi completările ulterioare, instanţa a admis acţiunea reclamantului Serviciul de Stare Civilă din cadrul Primăriei oraşului Chitila, prin primar, a dispus anularea actului de deces nr. ee din 16.09.2008 privind pe numitul ww. şi a certificatului de deces seria ee nr. ee din 16.09.2008. Sentinţa civilă a rămas definitivă şi irevocabilă prin neapelare la data de 13.12.2012 .
În speţă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile necesare pentru a fi admis acest caz de revizuire, respectiv: există un înscris fals, înscrisul fals a dus la pronunţarea unei hotărâri nelegale şi falsificarea actului a fost dovedită printr-o hotărâre judecătorească.
Astfel, instanţa va anula în totalitate Sentinţa penală nr. /a Judecătoriei Suceava, pronunţată în dosarul penal nr. /, definitivă prin Decizia penală nr. /a Curţii de Apel Suceava – Secţia Penală pronunţată în dosarul nr. /şi va proceda în temeiul art. 405 alin.1 la rejudecarea cauzei cu respectarea regulilor de procedură cu privire la judecarea în primă instanţă.
Pe fondul cauzei, din ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
La data de 1.09.2005, în jurul orelor 13.00, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată ww. în faţa blocului în care aceasta locuieşte, şi prezentându-se că fiind cetăţean italian, i-a cerut în limba italiană şi română să-i împrumute o sumă de bani pentru a o scoate pe soţia sa din spital.
Inculpatul i-a spus acesteia că dacă se va hotărî să-i împrumute o sumă de bani, îi va lăsa drept garanţie nişte bijuterii din aur şi un ceas Rolex pe care le avea asupra sa şi pe care i le-a arătat părţii vătămate.
În timp ce partea vătămată se uita la bijuterii, lângă cei doi s-a oprit un bărbat necunoscut care, văzând bijuteriile, s-a oferit să-i dea inculpatului suma de 300 euro în schimbul câtorva bijuterii.
Partea vătămată, fiind tentată de oferta inculpatului i-a invitat pe cei doi bărbaţi la domiciliul său pentru a analiza cu atenţie bijuteriile şi eventual, pentru a-i împrumuta acestuia suma de bani solicitată.
Ajunşi la domiciliul părţii vătămate, bărbatul care a intervenit în tranzacţie a verificat bijuteriile şi a afirmat că într-adevăr sunt din aur veritabil, arătând că ar dori să le cumpere pe toate, dar nu are bani suficienţi la el.
În aceste împrejurări, partea vătămată convinsă de veridicitatea bijuteriilor, i-a dat inculpatului, cu titlu de împrumut, în prezenţa fiicei sale ww., suma de 700 euro, primind în schimb mai multe bijuterii, anume trei inele, patru brăţări, două lanţuri, precum şi un ceas marca Rolex. Cealaltă persoană i-a dat inculpatului, tot cu titlu de împrumut, suma de 300 de euro, fără a lua în schimb vreo bijuterie, aspect de care partea vătămată şi-a dat seama mai târziu.
După plecarea celor două persoane din domiciliul său, partea vătămată a dus bijuteriile la o casă de amanet din apropierea locuinţei sale, ocazie cu care a aflat, cu surprindere, faptul că bijuteriile nu sunt din aur. La acel moment, partea vătămată, şi-a dat seama că a fost înşelată de inculpat cu suma de 700 euro.
Pentru stabilirea situaţiei de fapt mai sus expuse, instanţa a avut în vedere declaraţiile inculpatului în limitele prevăzute de art. 69 şi art. 75 Cod procedură penală, declaraţiile date de martorii audiaţi în faza de urmărire penală şi în faza de cercetare judecătorească, precum şi înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală.
Astfel, fiind audiat în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a negat faptul că ar fi înşelat-o pe partea vătămată cu suma de 700 euro, arătând că se ocupă doar de înşelăciuni cu maşini şi terenuri. A mai arătat că a fost de mai multe ori cercetat pentru înşelăciuni săvârşite prin metoda „italianu”, însă de fiecare dată părţile l-au confundat. Pentru acest fapt, inculpatul a arătat că, în mod sigur, şi partea vătămată ww l-a confundat.
