SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Cerere de revizuire. Înscris nou. Condiţii
-Art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă
Prin Potrivit art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere :„dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.
Pentru a se putea invoca acest motiv şi a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
Pentru a se putea invoca acest motiv şi a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
1.Partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată.
1.Partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată.
2.Înscrisul să aibă forţă probantă prin el însuşi, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă.
2.Înscrisul să aibă forţă probantă prin el însuşi, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă.
3. Înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită.
3. Înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită.
4.Înscrisul nu a putut fi invocat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
4.Înscrisul nu a putut fi invocat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
5.Înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.
5.Înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.
În speţă, înscrisul nou invocat de revizuient este adresa nr. x.xxx.xxx/ 25.04.2012 emisă de Direcţia Medicală din cadrul M.A.I. – Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă A. I. din Oradea către Parchetul Militar de lângă Tribunalul Militar Cluj, în vederea soluţionării dosarului penal nr. 162/P/2011, prin care s-a propus încadrarea revizuientului ca „apt pentru serviciul militar combatant în timp de pace, considerând că pacientul îşi poate îndeplini obligaţiile de serviciu şi nu se justifică clasarea…”.
În speţă, înscrisul nou invocat de revizuient este adresa nr. x.xxx.xxx/ 25.04.2012 emisă de Direcţia Medicală din cadrul M.A.I. – Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă A. I. din Oradea către Parchetul Militar de lângă Tribunalul Militar Cluj, în vederea soluţionării dosarului penal nr. 162/P/2011, prin care s-a propus încadrarea revizuientului ca „apt pentru serviciul militar combatant în timp de pace, considerând că pacientul îşi poate îndeplini obligaţiile de serviciu şi nu se justifică clasarea…”.
Instanţa de revizuire a constatat, pe de o parte, că înscrisul respectiv nu provine de la intimatul I.S.U. C., nefiindu-i opozabil acestui intimat, iar, pe de altă parte, că nu sunt îndeplinite nici celelalte cerinţe ale textului legal enunţat, respectiv să aibă forţă probantă prin el însuşi, fără a fi nevoie să fie confirmat prin alte mijloace de probă, să fi fost reţinut de partea potrivnică, să nu fi putut fi invocat în faţa instanţei de recurs dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor ori să fi fost determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării recursului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.
Instanţa de revizuire a constatat, pe de o parte, că înscrisul respectiv nu provine de la intimatul I.S.U. C., nefiindu-i opozabil acestui intimat, iar, pe de altă parte, că nu sunt îndeplinite nici celelalte cerinţe ale textului legal enunţat, respectiv să aibă forţă probantă prin el însuşi, fără a fi nevoie să fie confirmat prin alte mijloace de probă, să fi fost reţinut de partea potrivnică, să nu fi putut fi invocat în faţa instanţei de recurs dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor ori să fi fost determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării recursului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.
Situaţia medicală a revizuientului nu se prezintă altfel decât cea reţinută prin certificatul medical nr. xxxxxx/ 09.02.2010 prin care acesta este declarat „apt combatant pentru serviciul militar în timp de pace şi război”, deci cu capacitate de muncă în proporţie de 100%, instanţa de recurs apreciind corect că, criteriul „situaţia medicală a persoanei supuse selecţiei, reportată la cerinţele postului” trebuie analizat şi prin raportare la celelalte acte ale dosarului din care rezultă că revizuientul este scutit de eforturi fizice care să implice folosirea forţei fizice a braţului, după cum reiese din scutirea medicală din 07.04.2010.
Situaţia medicală a revizuientului nu se prezintă altfel decât cea reţinută prin certificatul medical nr. xxxxxx/ 09.02.2010 prin care acesta este declarat „apt combatant pentru serviciul militar în timp de pace şi război”, deci cu capacitate de muncă în proporţie de 100%, instanţa de recurs apreciind corect că, criteriul „situaţia medicală a persoanei supuse selecţiei, reportată la cerinţele postului” trebuie analizat şi prin raportare la celelalte acte ale dosarului din care rezultă că revizuientul este scutit de eforturi fizice care să implice folosirea forţei fizice a braţului, după cum reiese din scutirea medicală din 07.04.2010.
Decizia nr. 243/CA/ 26. 01. 2015 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Dosar 11962/111/CA/2011*
Prin decizia nr. 293/CA/17.02.2014 Curtea de Apel Oradea a admis recursul declarat de recurentul pârât Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă C. Bihor în contradictoriu cu intimatul reclamant A.M.C. şi intimatul pârât Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti, împotriva Sentinţei nr.3226 din 23.04.2013 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a modificat-o în parte în sensul că:
A respins acţiunea formulată de reclamantul A.M.C. împotriva pârâtului Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă C. Bihor, ca neîntemeiată.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :
Critica de nelegalitate a Ordinului Inspectorului şef I.G.S.U. nr. 4003/I din 14.09.2011, invocată de reclamantul intimat, vizează modalitatea în care s-a făcut analiza situaţiei lui din perspectiva criteriilor de selecţie pentru departajarea acestuia în vederea numirii în funcţii şi neselecţionarea lui pentru a participa la interviul din data de 12.07.2011, pentru a fi încadrat într-o funcţie similară celei pe care a fost numit anterior datei de 15.06.2011.
