Admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de neinvocarea şi nerezolvarea autorităţii de lucru judecat în cel de-al doilea proces. Atunci când instanţa a soluţionat excepţia prin respingere, desfiinţarea hotărârii pretins date cu ignorarea puterii lucrului judecat, nu se mai poate face întrucât finalitatea revizuirii nu mai este doar anularea ultimei hotărâri ci şi examinarea soluţiei date în legătură cu excepţia.
La data de 16 iunie 1994 reclamanţii P.V.,C.C.M., F.E., D.D. şi A. C. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii P.L.,P.C., P.D., P.M., P.A. să fie anulate titlurile de proprietate nr. 5849 din 14 februarie 1993 şi nr. 11391 din 5 mai 1993 eliberate pârâţilor, în sensul modificării unor amplasamente care nu au aparţinut pârâţilor, ci lor, reclamanţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 8397 din 6 noiembrie 2000, Judecătoria Botoşani a admis acţiunea şi a dispus anularea celor două titluri cu privire la suprafeţele de 1,04 ha, 0,57 ha, 1,33 ha şi 0,65 ha, terenuri ce revin lui D. Ghe., A.O. ( moştenitoare după A. C.) F.E. şi C. M.
Apelurile pârâţilor P.I., P.M., S. S. şi Comisiei Judeţene Botoşani de aplicare a Legii Fondului funciar au fost admise de Tribunalul Botoşani prin decizia civilă nr. 588 A din 23 mai 2001. În consecinţă, tribunalul a schimbat sentinţa şi a respins acţiunea. Această hotărâre a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 3244 din 4 decembrie 2001 a Curţii de Apel Suceava, care a respins ca nefondat, recursul reclamanţilor A.O., P.V., C.M., D.D. şi D. M..
La 30 septembrie 2003, reclamanţii F.E. şi P.V., au chemat în judecată pe pârâţii P.M. şi P. D. I. ( moştenitor după P. L., pârâtă în primul proces), Comisia locală Botoşani şi Comisia judeţeană Botoşani pentru obligarea celei de-a doua comisii de a pune în posesie pe reclamantă cu 1,30 ha teren la „ Deal Cişmea” sau „Pietroi”, iar pe reclamant cu 0,25 ha în acelaşi loc, cât şi pentru constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate nr. 5849/1993 şi nr. 11391/1993, privind aceste două suprafeţe.
Judecătoria Botoşani, prin sentinţa civilă nr. 2105 din 4 mai 2004, după ce a înlăturat excepţia autorităţii lucrului judecat, faţă de decizia civilă nr. 3244/2001 a Curţii de Apel Suceava, a respins acţiunea, ca nefondată .
Pronunţându-se în doi timpi, Tribunalul Botoşani, prin decizia civilă nr. 366 A din 7 iulie 2006 a admis acţiunea, aşa cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 21 din 19 ianuarie 2007, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondate recursurile pârâţilor.
La data de 15 februarie 2007, pârâţii P.D.I, respectiv P.C.M., L.V., ca moştenitoare ale pârâtului P.M. au introdus o cerere pentru revizuirea deciziei civile nr. 366 A din 7 iulie 2006 a Tribunalului Botoşani, ca fiind contradictorie faţă de decizia civilă nr. 3244 din 4 decembrie 2001 a Curţii de Apel Suceava.
În drept au invocat disp. art. 322 alin. 1 pct. 7 Cod procedură civilă.
Revizuirea, astfel întemeiată nu poate privi decât deciziile civile nr. 352 A/2005, 366 A/ 2006 şi nr. 588 A/2001 toate ale Tribunalului Suceava, întrucât ele sunt evocatoare ale fondului potrivit cerinţei impuse de art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, iar competenţa de soluţionare aparţine curţii, în baza art. 323 alin.2 Cod procedură civilă.
Trecând la examinarea fondului s-au reţinut următoarele:
Potrivit disp. art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătoreşti atunci când, între altele, este îndeplinită condiţia ca hotărârile potrivnice să conţină elemente proprii puterii lucrului judecat, adică identitate de părţi, de cauză şi de obiect.
De asemenea, posibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de neinvocarea şi nerezolvarea autorităţii de lucru judecat, în cel de-al doilea proces. Atunci când instanţa a soluţionat excepţia prin respingere, desfiinţarea hotărârii pretins date cu ignorarea puterii lucrului judecat, nu se mai poate face, întrucât finalitatea revizuirii nu este doar anularea ultimei hotărâri ci şi examinarea soluţiei date în legătură cu excepţia.
În cazul de faţă, pe lângă faptul că cele două procese au cauze diferite, având temeiuri juridice distincte (art. 11 din Legea nr. 18/1991 şi respectiv art. III din Legea nr. 169/1997), se evidenţiază că puterea de lucru judecat a fost examinată şi rezolvată prin respingere de Judecătoria Botoşani prin sentinţa civilă nr. 2105 din 4 mai 2004, menţinută în căile de atac, încât reluarea discuţiei în revizuire este paralizată.
