REVIZUIRE. CAZUL PREVĂZUT DE ART.322 PCT.2 ŞI
PCT.5 COD PROCEDURĂ CIVILĂ.
Motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.2 Cod
procedură civilă, constituie, aşa cum corect a reţinut prima
instanţă, o aplicare a principiului disponibilităţii, precum şi a
obligaţiei instanţei de a judeca toate pretenţiile deduse judecăţii.
Instanţa este ţinută să respecte cadrul procesual fixat de părţi,
dar în limitele acestui cadru trebuie să soluţioneze pricina în
întregul ei, ceea ce s-a întâmplat şi în procesul dedus judecăţii.
întregul ei, ceea ce s-a întâmplat şi în procesul dedus judecăţii.
În înţelesul art.322 pct.5 Cod procedură civilă,
înscrisul doveditor pe baza căruia se poate cere revizuirea unei
hotărâri, trebuie să fi fost descoperit după darea hotărârii, în
sensul că el a existat la data pronunţării hotărârii a cărei
revizuire se cere, dar a fost reţinut de partea potrivnică sau nu a
putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţi,
or, actele invocate de către revizuientă nu întrunesc aceste cerinţe.
(Decizia civilă nr.482/R din 13 aprilie 2005
a Curţii de Apel Piteşti).
Prin decizia civilă nr.571 din 18 noiembrie 2004, Tribunalul Argeş
a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta B.A., reţinând că
motivele invocate în cererea iniţială vizează aspecte ce ţin de soluţionarea în
fond a cauzei, precum stabilirea apartenenţei terenului, aspecte ce au fost
analizate în calea de atac devolutivă a apelului, precum şi alte aspecte de
nelegalitate şi netemeinicie avute în vedere la soluţionarea recursului.
Tribunalul a constatat că cererea completatoare constituie un
motiv de casare ce a fost analizat şi de instanţa de recurs.
În aplicarea principiului disponibilităţii, precum şi a obligaţiei
instanţei de a judeca toate pretenţiile deduse judecăţii, atât instanţa de fond,
cât şi cea de apel, au respectat cadrul procesual fixat de părţi şi în limitele
acestuia au soluţionat pricina în întregul ei, pronunţându-se asupra tuturor
capetelor de cerere cu care au fost legal investite.
Analizându-se limitele investirii, s-a reţinut că nu există ipoteza
extra petita sau minus petita, motivele invocate de revizuientă vizând
nelegalitatea soluţionării cauzei, cu consecinţa inadmisibilităţii cererii de
revizuire.
Cu privire la celălalt motiv de revizuire, s-a reţinut că revizuienta
nu a indicat în mod concret înscrisul doveditor pe care se întemeiază cererea
sa, referindu-se la anumite înscrieri din registrul agricol al autorilor săi, acte
care au fost însă analizate cu ocazia judecării fondului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuienta, criticând-o
în sensul motivelor prevăzute de art.304 pct.9 şi 10 Cod procedură civilă,
invocând aplicarea greşită a legii, respectiv nesocotirea dispoziţiilor art.322
pct.2 şi 5 Cod procedură civilă şi nepronunţarea asupra unei dovezi
administrate.
Recursul a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Piteşti prin
decizia civilă nr.482/R din 13 aprilie 2005, reţinându-se că motivele invocate
de revizuientă sunt de fapt motivele de recurs pe care aceasta le-a formulat
împotriva deciziei civile nr.610/7 aprilie 2003, irevocabilă prin decizia civilă
nr.1368/R/9 septembrie 2004 a aceleiaşi instanţe.
Motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.2 Cod procedură
civilă, constituie, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, o aplicare a
principiului disponibilităţii, precum şi a obligaţiei instanţei de a judeca toate
pretenţiile deduse judecăţii. Instanţa este ţinută să respecte cadrul procesual
fixat de părţi, dar în limitele acestui cadru trebuie să soluţioneze pricina în
În speţă, nu se regăseşte nici una din cele trei ipoteze prevăzute de
textul de lege enunţat.
Instanţa de recurs a reţinut că nu au fost încălcate nici prevederile
art.322 pct.5 Cod procedură civilă, actele noi de care se prevalează revizuienta
fiind doar înscrisurile din registrul agricol şi actele primare ce au fost deja
avute în vedere la reconstituirea dreptului de proprietate.
În înţelesul art.322 pct.5 Cod procedură civilă, înscrisul doveditor
pe baza căruia se poate cere revizuirea unei hotărâri, trebuie să fi fost
descoperit după darea hotărârii, în sensul că el a existat la data pronunţării
hotărârii a cărei revizuire se cere, dar a fost reţinut de partea potrivnică sau nu
a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţi, or, actele
invocate de către revizuientă nu întrunesc aceste cerinţe.
Revizuirea nu este admisibilă dacă instanţa a comis o greşeală de
judecată, în sensul că a soluţionat cererea cu încălcarea dispoziţiilor legale şi a
ignorat probele administrate în cauză, aşa cum susţine revizuienta.
Celelalte critici formulate de recurentă vizează rezolvarea fondului cauzei şi au
constituit motive de recurs, analizate în celelalte cicluri procesuale.