În speţă, instanţa de fond a reţinut, în mod eronat, faptul că instituţia recurentă nu a respectat prevederile Metodologiei privind organizarea şi desfăşurarea selecţiei personalului în vederea numirii în funcţie, comunicată de I.G.S.U. cu numărul 7104/21.06.2011.
Reorganizarea instituţională din anul 2011 a fost generată de prevederile Legii 286/ 2010 a bugetului de stat, precum şi de ordinul MAI nr. I / 658/ 10.06.2011 privind reorganizarea I.G.S.U. şi a unităţilor subordonate acestuia, respectiv Ordinul I.G.S.U. nr. 080211/ 11.06.2011 prin care au fost aprobate statele de organizare ale structurilor subordonate I.G.S.U. Aceste prevederi redimensionau cheltuielile de personal şi implicit au generat reducerea unor posturi în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „C.” al judeţului Bihor, respectiv la Staţia de Pompieri A.
Odată cu intrarea în vigoare a noilor state de organizare, s-a procedat la radierea vechilor organigrame şi state de organizare, ceea ce a generat automat punerea la dispoziţie în vederea încadrării a întregului personal al inspectoratului (care se afla încadrat pe posturi în vechiul stat de organizare), prin aplicarea prevederilor art. 82 lit. a) din Legea 80/ 1995 privind statutul cadrelor militare, modificată şi completată, în conformitate cu care :
„Situaţia ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor în activitate, care sunt puşi la dispoziţie, se soluţionează după cum urmează:
a) pentru cei puşi la dispoziţie în vederea încadrării sau trecerii în rezervă ori în retragere, în termen de cel mult 3 luni. În cazuri excepţionale, cu aprobarea ministrului apărării naţionale, acest termen poate fi prelungit cu încă cel mult 3 luni. Pe timpul cât se află în această situaţie, cei în cauză îndeplinesc atribuţiile stabilite de comandanţii unităţilor militare la a căror dispoziţie sunt”.
Instanţa de fond a interpretat greşit succesiunea activităţilor care se impuneau a fi desfăşurate cu privire la punerea la dispoziţie a personalului Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „C.” al judeţului B.
Astfel, cum începând cu 15.06.2011 statul de organizare în vigoare până la data de 14.06.2011 a fost radiat, personalul nu mai putea rămâne încadrat pe acele posturi, drept pentru care a fost pus la dispoziţie cu data de 15.06.2011 prin Ordinul inspectorului şef nr. 4349/1/15.06.2011, în Anexa 2 a ordinului fiind puşi la dispoziţie toţi subofiţerii din cadrul I.S.U. C., deci şi cei din cadrul Staţiei de pompieri A. Despre aceste aspecte au luat la cunoştinţă toate persoanele în cauză prin prelucrarea actelor normative şi a ordinelor în cauză şi la şedinţele la care aceştia au participat prin semnarea tabelelor de luare la cunoştinţă, împrejurare care rezultă şi din declaraţiile martorilor audiaţi în faţa instanţei de fond.
La structurile din subordinea I.S.U. “C.” B., unde prin organigramă nu au survenit modificări, personalul a fost ulterior reîncadrat în funcţiile corespunzătoare prevăzute în noul stat de organizare al unităţii, iar la cele unde prin organigramă au survenit modificări ce au constat în reducerea numărului de posturi, în vederea repunerii în funcţii a personalului în noul stat de organizare, a fost nevoie de desfăşurarea şi susţinerea unor examene de către personalul afectat de reorganizare.
De altfel, acest fapt este prevăzut şi în art. 3 din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea selecţiei personalului în vederea numirii în funcţie ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituţională la nivelul I.G.S.U., art.5 din metodologie făcând referire la cu totul altceva decât punerea la dispoziţie a personalului.
Referitor la prevederile pct.4 din Ordinul I.G.S.U. nr.7093/ 16.06.2011, instanţa a constatat că acea „analiză a situaţiilor în şedinţa de conducere” este total diferită de analiza desfăşurată în data de 23.06.2011, care a avut ca efect selecţionarea/ neselecţionarea personalului în vederea ocupării posturilor rămase vacante. Toate precizările din ordinul 7093/ 16.06.2011 aveau ca obiect numirea, respectiv punerea la dispoziţie a personalului la data de 15.06.2011. Selecţia ulterioară, care avea ca scop alegerea celor care corespund cel mai bine cerinţelor posturilor rămase vacante, urma să se desfăşoare (şi s-a desfăşurat în fapt) ulterior numirii/ punerii la dispoziţie cu data de 15.06.2011, potrivit Metodologiei care a fost transmisă prin Ordinul I.G.S.U. 7104/ 21.06.2011.
