Dosar nr. 2285.2/225/2006
Examinând cererea formulată instanţa apreciază că aceasta este inadmisibilă, întrucât, în raport cu prevederile art.393 şi art.394 cod procedură penală, pot fi supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti definitive prin care a fost rezolvat fondul cauzei, printr-o soluţie de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, iar hotărârile pronunţate în procedura reglementată în dispoziţiile art.393 şi următoarele cod procedură penală nu îndeplinesc această condiţie, neconţinând o rezolvare a fondului cauzei.
Astfel, potrivit dispoziţiilor legale menţionate anterior, revizuirea este o cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.
Din aceleaşi dispoziţii rezultă, totodată, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita judecătoreşte pe cei condamnaţi pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art.393 cod procedură penală şi numai pentru cazurile prevăzute în art.394 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdcţionale pretins eronate, este exclusă, în raport cu dispoziţiile procesuale menţionate şi cu principiul statuat prin art.129 din Constituţia României, potrivit căruia, părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.
Drept urmare, coroborarea acestor dispoziţii legale impune concluzia inadmisibilităţii controlului judiciar, cu consecinţa respingerii cererii pentru acest motiv, în situaţia exprimării de către partea interesată a simplei nemulţumiri cu privire la hotărârea a cărei retractare se cere sau a afirmării generice a nelegalităţii şi netemeiniciei acesteia.
În cauză, revizuenta a formulat cererea solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplineşte condiţiile art. 393 cod procedură penală, cu referire, între altele, la faptul că aceasta trebuie să conţină o rezolvare a fondului cauzei, în sensul examinării existenţei faptei şi vinovăţiei unor inculpaţi, finalizată printr-o soluţie de condamnare, de achitare sau încetarea procesului penal, şi fără a invoca sau a formula critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute de art.394 cod procedură penală.
În consecinţă, hotărârea pronunţată în revizuire, neconţinând o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că prin aceasta nu s-a pronunţat asupra raportului juridic de drept substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acţiune şi nepronunţând vreuna din soluţiile prevăzute în art.345 alin.1 cod procedură penală- condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal- nu poate fi supusă revizuirii, nefăcând parte din categoria hotărârilor ce pot fi revizuite.
Văzând şi art. 192 cod procedură penală,
