Potrivit practicii judiciare create în temeiul art.322 alin.1 pct.7 din vechiul Cod de procedură civilă, ale cărui prevederi sunt reluate în actualul art.509 alin.1 pct.8 din Noul Cod de procedură civilă, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri ale căror dispozitive conţin prevederi de neconciliat, care nu se pot executa simultan, justificarea acestui caz de revizuire constând în imposibilitatea de a se executa asemenea hotărâri, deoarece fiecare parte s-ar prevala de hotărârea care îi este mai favorabilă, situaţie de neadmis, din care nu se poate ieşi decât prin anularea uneia dintre acestea, respectiv a celei din urmă.
Nu se poate considera că există contrarietate între o hotărâre judecătorească prin care cererea de înscriere a modificărilor actului constitutiv a fost respinsă, pentru că nu a fost însoţită de actele la care se referă art.33 alin. 2 din O.G. nr.26/2000 şi o hotărâre prin care aceeaşi cerere a fost admisă ca urmare a depunerii înscrisurilor prevăzute de lege. În mod evident, hotărârea nr.2007/2013 prin care cererea de înscriere a modificărilor a fost respinsă, nu poate fi pusă în executare, întrucât nu este posibil a executa ceva ce s-a respins. Însă, decizia prin care cererea a fost admisă urmează a fi pusă în executare de partea interesată, fără să existe vreo contradicţie între dispozitivul acestei decizii şi dispozitivul încheierii nr.6007/2013, care să împiedice punerea în executare a deciziei.
Pe de altă parte, atât încheierea nr.6007/2013 cât şi decizia nr.346/2014 au fost pronunţate în cadrul unei proceduri necontencioase, procedura de înscriere a asociaţiilor şi fundaţiilor în registrul special aflat la grefa instanţei, întemeiată în drept pe O.G. nr.26/2000 fiind o procedură necontencioasă. Potrivit art.535 din Noul Cod de procedură civilă (art.337 din vechiul Cod de procedură civilă) încheierile pronunţate în materie contencioasă nu au autoritate de lucru judecat, indiferent că cererea de încuviinţare este admisă sau respinsă.
Secţia I Civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia 381/24 septembrie 2015
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. 3139/85/2014 revizuienta A.S.P. a solicitat anularea deciziei nr. 346/11.07.2014 pronunţată de Tribunalul Sibiu, invocând art.509 pct. 8 şi 513 alin. 4 Noul Cod de procedură civilă.
În subsidiar, s-a solicitat modificarea aceleiaşi hotărâri invocând dispoziţiile art. 509 pct. 5 şi art. 513 alin. 4 Noul Cod de procedură civilă.
În motivarea cererii, revizuienta a arătat în esenţă, că există hotărâri definitive potrivnice, respectiv încheierea nr.6007/2013 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosar nr. 16891/306/2013 şi decizia 346/2014 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 4163/306/2014. Obiectul celor două dosare este identic, părţile sunt aceleaşi, iar temeiul de drept este identic, astfel că există autoritate de lucru judecat, ceea ce justifică anularea celei din urmă hotărâri, aceea prin care s-a admis cererea petentei I.Z.G.S.P.
În drept se invocă art. 509-513 Noul Cod de procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.224/2015 Tribunalul Sibiu a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta A.S.P., arătând în esenţă că nu sunt îndeplinite disp. art.509 invocate de revizuientă în motivarea cererii.
Conform art.509 (1) Noul Cod de procedură civilă revizuirea unei hotărâri pronunţată asupra fondului sau care evocând fondul poate fi cerută dacă:… p.8 „ există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri ”.
Tribunalul a reţinut că din economia acestui text de lege rezultă că pentru admisibilitatea cererii de revizuire se impune existenţa unor hotărâri definitive potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, ori din motivarea cererii nu rezultă care hotărâri sunt potrivnice, revizuenta enumeră o serie de dosare soluţionate de Judecătoria Sibiu făcând trimitere doar la „ acte false” ori inducerea în eroare a instanţelor de judecată.
Din motivarea cererii întemeiată pe dispoziţiile art.509 pct. 8 Noul Cod de procedură civilă s-a reţinut că revizuenta vizează contrarietatea de hotărâri între decizia civilă nr. 346/2014 pronunţată de Tribunalul Sibiu şi hotărârile pronunţate în dosarele nr. 16891/306/2014 şi 84/306/2014 unde cererile au fost respinse pentru nedepunerea tuturor actelor necesare înscrierii modificărilor solicitate de petentă. Faţă de aceste hotărâri şi decizia tribunalului nr. 346/2014 rezultă fără putinţă de tăgadă că în cele două dosare instanţa de fond nu s-a pronunţat pe fondul cauzei astfel că motivul invocat în sensul dispoziţiilor art.509 pct.8 Noul Cod de procedură civilă nu a fost reţinut.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 509 pct. 5 Noul Cod de procedură civilă invocate în subsidiar, s-a reţinut că potrivit acestui text de lege revizuirea poate fi cerută „dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile legale enunţate, rezultă că revizuenta trebuie să facă dovada înscrisurilor doveditoare, în sensul prev. de art. 509 pct. 5, revizuenta nu a depus niciun înscris „ doveditor” în sensul dispoziţiilor imperative prev. de art. 509 pct. 5 Noul Cod de procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, constatând că nici unul din motivele invocate de revizuentă nu au suport legal şi nici probator, cererea de revizuire a fost respinsă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuienta A.S.P. care a solicitat rejudecarea cauzei şi anularea hotărârii nr.346/2014 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 4163/306/2014, invocând în drept art. 509 pct. 8 Noul Cod de procedură civilă.