In conformitate cu art. 4 din Metodologie, în vederea organizării şi desfăşurării selecţiei, în şedinţa de lucru desfăşurată la data de 22.06.2011, desfăşurată la sediul I.S.U. „C.” B., cu participarea cadrelor cu funcţii de conducere până la nivel de locţiitor comandant de subunitate, s-au stabilit criteriile care au stat la baza analizei personalului, precum şi data şi locul desfăşurării analizei. Acestea au fost consemnate in Ordinul de zi pe unitate nr. S/121/22.06.2011, depus ca şi probă în recurs, fiind astfel eronate afirmaţiile din considerentele sentinţei atacate în sensul că nu s-a făcut dovada că personalul a fost informat cu privire la criteriile care au stat la baza analizei, precum şi că nu s-a făcut dovada consemnării acestora prin ordin de zi pe unitate. Criteriile finale care au stat la baza analizei personalului supus selecţiei au fost consemnate în procesul-verbal nr. 475350/22.06.2011.
În privinţa constatării instanţei de fond conform căreia nu s-a respectat Metodologia prin faptul că la dosarul cauzei nu a fost depus un anunţ şi nici o altă dovadă din care să rezulte că pârâta a procedat la afişarea acestor informaţii conform art. 4 din Metodologie, instanţa de recurs a avut în vedere declaraţia martorului propus de reclamant – F. I.N. din care rezultă că: „legat de metodologia de examen, arat că şeful de tură ne-a adunat şi ne-a adus la cunoştinţă condiţiile pentru participarea la examen şi criteriile de departajare.”
Mai mult, din declaraţiile aceluiaşi martor, rezultă că: „legat de metodologia de examen, arat că şeful de tură ne-a adunat şi ne-a adus la cunoştinţă condiţiile pentru participarea la examene şi criteriile de departajare … arat că metodologia de examen a fost şi afişată în clubul unităţii, la fel şi posturile vacante din I.S.U. B.”
De asemenea, din declaraţiile martorului P. D.F. (f. 145-146 dosar fond) rezultă faptul că tot personalul a fost prelucrat, pe bază de semnătură, cu privire la conţinutul Metodologiei, instanţa de recurs constatând că pe reclamantul intimat, personal, nu l-au interesat criteriile, întrucât „postul ocupat de mine nu a fost scos la concurs”, adică se regăsea în noul stat de organizare, fiind încadrat în funcţia de şef G.I.S. (gardă intervenţie stingere).
În Regulamentul disciplinei militare – R.G. 3 la art. 6 se specifică faptul că: „comandanţii sunt răspunzători de aducerea la cunoştinţă a personalului din subordine în părţile ce îl privesc a ordinelor şi dispoziţiilor, precum şi de asigurarea înţelegerii corecte a acestora”, drept pentru care comandantul de subunitate a luat toate măsurile pe care le-a considerat de cuviinţă pentru aducerea la cunoştinţa personalului din subordine a prevederilor cu incidenţă asupra reorganizării instituţionale, inclusiv prevederile Ordinului I.G.S.U. nr. 7104/2011 şi anume Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea selecţiei personalului.
Reclamantul intimat a putut lua la cunoştinţă despre prevederile acestei Metodologii încă din data afişării acesteia şi anume 23.06.2011. În acest sens, acesta a semnat şi tabelul nominal cu personalul de la Staţia de Pompieri A., care a fost instruit cu privire la prevederile noului stat de organizare, intrat în vigoare la data de 15.06.2011, tabel înregistrat cu nr. 484361 din data de 27.06. 2011 şi depus ca probă la dosarul instanţei de fond (filele 85 şi 122).
Referitor la declaraţiile intimatului, conform cărora acesta nu ar fi fost prezent în subunitate în perioada 23-27.06.2011 şi implicit nu i s-ar fi prelucrat prevederile Metodologiei, instanţa de recurs a constatat că tabelul cu semnăturile a fost înregistrat la data de 27.06.2011, la 4 zile de la afişarea Metodologiei (după obţinerea majorităţii semnăturilor personalului din cadrul Staţiei de Pompieri A. care se afla la program şi îşi desfăşura activitatea pe cele 4 ture de serviciu), fiind utilizat în continuare până la obţinerea tuturor semnăturilor personalului din cadrul subunităţii, pe măsura întoarcerii acestora la serviciu din concedii de odihnă, concedii medicale, spitalizări, zile libere, etc. şi a prelucrării aspectelor privind activitatea desfăşurată cu ocazia reorganizării instituţionale.
Informarea personalului cu privire la criteriile de selecţie, la cuprinsul Metodologiei s-a făcut prin afişarea la sediul subunităţilor a Metodologiei şi verbal, prin aducerea la cunoştinţă a întreg personalului într-o şedinţă desfăşurată în clubul unităţii, inclusiv de comandantul Staţiei de Pompieri A. cât şi de şefii de tură, întrucât personalul operativ lucrează în ture.
Cu privire la data luării la cunoştinţă a actului de punere la dispoziţie, a reclamantului intimat, intimatul a luat la cunoştinţă despre Ordinul nr. S/4349 din 15.06.2011, referitor la punerea acestuia la dispoziţia unităţii, la data de 19.08.2011, ordinul fiind depus ca şi probă la dosarul instanţei de recurs. Pe perioada de punere la dispoziţie, cadrele militare îşi exercită în continuare aceleaşi sarcini încredinţate prin fişele postului, aferent funcţiilor deţinute până la data de 15.06.2012.
