Revizuire. Hotărârii Pronunţate În Temeiul Art. 2781 C. Pr. Pen. Inadmisibilitate.
Cererea de revizuire a hotărârii pronunţate în temeiul art. 2781 C. pr. pen. este inadmisibilă, întrucât, în raport cu prevederile art. 393 şi art. 394 C. pr. pen., pot fi supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti definitive prin care a fost rezolvat fondul cauzei, printr-o soluţie de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, iar hotărârile pronunţate în procedura reglementată în dispoziţiile art. 2781 C. pr. pen. nu îndeplinesc această condiţie, neconţinând o rezolvare a fondului cauzei.
În mod legal, prima instanţă nu a analizat cererea de revizuire formulată de revizuientă pe fondul cauzei, ea impunându-se a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât a vizat o hotărâre – decizia penală nr. 600 din 05.10.2006 a Tribunalului Giurgiu – ce nu poate fi supusă revizuirii, deoarece a fost pronunţată în procedura reglementară de dispoziţiile art. 2781 C. pr. pen., şi nu în rezolvarea unei acţiuni penale.
Din economia dispoziţiilor art. 393 şi art. 394 C. pr. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.
Din aceleaşi dispoziţii rezultă, totodată, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita judecătoreşte pe cei condamnaţi pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. pr. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă, în raport cu dispoziţiile procesuale menţionate şi cu principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.
Drept urmare, coroborarea acestor dispoziţii legale impune concluzia inadmisibilităţii controlului judiciar, cu consecinţa respingerii cererii pentru acest motiv, în situaţia exprimării de către partea interesată a simplei nemulţumiri cu privire la hotărârea a cărei retractare se cere sau a afirmării generice a nelegalităţii şi netemeiniciei acesteia.
În cauză, revizuienta a formulat cererea solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplineşte condiţiile art. 393 C. pr. pen. şi fără a invoca sau a formula critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute în art. 394 din acelaşi cod.
Ca atare, hotărârea pronunţată în procedura reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. pr. pen., neconţinând o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că prin aceasta instanţa nu s-a pronunţat asupra raportului juridic de drept substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acţiune penală şi nepronunţând vreuna din soluţiile prevăzute în art. 345 alin. (1) din acelaşi cod – condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal – nu putea fi supusă revizuirii, nefăcând parte din categoria hotărârilor ce pot fi revizuite.
Nici critica referitoare la obligarea revizuientei la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare nu este întemeiată.
Potrivit art.192 alin.2 C.pr. pen. în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau cererea.
Cum revizuientei i s-a respins cererea de revizuire în mod legal a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, recursul declarat de recurenta – revizuientă I.M.R. împotriva sentinţei penale nr.1653 din 11.09.2007 pronunţată de Judecătoria Giurgiu va fi respins ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. recurenta va fi obligată să plătească statului suma de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