În expunerea de motive, recurenta a arătat că încheierea nr.6007/2013 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosar nr.16891/306/2013 şi decizia civilă nr. 346/2014 pronunţată în apel de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 4163/306/2014 sunt hotărâri definitive potrivnice, în sensul art.509 pct. 8 Noul Cod de procedură civilă, astfel că se impune anularea celei din urmă hotărâri.
Prin decizia civilă nr. 381/24.09.2015 Curtea a respins recursul declarat de revizuienta A.S.P., reţinând în esenţă următoarele:
Potrivit art.509 alin.1 pct. 8 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Instanţa de revizuire constată că atât în dosarul nr.16891/306/2013 cât şi în dosarul nr.4163/306/2014 ale Judecătoriei Sibiu, este vorba de aceeaşi petentă – I.Z.G.S. P. – care a sesizat instanţele cu o cerere având acelaşi obiect şi acelaşi temei juridic, înregistrare modificare acte constitutive, întemeiat în drept pe art.33 din O.G. nr.26/2000.
Potrivit practicii judiciare create în temeiul art.322 alin.1 pct.7 din vechiul Cod de procedură civilă, ale cărui prevederi sunt reluate în actualul art.509 alin.1 pct.8 din Noul Cod de procedură civilă, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri ale căror dispozitive conţin prevederi de neconciliat, care nu se pot executa simultan, justificarea acestui caz de revizuire constând în imposibilitatea de a se executa asemenea hotărâri, deoarece fiecare parte s-ar prevala de hotărârea care îi este mai favorabilă, situaţie de neadmis, din care nu se poate ieşi decât prin anularea uneia dintre acestea, respectiv a celei din urmă.
Revizuienta invocă contrarietatea dintre încheierea civilă nr. 6007/2013 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosar nr. 16891/306/2013 şi decizia civilă nr. 346/2014 pronunţate de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 4163/306/2014.
Prin încheierea civilă nr. 6007/14.11.2013 Judecătoria Sibiu a respins cererea formulată de A.I.Z.G.S.P. privind înscrierea în registrul special ţinut de grefa instanţei, a modificărilor aduse statutului asociaţiei. Instanţa a reţinut în esenţă că nu sunt îndeplinite art. 33 alin. 2 din O.G. nr.26/2000, respectiv cererea de modificare a actelor constitutive nu este însoţită de hotărârea adunării generale, la dosar existând doar procesul verbal al adunării generale din 22.10.2013.
Prin decizia civilă nr. 346/2014 Tribunalul Sibiu a admis apelul declarat de petenta I.Z.G.A.S.P. împotriva încheierii civile nr.4003/2014 a Judecătoriei Sibiu, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis cererea petentei şi a dispus înscrierea în R.A.F. de la grefa Judecătoriei Sibiu, a modificărilor intervenite în actul constitutiv, statutul asociaţiei şi în Consiliul Director al asociaţiei, potrivit Hotărârii nr.2/2014 a Adunării Generale Extraordinare a asociaţiei. Instanţa de apel a reţinut în esenţă că sunt respectate prev. art.33 din O.G. nr.26/2000 în sensul că cererea de modificare a actelor constitutive este însoţită de hotărârea adunării generale, adoptată în condiţii de legalitate, cu ocazia adunării generale extraordinare din 24.02.2014.
Prin prima hotărâre, pronunţată la data de 14.11.2013, cererea de modificare a actelor constitutive a fost respinsă pentru că nu exista hotărârea adunării generale la care face trimitere art.33 alin.2 din O.G. nr.26/2000. Ulterior pronunţării acesteia, membrii asociaţiei au organizat Adunarea Generală a Asociaţilor din data de 24.02.2014, au adoptat Hotărârea nr.2/2014, pe care instanţa de apel a considerat-o legală şi a admis cererea de modificare a actelor constitutive ce a format obiectul dosarului nr. 4163/306/2014.
Deci, în cele două hotărâri judecătoreşti instanţele au avut în vedere stări de fapt diferite, respectiv acte care nu existau la momentul soluţionării dosarului nr.16891/306/2014 şi care au fost adoptate ulterior şi prezentate instanţei la momentul soluţionării cererii ulterioare, ce a format obiectul dosarului nr. 4163/306/2014. În aceste condiţii se pune întrebarea care sunt dispoziţiile potrivnice ale celor două hotărâri judecătoreşti, dispoziţii care să ducă la imposibilitatea de a executa asemenea hotărâri.