Drept urmare, contrar poziţiei exprimate de instanţa de fond, care afirmă că instituţia pârâtă nu a făcut dovada acestor documente şi nici a situaţiilor prevăzute de reglementarea din metodologie, în opinia instanţei de recurs, prevederile art. 4, 5 şi 6 din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea selecţiei personalului în vederea numirii în funcţie, comunicată de I.G.S.U. cu numărul 7104/ 21.06.2011, au fost respectate de recurent.
Referitor la art. 9 din Metodologie, care prevede faptul că modul de desfăşurare şi concluziile şedinţei de lucru se vor materializa într-un document scris, semnat de toţi participanţii, cu anexele privind situaţia personalului care în urma analizei rămâne la dispoziţia unităţii şi situaţia personalului care urmează să fie numit în statul de reorganizare, instanţa de fond a apreciat eronat că nu au fost respectate prevederile acestui articol, doar pe baza faptului că nu s-a făcut dovada acestor documente. Aceste documente există, au fost elaborate la nivelul fiecărei subunităţi de pompieri, precum şi la nivelul inspectoratului, atât situaţia personalului care rămâne la dispoziţia unităţii, cât şi listele cu personalul care urmează să fie numit în statul de organizare. În ceea ce priveşte motivele care au stat la baza deciziei de rămânere la dispoziţia unităţii, acestea se regăsesc în procesul-verbal nr. 475350/22.06.2011, depus la fila 113 dosar fond.
În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 7 din Metodologie, instanţa de recurs a constatat că potrivit Ordinului de zi pe Inspectorat nr. S/121/22.06.2011, au fost extrase din procesul-verbal nr. 475350/22.06.2011 Criteriile finale care au stat la baza analizei personalului supus selecţiei, criteriul nr. 1 fiind „situaţia medicală a persoanei supuse selecţiei, raportată la cerinţele postului respectiv (la data analizei)”, iar criteriul 4 fiind „capacitatea de efort a personalului unităţii, confirmată de cei în drept, privind rezultatele obţinute la evaluările de educaţie fizică, precum şi pe timpul intervenţiilor”.
În opinia instanţei de recurs, contrar poziţiei instanţei de fond, în şedinţa de lucru din data de 23. 06. 2011, cu participarea cadrelor cu funcţii de conducere, au fost respectate etapele menţionate la art. 7 din Metodologie, fiind analizată situaţia medicală a reclamantului intimat în raport cu cerinţele postului.
Astfel, comandantul subunităţii de pompieri A. a prezentat aspectele relevante în raport cu criteriile stabilite, menţionând că reclamantul este propus a fi pus la dispoziţie, deoarece în urma unui accident suferit în timpul liber a rezultat fracturarea braţului, beneficiind de un număr de 160 de zile de concediu medical. Membrii comisiei de analiză au solicitat informaţii cu privire la activitatea subofiţerului, dacă s-a remarcat într-un anumit fel, dacă a ieşit în evidenţă, însă răspunsul comandantului a fost negativ, singurul criteriu fiind acela că subofiţerul este inapt temporar pentru îndeplinirea serviciului operativ. Din partea membrilor comisiei de lucru, votul a fost unanim.
Din probele de la dosar rezultă că reclamantul intimat s-a aflat în concediu medical în perioada 16.06-01.07.2011, pentru o afecţiune veche la membru superior drept (adresa cu nr. 306215 din 21.11.2012, depusă ca probă la fila 238 dosar fond). Totodată, în perioada 08.08-31.08.2011 s-a aflat iar în concediu medical, în perioada 11-13.07.2011 a avut zile libere după serviciu, iar în perioada 14-25.07.2011 s-a aflat in concediu de odihnă. În perioada 02-10.07.2011, reclamantul intimat a desfăşurat serviciul în ture într-o zi de sâmbătă, miercuri şi o zi de duminică, întâlnindu-se în fapt cu comandantul de subunitate într-o singură zi lucrătoare.
Reclamantul intimat a fost, astfel, prezent efectiv la serviciu un număr de 12 de zile din totalul celor 92 în care s-a aflat la dispoziţia inspectoratului, în vederea încadrării, în celelalte aflându-se în diferite răspândiri (dintre care 52 de zile altele decât zile libere după serviciu).
În ceea ce priveşte invocarea de către intimat a certificatului medical nr. xxxxxx/09.02.2010 emis de Comisia de expertiză medico-militară şi evaluare a capacităţii de muncă din cadrul Spitalului de Urgenţă Avram Iancu Oradea, prin care acesta este declarat „Apt combatant pentru serviciul de pace şi război”, deci cu capacitatea de muncă păstrată în proporţie de 100%, în opinia instanţei de recurs, criteriul „situaţia medicală a persoanei supusă selecţiei, raportată la cerinţele postului” trebuie analizat şi prin raportare la celelalte acte ale dosarului din care rezultă că reclamantul este scutit de eforturi fizice care să implice folosirea forţei fizice a braţului, după cum reiese din scutirea medicală din data de 07.04.2010, astfel încât cu ocazia evaluărilor la probele de educaţie fizică, acesta nu este evaluat la probele ce implică forţa braţelor.
