Revizuire întemeiată pe disp. art. 322 alin.1 pct.2 cod pr.civilă. Nepronunţarea asupra unei excepţii invocată după închiderea dezbaterilor.
Motivul de revizuire întemeiat pe disp. art.322 alin.1 pct.2 cod pr.civilă are în vedere ipoteza în care nu s-a soluţionat o cerere principală, accesorie sau incidentală, nu şi atunci când nu a fost analizată o cerere de probatorii , o excepţie sau un motiv de apel sau de recurs, deci nu poate privi o excepţie invocată după închiderea dezbaterilor, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, astfel încât nefiind pusă în discuţia părţilor potrivit dispoziţiilor procedurale, excede cadrului procesual cu care a fost investită instanţa.
decizia civilă nr. 73/29.01.2009
Prin decizia civilă nr. 73/29.01.2009 pronunţată în dosarul nr. 8188,2/105/2007, Curtea de Apel Ploieşti a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 921 pronunţată la 15 octombrie 2008 de Curtea de Apel Ploieşti, întemeiată pe diapoziţiile art. 322 pct. 2 c.pr. civ. şi pe faptul că instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra unui lucru care s-a cerut, respectiv asupra cererii de constatare pe calea excepţiei a nulităţii recursului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 2 c.p.civ., dat fiind faptul că din analiza actelor şi lucrărilor dosarului a rezultat o completă rezolvare a cererilor formulate de părţi, în limita cadrului procesual cu care a fost investită instanţa.
Astfel, se observă că intimatul a depus la data de 09.09.2008 în dosarul Curţii de Apel Ploieşti nr. 8188/105/2007 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă, dar nu a invocat şi excepţia nulităţii recursului prin întâmpinare şi nici cu ocazia concluziilor orale susţinute în faţa instanţei.
Această excepţie a fost invocată după închiderea dezbaterilor, declarată în condiţiile art. 150 c.pr.civ., prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, astfel încât nefiind pusă în discuţia părţilor potrivit dispoziţiilor procedurale, excede cadrului procesual, neputându-se considera că instanţa a omis a se pronunţa asupra unui lucru cerut.
Mai mult, de esenţa instituţiei revizuirii, diferită de cea a recursului, care are în primul rând în vedere erorile de drept, este că revizuirea vizează îndreptarea erorilor de fapt, cu alte cuvinte se urmăreşte retractarea hotărârii în care starea de fapt nu corespunde adevărului obiectiv.
Revizuientul invocă ipoteza de „minus petita” fără să ţină cont de faptul că art.322 alin.1 pct.2 cod pr.civilă are în vedere ipoteza în care nu s-a soluţionat o cerere principală accesorie sau incidentală, nu şi atunci când nu a fost analizată o cerere de probatorii , o excepţie sau un motiv de apel sau de recurs, astfel cum s-a stabilit în doctrina şi practica judiciară( M.Tăbârcă. Drept procesual civil editura Universul 2005, Vol.II, pa.178).
