Potrivit art.322 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, revizuirea unor hotărâri poate fi cerută dacă după pronunţarea acesteia s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Prin decizia civilă nr.368/27 august 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, s-a admis recursul declarat de intimata SC GASTRONOM SA Buzău şi a fost modificată în tot sentinţa civilă nr.486/22 septembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Buzău, în sensul că, a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire a sentinţei civile nr.126/10 martie 2003 pronunţată de Tribunalul Buzău, formulată de revizuienţii C.G., Ş.I. şi Ş.E.R.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut că prin cererea de revizuire adresată Tribunalului Buzău, s-a solicitat în temeiul art.322 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, revizuirea sentinţei civile nr.126/10 martie 2003 pronunţată de Tribunalul Buzău, invocându-se ca act nou sentinţa civilă nr.224/21.04.2003 pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr.564/2003, prin care, admiţându-se acţiunea altor petenţi, ce solicitau aceleaşi drepturi, s-a dispus obligarea intimatei SC GASTRONOM SA la plăţile compensatorii conform art.46 lit.b din contractul colectiv de muncă faţă de petenţi.
Curtea a apreciat că, deşi instanţa supremă a statuat, într-o interpretare mai largă, că o hotărâre judecătorească intervenită după soluţionarea litigiului în fond poate fi considerată – în anumite situaţii – ca act nou, care să poată fi invocat într-o cerere de revizuire, o hotărâre judecătorească pronunţată într-o altă cauză în care au figurat drept reclamanţi alte persoane decât revizuienţii din cererea de faţă şi care au obţinut câştig de cauză în pricina respectivă, nu poate fi în mod evident considerată act nou în sensul cerut de art.322 pct.5 cod procedură civilă, după cum greşit a concluzionat prima instanţă. (decizia civilă nr.368/27 august 2004).