Pentru îndeplinirea misiunilor încredinţate, personalul operativ din cadrul subunităţilor pentru situaţii de urgenţă foloseşte cu preponderenţă trenul superior al corpului şi mai puţin cel inferior. Existenţa forţei în braţe şi rezistenţa de a efectua efort prelungit sunt esenţiale în executarea procedurilor specifice precum ridicarea unor furtune pline cu apă, amplasarea scărilor de incendiu, cărarea sacilor de nisip, transportarea în forţa braţelor, pe targă a pacienţilor care au nevoie de ajutor, îndepărtarea efectelor negative din urma producerii situaţiilor de urgenţă care au necesitat intervenţia structurilor profesioniste,
De altfel, chiar reclamantul intimat recunoaşte în interogatoriu formulat că s-a plâns în repetate rânduri de dureri la braţ, drept pentru care a solicitat eliberarea unei adeverinţe medicale care să-l scutească de efort, deşi el era apt medical, conform Deciziei Comisiei de Expertiză.
În cadrul evaluărilor la educaţie fizică din 2010 şi 2011 reclamantul a obţinut rezultate de foarte bun şi excepţional, însă acesta nu a fost evaluat la proba flotări, deoarece a prezentat comandantului de subunitate scutire de efort fizic al braţelor, deşi era declarat apt pentru serviciul militar.
În cadrul evaluărilor la educaţie fizică din 2010 şi 2011 reclamantul a obţinut rezultate de foarte bun şi excepţional, însă acesta nu a fost evaluat la proba flotări, deoarece a prezentat comandantului de subunitate scutire de efort fizic al braţelor, deşi era declarat apt pentru serviciul militar.
Faptul că reclamantul nu era refăcut din punct de vedere fizic în totalitate, având astfel capacitatea diminuată de efort la intervenţii, este reliefat şi de concediile medicale de care a beneficiat, declarând comandantului de subunitate că se deplasează la Băile Felix pentru recuperarea unui muşchi atrofiat, aceasta după ce a fost pus la dispoziţia Inspectoratului şi după ce a aflat că nu a fost selecţionat pentru încadrarea pe funcţii.
Prin urmare, neselectarea reclamantului intimat a avut la bază aplicarea criteriului referitor situaţia medicală a persoanei, raportată la cerinţele postului respectiv, fiind eronată aprecierea instanţei de fond referitoare la faptul că s-a avut în vedere, ca singur criteriu, acela că reclamantul este inapt temporar pentru îndeplinirea serviciului operativ.
Chiar dacă exprimarea „inapt temporar”, folosită în procesul verbal nr. 475379/23.06.2011 nu este ad literam cu cea a criteriului „situaţia medicală a persoanei, raportată la cerinţele postului respectiv”, acest criteriu, coroborat cu capacitatea de efort a personalului, a fost avut în vedere la neselecţionarea reclamantului intimat la prima etapă de selecţie.
Drept urmare, instanţa de fond a reţinut greşit că cele două criterii invocate apar ca fiind nejustificate, întrucât atât din proba testimonială, cu martorii audiaţi în cauză, cât şi din rapoartele colegilor s-a dovedit că atitudinea intimatului pe timpul intervenţiilor ere limitată la efort, în sensul că în mod repetat comandanţii de echipaj au fost nevoiţi să-l înlocuiască cu un alt servant în timpul misiunilor.
Instanţa de recurs a reţinut şi că Metodologia nu prevedea obligativitatea comunicării în scris a motivelor care au stat la baza selecţiei, câtă vreme criteriile au fost făcute publice şi puse la dispoziţia tuturor angajaţilor, neselectarea însemnând per a contrario neîndeplinirea criteriilor stabilite.
Din moment ce personalul a fost instruit cu privire la prevederile Metodologiei, acesta trebuia să cunoască faptul că ulterior primei etape de selecţie, putea să participe la celelalte examene susţinute în cadrul celor cinci sesiuni de departajare. Astfel, art. 10 din Metodologie, stipulează că: „în situaţia în care după desfăşurarea procedurii de selecţie se constată existenţa la nivelul structurii/ subunităţii a unor posturi rămase vacante, sau dacă numărul persoanelor selectate în vederea numirii pe funcţii depăşeşte numărul posturilor vacante, se va proceda la organizarea unui examen.
În situaţia existenţei la nivelul structurii/subunităţii a unor posturi rămase vacante, la examen pot participa persoanele care nu au fost selectate.
În situaţia în care numărul persoanelor selectate în vederea numirii pe funcţii depăşeşte numărul posturilor vacante, la examen pot participa numai persoanele care au fost selectate.”
În privinţa susţinerilor reclamantului intimat potrivit cărora recurenta nu ar fi depus ordinul care să prevadă expres posibilitatea participării la examenele ulterioare aplicării criteriilor de departajare, cu toate că a solicitat acest lucru, instanţa consideră că susţinerile acestuia sunt lipsite de obiect, întrucât acest ordin nu există. Prevederile Metodologiei erau cât se poate de clare, drept pentru care nu mai era nevoie de alt ordin care să prevadă în mod expres acest lucru, având în vedere faptul că personalul a fost prelucrat cu privire la conţinutul Metodologiei.