Instanţa apreciază că declaraţia inculpatului este nesinceră, nefiind susţinută de celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti.
Astfel, partea vătămată, fiind audiată atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, a declarat că la data de 1.09.2005, în jurul orelor 13.00 a coborât până în faţa blocului pentru a cumpăra ceva, moment în care a fost acostată de un bărbat care vorbea în limba italiană şi în română, solicitându-i să-i împrumute nişte bani pentru a o scoate pe soţia sa din spital. Pentru a-i garanta că îi va restitui suma de bani, inculpatul i-a arătat mai multe bijuterii, pretinzând că sunt din aur, spunându-i că i le va lăsa drept garanţie. În discuţia lor a intervenit un alt bărbat care s-a arătat interesat de cumpărarea bijuteriilor. Partea vătămată a mai arătat că i-a invitat la domiciliul lor pe cei doi bărbaţi şi acolo, în prezenţa fiicei sale, a dat inculpatului suma de 700 euro, primind în schimb mai multe bijuterii. Celălalt bărbat i-a dat inculpatului suma de 300 euro, însă partea vătămată a realizat ulterior că nu acesta nu a primit nicio bijuterie. Procedând la verificarea bijuteriilor la un amanet, partea vătămată a realizat că a fost înşelată cu suma de 700 euro, întrucât bijuteriile nu erau din aur, ci dintr-un metal comun ().
Declaraţiile părţii vătămate se coroborează cu declaraţiile date în faza de urmărire penală de martora ww., fiica părţii vătămate. În cursul judecăţii s-a constatat imposibilitatea reaudierii martorei, motiv pentru care, în temeiul art. 327 alin.3 Cod procedură penală s-a dat citire declaraţiei date de aceasta în timpul urmăririi penale.
Astfel, martora ww. a arătat că la data de 1.09.2005, în jurul orei 13.30, partea vătămată a venit acasă însoţită de doi bărbaţi, iar unul dintre aceştia care vorbea preponderent în limba italiană a scos dintr-o borsetă mai multe bijuterii care păreau a fi din aur pe care i le-a oferit mamei sale drept garanţie pentru suma de 1000 euro. A mai arătat martora că partea vătămată a dat inculpatului suma de 700 de euro, aceştia fiind toţi banii pe care îi avea în casă, primind în schimb mai multe bijuterii. De asemenea, martora a arătat că celălalt bărbat care era prezent i-a dat inculpatului suma de 300 euro, fără a i se înmâna vreo bijuterie în schimb. Totodată, martora a precizat că partea vătămată şi-a data seama că a fost înşelată după ce a verificat una din bijuterii la un amanet, confirmându-i-se că nu este din aur ().
În ceea ce priveşte identitatea inculpatului, instanţa reţine aspectele consemnate în procesul verbal de prezentare pentru recunoaştere după fotografie, întocmit în prezenţa martorului asistent ww., însoţit de planşă fotografică. Astfel, partea vătămată şi martora ww fiind solicitate, pe rând, să recunoască de pe planşa fotografică pe bărbatul care a săvârşit fapta din data de 1.09.2005, l-au indicat pe inculpatul ww. ().
Fiind audiat în faza de urmărire penală, martorul asistent ww. a declarat că participând la recunoaşterea după planşă foto de către partea vătămată ww. şi fiica acesteia, martora ww acestea l-au recunoscut fără dubiu pe inculpatul ww., arătând, ambele, că îl recunosc cu siguranţă după trăsăturile feţei. În cursul judecăţii s-a constatat imposibilitatea reaudierii martorului, motiv pentru care, în temeiul art. 327 alin.3 Cod procedură penală s-a dat citire declaraţiei date de aceasta în timpul urmăririi penale.
