Analizând actele şi lucrările dosarului, în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului, conform art.459 al.2 NCPP, instanţa a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă pentru următoarele motive:
Prin sentinţa penală nr. 255/19.05.2010, pronunţată de către Judecătoria Tecuci în dosarul penal nr.1575/324/2010 şi rămasă definitivă prin decizia penală nr.90/R/26.01.2011, instanţa de judecată a dispus condamnarea inculpatului D N la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu şi tâlhărie prev. de art.192 alin.2 C.p. şi art.211 alin.1, 2 lit.b şi alin.2/1 lit.b, c C.p., toate cu aplicarea art.37 lit.b C.p. şi cu aplicarea art.33 lit.a C.p.
Potrivit art.394 Cpr.pen. anterior, revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Prin cererea formulată, revizuentul a arătat că, fapta pentru care a fost condamnat nu a fost săvârşită de el şi că au apărut probe noi care pot arăta nevinovăţia sa, însă nu a indicat aceste probe.
Pentru toate aceste motive, instanţa urmează să respingă cererea ca inadmisibilă.
În baza art.275 al.2 NCPP, urmează a fi obligat revizuientul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
