Recurs civil. Revizuire. ÎNSCRIS NOU. art. 322 pct 5 Cod proc.civ
Cerinta existentei înscrisurilor noi la momentul pronuntarii sentintei a carei revizuire se solicita este esentiala pentru admisibilitatea cererii de revizuire, deoarece altfel un proces definitiv câstigat ar putea fi supus revizuirii pe baza unor acte si dovezi posterior confectionate si autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie.
Prin actiunea introdusa la Judecatoria Lehliu Gara la data de 21.08.2009 si înregistrata sub nr. 1200/249/2009, revizuentul N? a solicitat revizuirea Sentintei Civile nr. 160/20.02.2008 a Judecatoriei L, definitiva si irevocabila, în contradictoriu cu intimatii NP, Comisia Locala B de aplicare a Legii 18/1991 si Comisia Judeteana Calarasi de aplicare a Legii 18/1991, solicitând schimbarea în totalitate a sentintei, în sensul de a se admite actiunea si sa se constate nulitatea absoluta a Titlului de proprietate nr. 9796/27.01.1995 si sa se dispuna înscrierea sa si a fratelui sau NC, ca titulari ai dreptului de proprietate alaturi de pârâtul NP, întrucât toti sunt mostenitorii defunctei NC (trecuta în titlu eronat), decedata la 25.07.1986, mentinând celelalte dispozitii ale titlului de proprietate.
În motivarea actiunii, revizuentul arata ca prin actiunea introductiva i-a chemat în judecata pe pârâtii NP, Comisia Judeteana Calarasi de aplicare a Legii 18/1991 si Comisia Locala B de aplicare a Legii 18/1991, solicitând constatarea nulitatii absolute partiale a Titlului de proprietate nr. 9796 din 27.01.1995, în sensul de a se dispune completarea titlului de proprietate sus mentionat, la rubrica „titular”, alaturi de NP si a lui N? si a fratelui lor NC, decedat la 09.09.2004.
Mai arata ca Judecatoria Lehliu Gara a respins actiunea motivat de faptul ca el, reclamantul N?, nu ar fi formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autoarei NC si nu a urmat caile de atac prevazute de art. 51 din Legea nr. 18/1991 modificata.
Solicita revizuirea Sentintei civile nr. 160/20.02.2008 pentru urmatoarele motive: a depus în termen legal cererea prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 1 ha teren arabil extravilan, pe teritoriul comunei B, suprafata cu care a intrat personal în CAP, cerere înregistrata sub nr. 613/12.03.1991.
Mai arata ca în urma discutiilor pe care le-a avut cu fratele sau NP, au hotarât împreuna sa formuleze cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în calitate de mostenitori ai autoarei NC, ceea ce s-a si întâmplat, în sensul ca în cererea formulata de fratele sau NP, este mentionat si el ca mostenitor al mamei lor. În mod gresit, considerându-se ca nu a semnat cererea, Titlul de proprietate nr. 9796 din 27.10.1995 s-a emis numai pe numele mostenitorului NP, el împreuna cu celalalt frate nefiind trecuti.
Mentioneaza ca nu a uzat de formele de contestatie prevazute de art. 51 din Legea nr. 18/1991 întrucât fratele sau i-a ascuns faptul ca numai el este trecut ca titular al dreptului de proprietate dupa autoarea lor NC, nu i s-a comunicat nicio hotarâre a Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 sau a Comisiei Judetene Calarasi, pe care sa le poata contesta, aceste acte fiindu-i retinute si ascunse de pârâtul NP.
De asemenea, mai arata ca în urma decesului mamei lor NC, decedata la 25.07.1986, nu s-a dezbatut mostenirea pâna la 08.07.2009, când în urma demersurilor facute de el, s-a dezbatut aceasta mostenire – Certificat de mostenitor nr. 130/08.07.2009, BNP, iar fratele lor NP, precum si un alt frate NC, nu s-au prezentat desi au fost legal citati, prin aceasta nefacând dovada acceptarii mostenirii. Conform Certificatului de mostenitor nr. 130 din 08.07.2009, mostenitorii defunctei NC, decedata la 25.07.1986 sunt: N? – fiu, NC – fiu postdecedat si NI, fiu postdecedat.
Întrucât este unicul mostenitor al defunctului lor frate NC, decedat la 09.09.2004 conform Certificatului de mostenitor nr. 131 din 08.07.2009, iar mostenitorii defunctului NI sunt E? si NI, în calitate de descendenti ai acestuia, solicita admiterea cererii de revizuire, sa se desfiinteze sentinta civila atacata si pe fond, sa se admita actiunea si sa se dispuna înscrierea la „rubrica titulari”, în Titlul de proprietate nr. 9796 din 27.01.1995, alaturi de pârâtul NP, a tuturor mostenitorilor defunctei NC, respectiv: N? – fiu, NC – fiu postdecedat, NI – fiu postdecedat.