Împrejurarea că părţii vătămate i-au fost remise în schimbul sumei de bani mai multe bijuterii rezultă din procesul verbal de examinare criminalistică, însoţit de planşă fotografică De asemenea, împrejurarea că aceste bijuterii erau confecţionate dintr-un metal comun reiese din adresa provenită de la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor
Instanţa constată că această situaţie de fapt reiese şi din declaraţia martorei ww. audiată în faza cercetării judecătoreşti. Martora a declarat că partea vătămată a venit la ea şi i-a povestit cum i-a împrumutat unei persoane suma de 700 euro, primind în schimb drept garanţie nişte bijuterii din aur. A mai arătat că ea a fost cea care a îndrumat-o pe partea vătămată să meargă să verifice veridicitatea aurului, întrucât a auzit la televizor de fapte asemănătoare (
În drept, fapta inculpatului G.M. de inducere în eroare a părţii vătămate ww., pretinzând că este un cetăţean de naţionalitate italiană şi că are nevoie de bani pentru a o scoate pe soţia sa din spital, obţinând de la partea vătămată suma de 700 de euro în schimbul unor bijuterii pe care acesta le-a prezentat ca fiind din aur, în realitate fiind confecţionate dintr-un material comun, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută şi sancţionată de art. 215 alin. 1 şi 2 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material este realizat prin acţiunea de inducere în eroare a părţii vătămate cu privire la faptul că inculpatul ar fi de cetăţenie italiană şi ar avea nevoie urgentă de bani, fapt ce a determinat-o pe aceasta să-i remită suma de 700 euro în schimbul unor bijuterii primite cu titlu de garanţie, bijuterii pe care inculpatul le-a prezentat ca fiind din aur, dovedindu-se însă ulterior că sunt confecţionate dintr-un material comun. Urmarea imediată a faptei este producerea unui prejudiciu în patrimoniul părţii vătămate ww care a împrumutat inculpatului suma de 700 euro, primind cu titlu de garanţie mai multe bijuterii care s-au dovedit a fi confecţionate dintr-un material comun. Legătura de cauzalitate dintre fapta şi prejudiciu este dovedită prin probatoriul administrat.
Infracţiunea a fost săvârşită în forma agravantă prevăzută de art. 215 alin. 2 Cod penal, prin folosirea de calităţi mincinoase, de natura a asigura mai uşor reuşita acţiunii inculpatului în sensul că acesta a pretins că este de naţionalitate italiană şi a prezentat părţii vătămate mai multe bijuterii care nu erau confecţionate din aur, astfel cum a susţinut acesta, pentru a crea aparenţa că situaţia sa este alta decât în realitate.
Sub aspectul laturii subiective, instanţa reţine că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos al acesteia, se caracterizează prin intenţie directă, formă de vinovăţie prevăzută de art. 19 alin. 1 lit. a Cod penal. Astfel, inculpatul a avut reprezentarea faptei sale şi a consecinţelor păgubitoare asupra patrimoniului părţii vătămate şi a urmărit acest rezultat, având intenţia de a induce în eroare partea vătămată cu privire situaţia sa reală şi veridicitatea bijuteriilor lăsate drept garanţie şi a urmărit obţinerea unui folos material injust, care a fost şi realizat.
În privinţa solicitării formulate de inculpat de a se dispune achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală, raportat la art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală – fapta nu a fost săvârşită de inculpat, motivat de faptul că partea vătămată l-a confundat întrucât el se ocupă doar de înşelăciuni cu terenuri şi maşini, instanţa nu îi va da curs pentru următoarele considerente.
Instanţa apreciază că mijloacele de probă mai sus amintite îl indică pe inculpatul ww. ca fiind autorul faptei de înşelăciune prin care a determinat-o pe partea vătămată ww. să-i dea o sumă de bani, lăsându-i drept garanţie nişte bijuterii pe care acesta le-a prezentat ca fiind din aur. Instanţa arată că nu poate primi apărarea inculpatului în sensul că nu el este cel care a săvârşit fapta şi că partea vătămată l-a confundat. Împrejurarea învederată de inculpat în sensul că el se ocupă de alte tipuri de înşelăciuni nu este de natură să conducă la ideea generalizatoare, nefondată şi nesusţinută că acesta ar fi incapabil să folosească un astfel de modus operandi pentru a induce în eroare persoane diferite în scopul obţinerii de bani. În fond, instanţa arată că indiferent de metoda de operare prin care se realizează elementul material al infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 Cod penal, scopul este acelaşi şi anume procurarea de foloase materiale injuste. Reiterarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale la intervale relativ mici de timp, relevă, în viziunea instanţei, tocmai predispoziţia inculpatului spre săvârşirea unor infracţiuni care se circumscriu urmăririi aceluiaşi scop ilicit.