Mai mult, reclamantul intimat era singurul interesat în a se informa privind posturile vacante puse la dispoziţie, ţinând seama că periodic erau afişate anunţuri cu privire la derularea examenelor şi mulţi dintre colegii săi au participat la aceste examene şi au putut să ocupe posturi în alte subunităţi.
În cadrul inspectoratului, s-au derulat cinci sesiuni de departajare, iar personalul a fost înştiinţat cu privire la posturile rămase vacante iar reclamantul intimat a luat la cunoştinţă despre aceste aspecte susţinând în acţiunea formulată că „nu am participat la nici unul dintre aceste concursuri, pentru că perioada de pregătire era de doar câteva zile”. Prin urmare, însuşi recunoaşte că nu a dorit să participe la interviurile de selecţie considerându-se nepregătit şi probabil incapabil să facă faţă acestor examene de selecţie, care s-au desfăşurat până la sfârşitul lunii septembrie. Susţinerea acestuia că nu avea timpul necesar de pregătire este nefondată câtă vreme toţi ceilalţi participanţi la concurs erau în situaţia sa şi câtă vreme subiectele de interviu vizau aspecte din activitatea de pregătire continuă de zi cu zi, aspecte privind modul de intervenţie în diferite situaţii de urgenţă cu care s-a confruntat în practică şi care nu necesitau o pregătire aparte.
În privinţa aprecierii reclamantului intimat conform căreia s-ar fi folosit un tertip organizatoric, prin care în mod paradoxal i s-ar fi interzis acestuia participarea la prima etapă de selecţie, instanţa constată faptul că stabilirea criteriilor s-a făcut în şedinţa de comandă a I.S.U. „C.” B., la care au participat toate cadrele cu funcţii de conducere până la nivel de locţiitor de comandant de subunitate, criteriul stabilit nefiind „unul cu dedicaţie pentru reclamant”, ci unul obiectiv şi principal ca importanţă raportat la specificul activităţilor de intervenţii la situaţii de urgenţă. Aceste criterii au fost aplicate în toate subunităţile de intervenţie din cadrul inspectoratului.
În consecinţă, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, cu raportare la prevederile art. 304 pct. 9 din acelaşi cod şi la celelalte dispoziţii legale menţionate în cuprinsul prezentei decizii, curtea de apel a admis ca fondat recursul declarat de recurentul ISU „ CRISANA” al judeţului B., împotriva sentinţei nr. 3226/23.04.2013 a Tribunalului Bihor, care a fost modificată în parte în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul A.M.C., ca neîntemeiată.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, referitoare la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a I.G.S.U. şi la respingerea acţiunii formulate de reclamant împotriva I.G.S.U., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva acestei sentinţe a declarat formulat cererea de revizuire revizuientul A.M.C. solicitând admiterea ei în principiu, schimbarea în totalitate a deciziei Curţii de Apel Oradea, în sensul respingerii recursurilor declarate de către pârâţi, menţinerii sentinţei Tribunalului Bihor şi admiterea acţiunii.
Motivul şi temeiul de revizuire este cel prevăzut de prevederile art.509 pct.5 Cod procedură civilă.
Motivul de casare invocat a fost prevederea din art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Motivarea concretă invocata s-a referit la legalitatea neselecţionării pentru funcţia de subofiţer operativ principal (servant) la Staţia de Pompieri A., pe considerentul incapacităţii fizice medicale.
Astfel, comandantul subunităţii de pompieri A. a prezentat aspectele relevante în raport cu criteriile stabilite, menţionând că reclamantul este propus a fi pus la dispoziţie, deoarece în urma unui accident suferit în timpul liber a rezultat fracturarea braţului, beneficiind de un număr de 160 de zile de concediu medical. Membrii comisiei de analiză au solicitat informaţii cu privire la activitatea subofiţerului, dacă s-a remarcat într-un anumit fel, dacă a ieşit în evidenţă, însă răspunsul comandantului a fost negativ, singurul criteriu fiind acela că subofiţerul este inapt temporar pentru îndeplinirea serviciului operativ. Din partea membrilor comisiei de lucru, votul a fost unanim. Din probele de la dosar rezultă că reclamantul intimat s-a aflat în concediu medical în perioada 16.06-01.07.2011, pentru o afecţiune veche la membrul superior drept. Totodată, în perioada 08.08-31.08.2011 s-a aflat iar în concediu medical, în perioada 11-13.07.2011 a avut zile libere după serviciu, iar în perioada 14-25.07.2011 s-a aflat in concediu de odihnă, în perioada 02-10.07.2011, reclamantul intimat a desfăşurat serviciul în ture într-o zi de sâmbătă, miercuri şi o zi de duminică, întâlnindu-se în fapt cu comandantul de subunitate într-o singură zi lucrătoare.
Reclamantul intimat a fost, astfel, prezent efectiv la serviciu un număr de 12 de zile din totalul celor 92 în care s-a aflat la dispoziţia inspectoratului, în vederea încadrării, în celelalte aflându-se în diferite răspândiri .