În drept, revizuentul si-a întemeiat actiunea pe disp. art. 322 pct. 2 si Cod pr. Civ.
Alaturat cererii revizuentul a depus în xerocopie urmatoarele acte: certificatul de deces seria DR nr. 787058 emis de Primaria comunei Ciolpani al defunctului NI, decedat la data de 23.03.2004; Titlul de proprietate nr. 9796/27.01.1995 emis de Comisia Judeteana Calarasi pe numele lui NP – de pe urma defunctei NC; Certificatul de mostenitor nr. 130 din 08.07.2009 emis de BNP de pe urma defunctei NC; Certificatul de mostenitor nr. 131 din 08.07.2009 emis de BNP de pe urma defunctului NC; cererea numitului N? înregistrata la Primaria com. B sub nr. 613/12.03.1991; actul de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 10136/1936; sentinta civila nr. 160/20.02.2008 pronuntata de Judecatoria Lehliu Gara în dosarul nr. 1711/249/2007.
Instanta a dispus atasarea dosarului civil nr. 1711/249/2007 al Judecatoriei Lehliu – Gara în care s-a pronuntat sentinta civila nr. 160/20.02.2008, irevocabila prin decizia civila nr. 536/R/30.06.2008 a Tribunalului Calarasi.
Instanta de fond , analizând actele si lucrarile dosarului, a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Prin actiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Calarasi la data de 24.09.2007, sub nr. 2622/116/2007, reclamantul N? l-a chemat în judecata pe pârâtul N P pentru ca prin hotarârea judecatoreasca ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a Titlului de proprietate nr. 9796/27.01.1995 si emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele tuturor mostenitorilor conform Anexei 24.
Prin sentinta civila nr. 2224/16.10.2007 a Tribunalului Calarasi, s-a admis exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Calarasi si s-a dispus declinarea competentei solutionarii cauzei în favoarea Judecatoriei Lehliu Gara, cauza fiind înregistrata pe rolul acestei instante la data de 15.11.2007 sub nr. 1711/249.
Solutionând cauza prin sentinta civila nr. 160/20.02.2008 , Judecatoria Lehliu Gara a respins ca neîntemeiata actiunea reclamantului pentru urmatoarele motive:
NC, autoarea partilor, a detinut în proprietate suprafata de 5 ha si 500 m.p. teren situat pe raza com. B, iar aceasta a decedat la data de 25.07.1986.
La aparitia Legii 18/1991, în termen legal, pârâtul NP – fiu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autoarei sale, cerere ce a fost înregistrata la Primaria com. B sub nr. 1475/21.03.1991 (a se vedea mentiunile de pe coltul din dreapta al cererii).
Ulterior, pârâtul a fost pus în posesie pe suprafata mentionata, iar în baza fisei de punere în posesie, Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Calarasi a emis Titlul de Proprietate nr. 9796/27.01.1995 pe numele acestuia.
Dispozitiile art. 11 al. 3 din Legea 18/1991 prevad ca „Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere…”, aspect reglementat si de art. 11 al. 1 din HG 890/2005, iar din analiza prevederilor art. 13 al. 2 din Legea 18/1991 rezulta ca nu trebuie sa existe certificat de mostenitor, caci cererea formulata la comisie te repune în termenul de acceptare.
Reclamantul a invocat în actiunea sa încalcarea dispozitiilor art. 13 al. 3 din Legea 18/1991.
Instanta de fond a retinut ca desi este adevarat ca art. 13 al. 3 din Legea 18/1991 prevede ca „Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafata de teren determinata pe numele tuturor mostenitorilor, urmând ca ei sa procedeze potrivit dreptului comun.”, însa acest alineat nu poate fi scos din context, cele trei alineate ale art. 13 trebuind coroborate, desprinzându-se concluzia ca titlul de proprietate se emite pe numele tuturor mostenitorilor care au formulat cerere, nu si pe acelora care nu au formulat cerere.
Mai mult decât atât, nici o dispozitie a Legii 18/1991 modificata sau a Legii 1/2000 nu prevede obligatia pentru mostenitorul care formuleaza cererea de a-i anunta pe ceilalti mostenitori ai autorului, dar nici obligatia comisiei locale si a comisiei judetene sa efectueze verificari în privinta existentei altor mostenitori ai autorului defunct.
