Revizuire. Hotărâre de Guvern. Act normativ.


Revizuire. Hotărâre de Guvern. Act normativ.

Nu poate constitui motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. pr. civ., o hotărâre de guvern, publicată în Monitorul Oficial.

Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ,

decizia nr. 284 din 30 martie 2006

Prin cerere, revizuienţii Municipiul Timişoara reprezentat prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 936/27.X.2005 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 9784/CA/2005, prin care a fost admis recursul reclamantei împotriva sentinţei civile nr. 258 din 21 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Timiş şi, pe cale de consecinţă, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii recursului formulat de societatea comercială.

Prin decizia civilă nr. 284 din 30 martie 2006, pronunţată în dosar nr. 12540/CA/2005 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondată cererea, cu motivarea că cererea de revizuire formulată în cauză se întemeiază pe prevederile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, text legal care prevede următoarele:

„dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau modificat hotărârea unei instanţa pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”, se poate formula cerere de revizuire.

Conform cererii respective, este vizată prima teză din textul legal precitat, şi anume descoperirea de înscrisuri doveditoare noi.

Având ca reper prevederile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, în vederea admiterii cererii de revizuire, înscrisul doveditor trebuie să fie prezentat de parte, care este datoare să facă dovada că a fost împiedicată de a-l invoca în judecata care s-a finalizat prin pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, fie că actul a fost reţinut voluntar sau involuntar de partea potrivnică, fie pentru că a existat o împrejurare mai presus de voinţa sa. Este evident că „împrejurarea mai presus de voinţa părţilor” semnifică un caz de forţă majoră. Altfel spus, este vorba de un eveniment extraordinar, de un fapt, care să fi împiedicat partea să cunoască existenţa actului, în afara oricărei imputabilităţi, simpla necunoaştere a actului neputând fi asimilată cu forţa majoră.

În speţă, este lipsit de orice îndoială că revine revizuienţilor culpa necunoaşterii hotărârii de guvern invocate ca înscris doveditor nou, pentru că o hotărâre de guvern, fiind un act public, iar atestarea imobilului în discuţie, ca făcând parte din domeniul public al municipiului Timişoara, rezultă din anexele la H.G. nr. 1016/2005, publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 874 bis/29.09.2005, care a fost distribuit doar persoanelor interesate, nu schimbă datele problemei. Astfel, este de observat că trecerea în domeniul public al imobilului, respectiv s-a făcut chiar urmare a demersurilor întreprinse în acest sens de către revizuientul Consiliul Local Timişoara care a adoptat Hotărârea nr. 145/2004, prin care imobilul a fost inclus în lista bunurilor propuse pentru trecerea în domeniul public al municipiului Timişoara. În condiţiile în care H.G. nr. 1016 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 874/29.09.2005, iar în cuprinsul hotărârii se făcea menţiunea expresă că anexele se publică ulterior în Monitorul Oficial, dar în afara abonamentului, însă indicându-se că poate fi achiziţionat de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, rezultă neechivoc că revizuienţii deşi trebuiau să ia la cunoştinţă de apariţia hotărârii de guvern, fiind publicată potrivit legii, nu au depus nici o diligenţă în acest sens cu toate că erau direct interesaţi în cunoaşterea conţinutului anexelor, în speţă, necunoaşterea anexelor fiindu-le în mod evident imputabilă.

Apoi, o altă condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire, care, de asemenea, nu este îndeplinită, este că actul nou, dacă ar fi fost invocat în faţa instanţei de fond să fi fost de natură să conducă la o altă soluţie decât cea pronunţată. Or, examinând conţinutul deciziei civile pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, a cărei revizuire s-a solicitat, se observă, fără dubii, că faptul atestării bunului din domeniul public nu prezenta nici o relevanţă pentru instanţă, câtă vreme Curtea de Apel Timişoara a decis că reglementările cuprinse în H.G. nr. 834/1991, în baza cărora a fost întemeiată acţiunea reclamantei, se aplică cu prioritate în raport de reglementările legale ce vizează domeniul public sau privat al statului.