În ceea ce priveşte invocarea de către intimat a certificatului medical nr. xxxxxx/09.02.2010 emis de Comisia de expertiză medico-militară şi evaluare a capacităţii de muncă din cadrul Spitalului de Urgenţă A. I. Oradea, prin care acesta este declarat ,,apt combatant pentru serviciul de pace şi război”, deci cu capacitatea de muncă păstrată în proporţie de 100%, în opinia instanţei de recurs, criteriul „situaţia medicală a persoanei supusă selecţiei, raportată la cerinţele postului” trebuie analizat şi prin raportare la celelalte acte ale dosarului din care rezultă că reclamantul este scutit de eforturi fizice care să implice folosirea forţei fizice a braţului, după cum reiese din scutirea medicală din data de 07.04.2010, astfel încât cu ocazia evaluărilor la probele de educaţie fizică, acesta nu este evaluat la probele ce implică forţa braţelor.
Pentru îndeplinirea misiunilor încredinţate, personalul operativ din cadrul subunităţilor pentru situaţii de urgenţă foloseşte cu preponderenţă trenul superior al corpului şi mai puţin cel inferior. Existenţa forţei în braţe şi rezistenţa de a efectua efort prelungit sunt esenţiale în executarea procedurilor specifice precum ridicarea unor furtune pline cu apă, amplasarea scărilor de incendiu, cărarea sacilor de nisip, transportarea în forţa braţelor, pe targa a pacienţilor care au nevoie de ajutor, îndepărtarea efectelor negative din urma producerii situaţiilor de urgenţă care au necesitat intervenţia structurilor profesioniste,
De altfel, chiar reclamantul intimat recunoaşte în interogatoriu formulat că s-a plâns în repetate rânduri de dureri la braţ, drept pentru care a solicitat eliberarea unei adeverinţe medicale care să-l scutească de efort, deşi el era apt medical, conform deciziei Comisiei de Expertiză.
Faptul ca reclamantul nu era refăcut din punct de vedere fizic în totalitate, având astfel capacitatea diminuată de efort la intervenţii, este reliefat şi de concediile medicale de care a beneficiat declarând comandantului de subunitate că se deplasează la Băile Felix pentru recuperarea unui muşchi atrofiat, aceasta după ce a fost pus la dispoziţia Inspectoratului .
Prin urmare, neselectarea reclamantului intimat a avut la bază aplicarea criteriului referitor situaţia medicală a persoanei, raportată la cerinţele postului respectiv, fiind eronată aprecierea instanţei de fond referitoare la faptul că s-a avut în vedere, ca singur criteriu, acela ca reclamantul este inapt temporar pentru îndeplinirea serviciului operativ.
Chiar dacă exprimarea „inapt temporar”, folosită în procesul verbal nr. 475379/23.06.2011 nu este ad literam cu cea a criteriului „situaţia medicală a persoanei, raportată la cerinţele postului respectiv”, acest criteriu, coroborat cu capacitatea de efort a personalului, a fost avut în vedere la neselecţionarea reclamantului intimat la prima etapă de selecţie.
Deci teza probantă se referă la incapacitatea temporară fizică de efort. Această împrejurare-condiţie a fost reţinută în baza declaraţiei unui martor şi a unor acte medicale folosite ca probe.
Arată că după pronunţarea decizie civile nr. 293/CA/2014 R a Curţii de Apel Oradea, a obţinui un act nou, despre care nu a avut cunoştinţă, şi pe care nu l-a putut prezenta, nefiind în posesia sa, ci a pârâtei.
Actul se adresează Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj şi are următorul conţinut:
“Ca şi completare la adresa noastră cu nr. xxxxxxx/06.04.2012 (răspuns solicitării dumneavoastră din dosarul nr. 162/P/2011, nr. op. 2925,înregistrată la noi cu nr. xxxxxxx din 04.04.12), Srg. Maj A.M.C.–CNP XXXX, a fost prezentat comisiei de expertiză medico-militară în data de 09.02.2010, unde în urma studierii foii de observaţie prezentate de secţia unde a fost internat (ortopedie) la cererea unităţii avându-se în vedere numărul de zile de concediu medical din ultimele 12 luni cu P.V. 395681/04.02.2010 emis de I.S.U. „C.” al jud. B. întrunindu-se condiţiile de prezentare la comisia de expertiză medico-militară în vederea stabilirii (capacităţii medico-militare), s-a stabilit că este „apt pentru serviciul militar combatant în timp de pace şi război ” cf. Par. 277 gr.4 din Baremul Medical pentru stabilirea aptitudinii faţă de îndeplinirea serviciului militar M72/2002 (încadrarea ca apt nu este clasare).
Aceasta a fost de altfel şi propunerea medicului specialist ortoped examinând pacientul şi nefiind constatate deficienţe funcţionale ale membrului superior drept,a stabilit diagnosticul propunând încadrarea ca „Apt pentru serviciul militar combatant în timp de pace, considerând că pacientul îşi poate îndeplini obligaţiile de serviciu, şi nu se justifica clasarea.”