Într-adevar, în cererea formulata de pârât au fost mentionati si ceilalti copii ai defunctei, numai ca cererea fost semnata doar de pârât. Art. 11 al. 1 din HG nr. 890/2005 prevede posibilitatea ca cererea sa se faca în comun, în cazul în care sunt mai multi mostenitori, cu conditia ca cerere sa fie semnata de fiecare dintre ei. În acelasi sens erau si dispozitiile art. 13 al. 1 din HG nr. 131/1991 în vigoare la momentul respectiv.
Astfel, cum cererea a fost formulata si semnata doar de pârâtul NP, titlul de proprietate s-a emis numai pe numele acestuia.
Pe de alta parte, reclamantul a invocat si prevederile art. III al. 1 din Legea 169/1997, instanta retinând ca prin dispozitiile art. 51 din Legea nr. 18/1991 modificata si republicata s-a stabilit competenta comisiilor judetene de a solutiona toate contestatiile si propunerile comisiei locale, urmând ca împotriva hotarârilor comisiei judetene cel nemultumit sa faca plângere la judecatoria în a carei raza teritoriala este situat terenul (art. 53 al. 2 si 54), iar din dispozitiile art. 55 – 57 din aceeasi lege rezulta obligativitatea acestei proceduri administrativ-jurisdictionale.
Aceste prevederi sunt puse la dispozitia persoanelor interesate, respectiv a fostilor proprietari sau a mostenitorilor acestora.
În speta, concluzioneaza judecatoria, reclamantul, în calitate de mostenitor al defunctei NC putea contesta la Comisia Judeteana Calarasi hotarârea comisiei locale în baza careia s-a stabilit dreptul de proprietate pentru pârâtul NP – fiul defunctei, în cadrul careia se puteau verifica motivele care au dus la admiterea cererii lui si daca acesta avea calitate sa vina la mostenirea mamei sale si suprafata reconstituita, iar ulterior, daca era nemultumit de solutie, sa conteste hotarârea Comisiei Judetene Calarasi la judecatorie, or acesta nu numai ca nu a formulat nici o cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autoarei NC, dar nici nu a contestat masurile dispuse de comisii, iar aceste comisii nu aveau de unde sa stie de existenta altor mostenitori ai defunctei, atâta vreme cât acestia nu si-au manifestat intentia de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate prin formularea cererii.
De asemenea, reclamantul a invocat si motivul de nulitate prevazut de art. III al. 1 lit. „a” din Legea 169/1997, respectiv ca reconstituirea s-a facut în favoarea unei persoane fizice care nu era îndreptatita, or, asa cum s-a mentionat, pârâtul este fiu al defunctei NC.
Daca reclamantul era interesat de cele 5 ha, retine instanta de fond, nimic nu-l împiedica sa formuleze cererea la intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991 pentru reconstituirea acesteia, alaturi de celalalt mostenitor – pârâtul NP, numai ca nu a formulat o astfel de cerere, astfel ca titlul pentru aceasta suprafata a fost emis în mod legal pe numele solicitantului.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, reclamantul a formulat recurs, iar prin decizia civila nr. 536/R/30.06.2008, Tribunalul Calarasi a respins recursul.
În sedinta publica din 18.11.2009, revizuentul, prin aparator, a precizat ca temeiul de drept invocat în cererea de revizuire este art. 322 pct. 5 Cod pr.civ.
În urma demersurilor efectuate, revizuentul – reclamant a obtinut Certificatul de mostenitor nr. 130/08.07.2009 emis de BNP– or. Lehliu – Gara de pe urma defunctei NC, decedata la data de 25.07.1986 (de pe urma careia s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 5,05 ha înscrisa în titlul contestat), din care rezulta ca mostenitori defunctei sunt: N? – fiu, NC – fiu postdecedat si NI – fiu postdecedat, precum si Certificatul de mostenitor nr. 131/08.07.2009 emis de BNP– or. Lehliu – Gara de pe urma defunctului NC, decedat la data de 09.09.2004, din care rezulta ca mostenitorul defunctului este N? – în calitate de frate.
Solutionând cauza, prin sentinta civila nr.981/2009, Judecatoria Lehliu a respins cererea de revizuire a Sentintei Civile nr. 160/20.02.2008 a Judecatoriei Lehliu – Gara, pronuntata în dosarul nr. 1711/249/2007, irevocabila prin decizia civila nr. 536/R/30.06.2008 a Tribunalului Calarasi, formulata de revizuentul N? în contradictoriu cu intimatii NP, Comisia Locala B de aplicare a Legii 18/1991 si Comisia Judeteana Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Calarasi.
