Revizuire. Existenţa unor hotărâri care nu se pot concilia pronunţate în recurs. Instanţa competentă.


Revizuire. Existenţa unor hotărâri care nu se pot concilia 

pronunţate în recurs. Instanţa competentă.

Art. 401 Cod procedură penală

Din perspectiva articolului 401 Cod procedură penală,

instanţa competentă să  soluţioneze cererea de revizuire este 

prima instanţă, chiar dacă hotărârile pretins a nu se  concilia

aparţin instanţei de recurs.

( Sentinţa penală nr.70/F/07.07.2009)

Prin sentinţa penală nr.70/F/07.07.2009, pronunţată de

Curtea de Apel Piteşti, în baza în baza art.401 combinat cu art.35 şi art.42

Cod pr.penală, s-a declinat în favoarea Judecătoriei Piteşti competenţa de

soluţionare a cererii de revizuire formulată de condamnat, împotriva

sentinţei penale nr.5756/2003 a Judecătoriei Craiova, deciziei penale

nr.674/2004 a Tribunalului Dolj, deciziei penale nr.32/2005 a Curţii de

Apel Piteşti şi deciziei penale nr.210/2007 a Curţii de Apel Piteşti.

Investită cu judecarea cauzei această instanţă a analizat toate

hotărârile amintite de revizuient.

În preambulul considerentelor hotărârii,  s-a reţinut că prin

cererea adresată la data de 30 iunie 2008 Judecătoriei Craiova,

condamnatul, deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, a

solicitat revizuirea  sentinţei penale nr.5756/2003 a Judecătoriei Craiova,

deciziei penale nr.674/2004  a Tribunalului Dolj, deciziei penale

nr.32/2005 a Curţii de Apel Piteşti şi deciziei penală nr.210/2007 a Curţii

de Apel Piteşti, susţinând că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile

prevăzute de art.394 lit.e Cod pr.penală, în sensul că în aceeaşi cauză şi

cu privire la aceeaşi faptă au fost pronunţate mai multe hotărâri

judecătoreşti definitive care nu se pot concilia.

Astfel, se reţine că acesta a fost condamnat pentru săvârşirea

mai multor infracţiuni concrete la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare

în penitenciar şi 3 ani interzicerea unor  drepturi, prin sentinţa penală

nr.5756/2003 a Judecătoriei Craiova .

Sentinţa a fost desfiinţată prin decizia penală nr.674/2004 a

Tribunalului Dolj, urmare a admiterii apelului inculpatului ( revizuientului

– sn), acesta din urmă fiind achitat pentru una din infracţiunile

concurente şi obţinând  reducerea pedepsei principale pentru cealaltă

infracţiune la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare.

Urmare strămutării, judecarea recursurilor s-a realizat de către

Curtea de Apel Piteşti, care, prin decizia penală nr.32/R/MF/26.04.2006

a casat decizia şi sentinţa şi,  printre altele,  a respins,  ca nefondat apelul

inculpatului.

Ulterior, prin decizia penală nr.210/R/05.04.2007 pronunţată

de  Curtea de Apel Piteşti, a fost admisă contestaţia la executare.

Prin decizia  penală nr.210/R din 5 aprilie 2007, pronunţată

de Curtea de Apel Piteşti, s-a admis contestaţia la executare formulată de

Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Craiova împotriva

deciziei penale nr.32/R/MF din 26 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de

Apel Piteşti, privind pe condamnatul Filip Ion şi s-a constatat că acesta

are de executat o pedeapsă de 7 ani închisoare, prin privare de libertate şi

3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d şi e Cod penal.

Nemulţumirea revizuientului, aşa cum este precizată şi în nota

de concluzii (f.18), vizează aşa-numita „flagranta contradicţie” între

dispozitivul deciziei penale nr.32/R/MF/2005 a Curţii de Apel  Piteşti,

astfel cum a fost completată  prin încheierea din 4 octombrie 2005, şi

decizia nr.210/R/2007, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în cadrul

contestaţiei la executare,  hotărâri în raport de care a invocat existenţa „a

două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive care nu se pot

concilia” în sensul dispoziţiilor art.394 alin.1 lit.e Cod pr.penală.

După prezentarea hotărârilor indicate de revizuient, asupra

cererii de revizuire, curtea a reţinut următoarele:

Instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire pe

temeiul invocat este, aşa cum prevede art.401 Cod pr.penală, „instanţa

care a judecat cauza în primă instanţă” iar această primă instanţă în cazul

de revizuire invocat se determină potrivit dispoziţiilor art.35 Cod

pr.penală.

Or, potrivit art.35 din Codul de pr.penală, când cauza a fost

judecată în primă instanţă de instanţă de grad egal competenţa de a

judeca revine instanţei mai întâi sesizată, iar dacă competenţa după

natura faptelor  şi după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de

grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei

superioare în grad.

Prin urmare, art.401 Cod pr.penală, dă în competenţa

exclusivă a  primei instanţe, soluţionarea cererii de revizuire, chiar şi în

situaţia în care, aşa cum este cazul în speţă, hotărârile pretins a nu se

concilia aparţin unei instanţe de recurs, respectiv Curţii de Apel Piteşti.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din dispoziţiile art.35 Cod

pr.penală,  care fără a înlătura competenţa exclusivă a primei instanţe,

prevăzută de art.401 Cod pr.penală, stabileşte doar instanţa competentă

în cazul  în care judecarea în primă instanţă s-a făcut de către două

instanţe de grad diferit.

In concluzie, în raport de textele  citate, competentă să soluţioneze

cererea de revizuire este Judecătoria Piteşti, aflată în raza de competenţă

a Curţii de Apel Piteşti la care, aşa cum s-a precizat, s-a strămutat

judecarea recursului formulat împotriva deciziei penale nr.678/2004 a

Tribunalului Dolj.