Potrivit art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, constatând că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, instanţa urmează să pronunţe condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
Din cuprinsul fişei de cazier a inculpatului, instanţa reţine că acesta a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, unele dintre aceste pedepse fiind executate până la momentul săvârşirii faptei care face obiectul prezentei cauze, respectiv data de 01.09.2005, iar alte pedepse fiind în curs de executare.
În consecinţă, instanţa constată că fapta din prezenta cauză din data de 01.09.2005, a fost săvârşită în stare de recidivă postexecutorie. Astfel, sunt întrunite condiţiile recidivei postexecutorii atât în ceea ce priveşte primul termen, cât şi cel de-al doilea termen al recidivei, întrucât după executarea a mai multe condamnări la pedepse cu închisoarea mai mari de 6 luni pentru fapte săvârşite cu intenţie, inculpatul a săvârşit o nouă infracţiune intenţionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.
La individualizarea pedepsei la care urmează a fi condamnat inculpatul instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârşită, gradul de pericol social concret al faptei, circumstanţele personale ale inculpatului.
Instanţa apreciază că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social, vătămând grav relaţiile sociale cu caracter patrimonial, relaţii care trebuie să se bazez pe încredere şi bună-credinţă. Mai mult, instanţa consideră că modalitatea concretă de săvârşire a faptei imprimă acesteia o gravitate şi mai ridicată, prin prisma faptului că inculpatul a premeditat fapta şi a uzat de mijloace frauduloase de natură să câştige încrederea părţii vătămate şi să-şi asigure reuşita.
Din perspectiva persoanei inculpatului, instanţa apreciază că, cunoaşterea caracteristicilor unui infractor prezintă o deosebită importanţă pentru determinarea gradului concret de pericol social a acestuia şi pentru stabilirea unei pedepse eficiente. Astfel, instanţa constată că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru mai multe infracţiuni de înşelăciune. Acest aspect relevă perseverenţa infracţională a inculpatului concretizată în săvârşirea unor infracţiuni cu grad de pericol social ridicat, pericol ce se impune a fi apreciat prin prisma specificităţii acestor fapte penale ce presupun utilizarea unor mijloace frauduloase pentru a asigura mai uşor reuşita acţiunii făptuitorului.
Faţă de aceste criterii de individualizare, instanţa va aplica inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1şi 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. b Cod penal o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare, apreciind că o aceasta este o măsură de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art.52 Cod penal.
În temeiul art. 71 Cod penal va interzice drepturile prevăzute de art.64 lit. a, teza a II –a şi lit. b Cod penal respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe durata executării pedepsei.
Instanţa nu va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza I Cod penal, deşi art. 71 reglementează obligaţia instanţei de a interzice drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal.
Interzicerea dreptului de a vota contravine art. 3 din Protocolul nr.1 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat CEDO prin Hot. din 30.03.2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii. În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o nu se justifică excluderea acelor condamnaţi din câmpul persoanelor cu drept de vot neexistând nici o legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura reinserţia socială a infractorului.
De asemenea, instanţa nu va interzice nici exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal, deoarece inculpatul nu s-a folosit de o profesie sau activitate în comiterea infracţiunii, astfel că nu se justifică interzicerea drepturilor prevăzute de lit. c. Instanţa nu va interzice inculpatului şi exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d şi e Cod penal întrucât săvârşirea faptei nu relevă un comportament nedemn care să aducă prejudicii interesului superior al copilului şi care să determine interzicerea drepturilor părinteşti şi a celui de a fi tutore sau curator.