În mod evident, încheierea nr. 6007/2013 prin care cererea de înscriere a modificărilor a fost respinsă, nu poate fi pusă în executare, întrucât nu este posibil a executa ceva ce s-a respins. Însă, întrucât prin decizia civilă nr. 346/2014 pronunţată de Tribunalul Sibiu, cererea a fost admisă, aceasta urmează a fi pusă în executare de partea interesată, fără să existe vreo contradicţie între dispozitivul acestei decizii şi dispozitivul încheierii nr.6007/2013, care să împiedice punerea în executare a deciziei.
Faptul că decizia nu poate fi pusă în executare din alte considerente, întrucât nu există înregistrată o asociaţie cu denumirea de I.Z.G.A.S.P., este un aspect care interesează numai partea care a obţinut câştig de cauză în dosarul nr. 4163/306/2014. Recurenta revizuientă nu poate invoca aceste aspecte, întrucât imposibilitatea punerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti este o chestiune care vizează doar partea interesată a pune în executare acea hotărâre.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul tocmai în respectarea puterii lucrului judecat a unei hotărâri date într-un proces anterior, astfel că este necesar ca instanţa să nu fi cunoscut existenţa acelei hotărâri sau să nu se fi pronunţat asupra excepţiei privitoare la puterea lucrului judecat. Or, în cadrul dosarului nr. 4163/306/2014, a fost adusă la cunoştinţa instanţei existenţa dosarului nr.16891/306/2014. Chiar în cuprinsul deciziei civile nr.346/2014 Tribunalul reţine existenţa încheierii nr.6007/2013 a Judecătoriei Sibiu, prin care s-a respins cererea de modificare a actelor a actelor constitutive întrucât procesul verbal al adunării generale din data de 22.10.2013 nu putea ţine loc de hotărâre a adunării generale.
Pe de altă parte, atât încheierea nr.6007/2013 cât şi decizia nr.346/2014 au fost pronunţate în cadrul unei proceduri necontencioase, procedura de înscriere a asociaţiilor şi fundaţiilor în registrul special aflat la grefa instanţei, întemeiată în drept pe O.G. nr.26/2000 fiind o procedură necontencioasă. Potrivit art.535 din Noul Cod de procedură civilă (art.337 din vechiul Cod de procedură civilă) încheierile pronunţate în materie contencioasă nu au autoritate de lucru judecat, indiferent că cererea de încuviinţare este admisă sau respinsă.
Prin urmare, cererile necontencioase pot fi reiterate de petentul nemulţumit, dacă noua cerere este bazată pe împrejurări de fapt noi sau pe înscrisuri noi. Or, aceasta este situaţia de fapt din speţă. Prima cerere a fost respinsă pentru că nu a fost însoţită de înscrisurile prevăzute de lege, în timp ce a doua a fost bazată pe înscrisuri noi, care nu au existat la data soluţionării celei dintâi cereri, înscrisuri care au fost apreciate ca fiind întocmite conform legii, de instanţa de apel care a soluţionat cea de-a doua cerere.
Potrivit doctrinei de specialitate, hotărârile necontencioase leagă instanţa numai în măsura în care situaţia de fapt a rămas neschimbată, dar dacă ea se schimbă ulterior, se poate reveni asupra măsurii luate. Or, starea de fapt existentă la momentul pronunţării încheierii civile nr.6007/2013 a Judecătoriei Sibiu s-a schimbat, prin adoptarea Hotărârii nr.2/24.02.2014 a Adunării Generale Extraordinare creându-se o situaţie juridică nouă, ceea ce a determinat pronunţarea deciziei nr.346/2014 de către Tribunalul Sibiu.
Analizând motivele invocate în cuprinsul cererii de recurs, s-a constatat că revizuienta aduce critici concrete deciziei civile nr.346/2014 a Tribunalului Sibiu, arătând că instanţa de apel a reţinut o stare de fapt greşită referitoare la structura membrilor asociaţiei şi că se contrazice în considerente. Or, în cadrul unei cereri de revizuire întemeiată pe art.509 pct.8 nu se pot aduce critici hotărârilor pretinse a fi contradictorii, nu se poate spune că una este corectă şi cealaltă nu, ci scopul acestei căi extraordinare de atac este de a anula cea din urmă hotărâre, care încalcă autoritatea de lucru judecat creată prin prima hotărâre, indiferent de temeinicia acestor hotărâri.
Aceste aspecte nu pot fi analizate de instanţa de revizuire, care nu exercită un control asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat, şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.
De asemenea, susţinerea recurentei că toate actele depuse la dosar de A.I.Z.G.S.P. sunt false şi nu sunt în măsură să producă efecte juridice, exced obiectului acestei căi extraordinare de atac, instanţa de revizuire neavând căderea de a analiza actele pe care părţile le-au depus în dosarele în care s-au pronunţat hotărârile pretins a fi contradictorii.
Concluzionând, Curtea a constatat că cererea de revizuire nu poate fi admisă întrucât nu există nici o contradictorialitate între cele două hotărâri judecătoreşti care să ducă la imposibilitatea punerii în executare, soluţia pronunţată de Tribunalul Sibiu fiind temeinică şi legală, astfel că în temeiul art. 488 – 498 Noul Cod de procedură civilă recursul revizuientei a fost respins ca nefondat.
