Posibilitatea de a se cere revizuirea în temeiul art.322 pct.7 Cod procedură civilă este supusă între altele, condiţiei ca hotărârile potrivnice să conţină elemente caracteristice existenţei lucrului judecat, iar raţiunea reglementării izvorăşte din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluţionării aceleiaşi cauze prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorităţii lucrului judecat, precum şi a dificultăţii create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunţate în aceeaşi pricină.
Posibilitatea de a se cere revizuirea în temeiul art.322 pct.7 Cod procedură civilă este supusă între altele, condiţiei ca hotărârile potrivnice să conţină elemente caracteristice existenţei lucrului judecat, iar raţiunea reglementării izvorăşte din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluţionării aceleiaşi cauze prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorităţii lucrului judecat, precum şi a dificultăţii create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunţate în aceeaşi pricină.
Cele două litigii în care s-au pronunţat hotărârile a căror contrarietate se invocă, deşi au privit contestaţii la executare între aceleaşi părţi, împotriva actelor de executare întocmite în acelaşi dosar de executare, nu au obiect identic pentru a fi îndeplinite condiţiile existenţei autorităţii de lucru judecat, cum cer dispoziţiile din art.322 pct.7 Cod procedură civilă, întrucât se referă la faze distincte parcurse în derularea procedurii executării silite iniţiate de creditori.
În acest context, obiectul celor două pricini nu este identic, pentru a fi în prezenţa autorităţii de lucru judecat, actele de executare contestate fiind întocmite în faze distincte ale procedurii derulată în timp şi încheiate la distanţe mari de timp, unul faţă de celălalt.
În acest context, obiectul celor două pricini nu este identic, pentru a fi în prezenţa autorităţii de lucru judecat, actele de executare contestate fiind întocmite în faze distincte ale procedurii derulată în timp şi încheiate la distanţe mari de timp, unul faţă de celălalt.
Prin cererea introdusă la 16.05.2007 şi precizată la 4.07.2007, reclamanţii A. I., B. T. şi R. A. au solicitat, în contradictoriu cu intimata SC AGROMEC SA Urzicuţa, ca în baza art.322 pct.7 Cod procedură civilă să se dispună revizuirea deciziei civile nr.635/5.04.2007 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.1001.1/63/2007, care este contrară sentinţei civile nr.1443/8.12.2004 a Judecătoriei Băileşti.
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentinţa menţionată, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.665/17.09.2004 a Tribunalului Dolj, s-a respins contestaţia la executare formulată de intimată cu privire la executarea sentinţei civile nr.43/2000 pronunţată de Judecătoria Băileşti.
Potrivit dispoziţiilor art.1201 Cod civil, hotărârea are autoritate de lucru judecat, situaţie în care decizia civilă nr.635/2007,pronunţată în cea de-a doua contestaţie la executare este lovită de nulitate absolută conform dispoziţiilor art.108 Cod procedură civilă.
Decizia a fost pronunţată fără ca instanţa să verifice dosarele ataşate din care rezultă că debitoarea a recunoscut creanţa, a achitat o parte din debit – 1.000 lei (RON) la data de 13.06.2006, obligându-se la plata diferenţei până la 1.08.2006, astfel că potrivit art.16 şi 17 din Decretul nr.167/1958 trebuia să se constate întreruperea cursului prescripţiei executării silite.
Examinând motivele invocate de revizuient, în raport de cerinţele din art.322 pct.7 Cod procedură civilă, se constată nefondată cererea, pentru următoarele considerente:
În speţă cerinţele prevăzute de art.322 pct.7 Cod procedură civilă nu sunt întrunite.
Dosarul nr.796/11.04.2003 al Judecătoriei Băileşti, soluţionat prin sentinţa civilă nr.1443/8 dec.2003, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.665/2004 a Tribunalului Dolj a avut ca obiect contestaţia la executare introdusă de SC AGROMEC SA Urzicuţa, în contradictoriu cu revizuienţii din prezenta cauză, vizând formele de executare din dosarul nr.44/EB/2001 al Biroului Executorului Judecătoresc Iovan Cornel, întocmite în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr.43/2000 a Judecătoriei Băileşti.
În concret, obiectul contestaţiei l-au constituit anumite acte întocmite de executorul judecătoresc în derularea executării şi anume procesul verbal de sechestru încheiat la data de 12.04.2002.
Instanţa a examinat fondul litigiului şi prin hotărârea pronunţată, apreciind neîntemeiată contestaţia, a respins-o, soluţie menţinută în recurs, prin anularea ca netimbrată a căii de atac exercitată.
Ulterior, SC AGROMEC SA Urzicuţa a formulat o nouă contestaţie la executare, în contradictoriu cu aceeaşi creditoare, vizând actele de executare din dosarul nr.44/EB/2001, solicitând anularea procesului verbal de sechestru încheiat de executorul judecătoresc la data de 12 noiembrie 2004.
Cauza a parcurs mai multe cicluri procesuale, fiind soluţionată în mod irevocabil prin decizia civilă nr.635 din 5.04.2007 a Tribunalului Dolj, prin care, admiţându-se recursul contestatoarei, s-a modificat sentinţa civilă nr.971/2006 şi s-a constatat perimată executarea începută în dosarul nr.44/EB/2001.
Cele două litigii în care s-au pronunţat hotărârile a căror contrarietate se invocă, deşi au privit contestaţii la executare între aceleaşi părţi, împotriva actelor de executare întocmite în acelaşi dosar de executare, nu au obiect identic pentru a fi îndeplinite condiţiile existenţei autorităţii de lucru judecat, cum cer dispoziţiile din art.322 pct.7 Cod procedură civilă.
Executarea este parte integrantă a procesului civil, având ca scop realizarea definitivă şi practică a unor drepturi recunoscute printr-o hotărâre judecătorească sau un alt titlu executoriu.
Executarea silită implică desfăşurarea unei activităţi procesuale complexe, la care iau parte principalii participanţi la procedura de judecată şi organul de executare însărcinat să aducă la îndeplinire dispoziţiile hotărârii judecătoreşti sau ale altor titluri executorii, ea putând parcurge mai multe faze în funcţie de situaţia concretă în fiecare cauză şi de atitudinea debitorului, respectiv a creditorului (şi eventual a terţilor), concretizate în întocmirea succesivă, de către executor, a actelor de executare menite să aducă la îndeplinire dispoziţiile titlului executor.
În speţă, contestaţiile la executare promovate de debitor privesc acelaşi dosar de executare, dar se referă la faze distincte parcurse în derularea procedurii executării silite iniţiate de creditori.
Astfel, în dosarul soluţionat prin sentinţa civilă nr.1443/8 dec.2003 a Judecătoriei Băileşti s-a contestat procesul verbal de sechestru încheiat la 12.04.2002, în timp ce în cauza soluţionată prin decizia civilă nr.635/2007 a Tribunalului Dolj, s-a cerut anularea procesului verbal de sechestru din 12 noiembrie 2004.
Art.399 Cod procedură civilă prevede posibilitatea contestării fiecărui act de executare în parte, situaţie în care orice contestaţie are obiect distinct, dacă se referă la acte de executare diferite, chiar dacă privesc un dosar unic de executare.
Pentru considerentele arătate, cererea revizuienţilor este nefondată şi va fi respinsă.
3