Văzând gravitatea infracţiunii comise, gravitate privită şi în contextul antecedentelor penale ale inculpatului, instanţa apreciază că se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exerciţiului dreptului de a fi ales în autorităţi sau funcţii elective publice, dar şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art.65 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a şi lit.b Cod penal, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
Instanţa constată că infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta este concurentă cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat prin Sentinţa penală nr.eeeeeeee şi în consecinţă:
În acest sens, descontopeşte pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 10 luni închisoare stabilită inculpatului prin Sentinţa penală nr.eeeeeee
Va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a doua şi lit. b Cod penal, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art.71 Cod penal.
În baza art. 35 alin. 1 raportat la art. 65 alin. 1 Cod penal va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a doua şi lit. b Cod penal pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă complementară.
În temeiul art. 35 alin. 3 Cod penal, va contopi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a doua şi lit.b Cod penal pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă complementară aplicată prin Sentinţa penală nr. eee a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. eeee a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a doua şi lit.b Cod penal pe o perioadă de 5 ani pedeapsă aplicată inculpatului prin prezenta sentinţă, după executarea pedepsei închisorii, urmând ca în final inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa cea mai grea, anume să-i fie interzis exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a doua şi lit.b Cod penal pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 36 alin.3 Cod penal, va deduce din durata pedepsei rezultante aplicată inculpatului prin prezenta, durata de pedeapsă deja executată de la 23.04.2010 la zi.
Va menţine măsura de siguranţă a confiscării în baza art. 118 lit.e Cod penal a sumei de 4000 lei de la inculpat, măsură dispusă prin sentinţa penală nr. ee a Tribunalului Bucureşti Secţia a-II-a Penală modificată şi definitivă prin decizia penală nr. ee a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. ee din data de 03.07.2013 emis de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei rezultante a închisorii.
În temeiul art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal, va dispune confiscarea bijuteriilor din metal galben folosite de inculpat la săvârşirea infracţiunii (dovadă fila 25 dosar u.p.).
Referitor la latura civilă, se constată că în cauză partea vătămată s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 700 euro, reprezentând prejudiciul nerecuperat.
Conform art. 998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara, iar potrivit art. 999 Cod civil, omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi pentru prejudiciul cauzat prin imprudenţa sau neglijenţa sa.
Pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală a inculpaţilor este necesar a fi întrunite următoarele condiţii: existenţa faptei ilicite, producerea unui prejudiciu, existenţa legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia inculpaţilor.
Potrivit art. 1169 Cod civil, aplicabil şi în materia răspunderii civile delictuale, cel care formulează o cerere în justiţie trebuie să o probeze, deoarece imposibilitatea probării situaţiei invocate echivalează cu inexistenţa acesteia : ubi est non esse et non probari.
În speţă, instanţa apreciază că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale în persoana inculpatului. Astfel, materialul probator administrat în cauză a dovedit existenţa faptei ilicite a inculpatului şi a vinovăţiei lui.
În ceea ce priveşte prejudiciul, instanţa constată că pentru determinarea cuantumului acestuia, în cauză au fost audiaţi martori. Prin urmare, analizând probatoriul administrat prin raportare la soluţia pe latură penală a cauzei şi la criteriile şi elementele care au stat la baza acesteia, instanţa constată că partea civilă a suferit un prejudiciu material.
Paguba suferită de partea civilă ww. în privinţa faptei de înşelăciune, este de 700 de euro, reprezentând suma de bani care i-a dat-o inculpatului în schimbul unor bijuterii pe care acesta le-a prezentat ca fiind din aur, în realitate fiind confecţionate dintr-un material comun.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi paguba suferită de partea civilă, este dovedită de întreg ansamblul probator administrat în cauză.
Faţă de cele expuse, instanţa urmează ca în temeiul art.14 alin. 1, art.346 alin.1 Cod procedură penală şi art. 998 Cod civil, admite acţiunea civilă formulată de partea civilă ww. şi, în consecinţă, îl va obliga pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 700 euro cu titlu de prejudiciu.
În temeiul art. 189, art. 191 alin.1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul ww. la plata sumei de 1550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu, ww., conform delegaţiei avocaţiale nr. eee va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei, suma de 100 lei reprezentând cheltuieli din cursul urmăririi penale, iar suma de 250 lei din primul ciclu procesual.