Menţionează că nu a fost înştiinţat de o eventuală contestare a hotărârii luate la nivelul Comisiei spitalului de către Comisia Centrală de Expertiză.
Conform acestui act nou, situaţia sa medicală se prezintă cu totul altfel decât a fost prezentată de către intimata şi de modul în care a fost reţinută în motivarea deciziei Curţii de Apel.
Motivarea este nereală ca efect al inducerii în eroare a instanţei de judecată prin prezentarea trunchiată, omisivă a situaţiei medicale şi prin ascunderea unei probe evidente, esenţiale şi dezlegătoare a litigiului supus judecăţii.
Dacă acest act medical era depus la dosar instanţa de rejudecare nu mai putea să reţină lipsa criteriului de incapacitate temporară de efort.
Sub acest aspect mai arată că stabilirea capacităţii medicale şi de efort nu este la îndemâna comisiei de selecţie din cadrul unităţii militare.
Aceasta exclude clasarea pe motive medicale, considerând expres că „pacientul îşi poate îndeplini obligaţiile de serviciu, şi nu se justifică clasarea acestuia”.
Faţă de aceste motive, solicită să se constate admisibilitatea în fond a cererii de revizuire procedând la admiterea ei cu consecinţele ce decurg din textele procedurale aplicabile.
În drept invocă prevederile art. 509-513 din noul Cod de procedură civilă, cu corespondent în prevederile art. 322 pct.5,din vechiul cod de procedură civilă.
Intimatul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Arată că simpla împrejurare că partea a descoperit unele înscrisuri probatorii după pronunţarea hotărârii nu legitimează calea procedurală a revizuirii, cu excepţia cazului când se face dovada imposibilităţii de prezentare a acestora în condiţiile arătate la art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
În cauza dedusă judecăţii, nu poate fi reţinută imposibilitatea de prezentare a înscrisului, atât timp cât acesta a fost emis de Direcţia Medicală din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor (actual Ministerul Afacerilor Interne) şi putea fi obţinut de revizuient pe baza unor minime diligente, anterior pronunţării instanţei de recurs.
Înscrisul invocat nu este “nou” şi nu poate conduce la desfiinţarea hotărârii de recurs.
Referitor la motivul de revizuire, întemeiat pe dispoziţiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă, analiza admisibilităţii cererii se impune a fi realizată prin raportare la conţinutul art.322 pct.5 Cod procedură civilă, respectiv: „Dacă, după darea unei hotărâri, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.
Legea are în vedere în acest caz două ipoteze distincte, prima dintre acestea, invocată de revizuient, referindu-se la descoperirea unor înscrisuri doveditoare după pronunţarea hotărârii.
Exercitarea revizuirii pentru acest motiv implică îndeplinirea unor condiţii cumulative şi care rezultă cu claritate din redactarea textului anterior menţionat.
În primul rând, revizuirea poate fi cerută numai în cazul descoperirii unor înscrisuri după pronunţarea hotărârii atacate pe calea revizuirii. A doua condiţie a revizuirii se referă la imposibilitatea prezentării înscrisului în instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, fie datorită faptului că acesta a fost reţinut de partea potrivnică, fie datorită unor împrejurări mai presus de voinţa părţii.
Drept urmare, simpla împrejurare că partea a descoperit unele înscrisuri probatorii după pronunţarea hotărârii nu legitimează calea procedurală a revizuirii, cu excepţia cazului când se face dovada imposibilităţii de prezentare a acestora în condiţiile arătate la art.322 pct.5 Cod procedură civilă.
Astfel, în cauza dedusă judecăţii, nu poate fi reţinută imposibilitatea de prezentare a înscrisului, atât timp cât acesta a fost emis de Direcţia Medicală din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi putea fi obţinut de revizuient pe baza unor minime diligenţe, anterior pronunţării instanţei de recurs.
În plus, nu s-a făcut dovada deţinerii acestui înscris de către pârâtul I.S.U. B. şi a refuzului acesteia de a-l prezenta în instanţă.
În ceea ce priveşte temeiul de drept privind trecerea în rezervă a reclamantului acesta îl constituie prevederile art. 85 alin. (1) lit. e) şi alin.(2) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, iar temeiul de fapt l-a reprezentat imposibilitatea încadrării într-o funcţie disponibilă, după expirarea termenului impus de dispoziţiile art. 82 din acelaşi act normativ.
Învederează că intimatei nu i se poate imputa faptul că ar fi reţinut, în mod culpabil, acest “document doveditor” întrucât au fost puse la dispoziţia instanţei de judecată toate documentele şi înscrisurile solicitate atât de reclamant cât şi cele pe care instanţa le-a apreciat ca fiind lămuritoare în soluţionarea cauzei.
În drept, invocă prevederile art. 115 şi urm, art.322 şi urm. Cod de procedură civilă.
Examinând cererea de revizuire a Deciziei nr. 293/ 17.02.2014 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, formulată de revizuientul A.T.M., instanţa a apreciat-o ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere :„dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.
În consecinţă, apreciind că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondată cererea de revizuire declarată de revizuientul A.T.M, fără cheltuieli de judecată în revizuire.