A obligat revizuentul la plata sumei de 500 lei catre intimatul NP – cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut ca înscrisurile pe care revizuentul si-a întemeiat cererea de revizuire, respectiv cele doua certificate de mostenitor, nu întrunesc cumulativ conditiile decurgând din prevederile art. 322 pct. 5 din Codul de procedura civila întrucât ele au fost întocmite ulterior pronuntarii sentintei si chiar si în ipoteza în care s-ar aprecia ca sunt îndeplinite celelalte conditii, noile înscrisuri nu sunt de natura sa conduca la stabilirea unei alte situatii, cu o alta aplicabilitate a textelor de lege, deoarece desi prin certificatele de mostenitor invocate s-a stabilit calitatea revizuentului de mostenitor al defunctilor NC si NC nu duce la concluzia ca acesta trebuie înscris alaturi de intimat pe titlul de proprietate.
A retinut în acest sens motivarea în drept a sentintei a carei revizuire s-a solicitat, expusa anterior.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurentul – revizuent N? considerând-o nelegala si netemeinica, apreciind ca aceasta cuprinde motive contradictorii si straine cauzei, fiind lipsita de temei legal.
Mentioneaza ca desi a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului ce a apartinut defunctilor sai parinti, Comisa locala B a propus emiterea titlului de proprietate numai pentru intimatul NP, Comisa Judeteana Calarasi dispunând ca atare fara sa procedeze la vreo verificare.
Considera ca prin mentinerea unei hotarâri nelegale instanta de judecata nu face altceva decât sa-l dezmosteneasca, deoarece atât el cât si intimatul NP au calitatea de mostenitori ai defunctei lor mama .
În drept invoca prevederile art. 304 pct 7, 9 Cod procedura civila.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs formulate si dispozitiile legale aplicabile, constata ca recursul nu este fondat.
Potrivit art. 322 pct 5 Cod proc.civ, invocate de revizuent, se poate solicita revizuirea unei hotarâri, „daca, dupa darea hotarârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi înfatisate dintr-o împrejurare mai presus de vointa partilor, ori daca s-a desfiintat sau s-a modificat hotarârea unei instante pe care s-a întemeiat hotarârea a carei revizuire se cere.”
Sintetizând elementele de admisibilitate a cererii de revizuire, pentru motivul aratat, rezulta ca: înscrisul trebuie sa fi existat în momentul judecarii procesului terminat prin hotarârea atacata ; înscrisul sa fi fost necunoscut pentru instanta si revizuent; partea sa fi fost împiedicata a-l prezenta din motive ce se pot asimila cu forta majora; înscrisul sa fie doveditor, adica determinant pentru solutia în litigiu; înscrisul trebuie prezentat instantei, odata cu cererea de revizuire, în cel mult o luna de la descoperirea lui.
Or , în speta, cum corect a retinut si instanta de fond , înscrisurile prezentate de recurent nu întrunesc cumulativ cerintele imperative impuse de textul legal invocat, întrucât certificatele de mostenitor nr. 130 si 131 din 08.07.2009 emise de BNP, nu au fost folosite la pronuntarea sentintei civile nr. 160/2008 , fiind emise la data de 08.07.2009, deci ulterior pronuntarii sentintei civile nr. 160/20.02.2008, situatie fata de care, neexistând la momentul pronuntarii sentintei a carei revizuire se solicita, nu este îndeplinita nici conditia ca nu au putut fi produse în proces datorita unei împrejurari mai presus de vointa partii.
De altfel cerinta existentei înscrisurilor noi la momentul pronuntarii sentintei a carei revizuire se solicita este esentiala pentru admisibilitatea cererii de revizuire, deoarece altfel un proces definitiv câstigat ar putea fi supus revizuirii pe baza unor acte si dovezi posterior confectionate si autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie.
Întrucât neîndeplinirea chiar si unei singure cerinte dintre cele prevazute în mod imperativ de art. 322 pct 5 Cod proc.civ face ca cererea de revizuire sa fie inadmisibila, tribunalul apreciaza ca prima instanta a facut o analiza profunda materialului probator, si-a argumentat concluziile, a dat o interpretarea corespunzatoare dispozitiilor ce reglementeaza aceasta cale extraordinara de atac, prin prisma cererii care a fost sesizata si, respingând în mod judicios cererea revizuentului, a pronuntat o sentinta legala si temeinica.
Fata de aspectele sus – retinute în baza art.312 C. proc. civ. va respinge recursul declarat de recurentul. . împotriva sentintei civile nr.981/25.11.2009 pronuntata de Judecatoria Lehliu Gara.
Fiind în culpa procesuala recurentul N? va fi obligat catre intimatul NP la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecata.
