Materia căilor de atac este guvernată de principiul legalităţii căilor de atac şi cel al unicităţii dreptului de a exercita o cale de atac, însemnând că părţile au dreptul de a exercita o singură dată o anumită cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti. Aceasta presupune ca fiecare hotărâre judecătorească să fie atacată separat, în cadrul aceleiaşi căi de atac nefiind posibil să fie atacate două hotărâri, date în cauze diferite.
În cazul în care instanţa este investită cu o cerere de revizuire, care nu este întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct 7 c.p.c., formulată împotriva a două hotărâri diferite, pronunţate chiar între acelaşi părţi dar având obiect şi cauză diferite, are obligaţia să pună în discuţie disjungerea cererii, formând două dosare separate, pentru a respecta principiul unicităţii căilor de atac.
Potrivit art. 105 alin 2 c.p.c., actele de procedură îndeplinite cu încălcarea formelor legale se declară nule dacă s-a produs vreunei părţi o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor respective. Principiile care guvernează materia căilor de atac sunt imperative, astfel că nerespectarea acestora atrage sancţiunea nulităţii hotărârii prin care s-au revizuit, în temeiul art. 322 pct 4 c.p.c. două hotărâri judecătoreşti diferite şi s-au soluţionat două cereri de apel ce priveau sentinţe date în dosare diferite.
Prin cererea înregistrată iniţial la Curtea de Apel Craiova, apoi trimisă spre competentă judecare la Tribunalul Gorj, revizuientele C.M. şi A.V. au solicitat revizuirea deciziei civile nr.1184/2003 şi a deciziei civile nr.3256/2003, pronunţate de Curtea de Apel Craiova şi pe cale de consecinţă, anularea acestor două decizii şi menţinerea sentinţelor civile nr.77724/2003 şi a sentinţei civile nr.11171/2002 pronunţate de Judecătoria Tg.Jiu, invocându-se dispoziţiile art. 322 pct. 4 c.p.c.
Instanţa a constatat că s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr.1484 din 04 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr.3891/2002, precum şi a deciziei civile nr.358 A/11 martie 2003, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.706/2003, în baza dispoz.art.322 alin.1 pct.4 c.pr.civ.
Prin decizia civilă nr.43 A din 12 februarie 2007, pronunţată în dosarul nr.14072/54/2006, Tribunalul Gorj a admis cererea de revizuire formulată de revizuiente împotriva deciziei civile nr.1484 din 04 noiembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr.3891/2002, precum şi a deciziei civile nr.358 A din 11 martie 2003, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.706/2003, în contradictoriu cu intimaţii T. M., Comisia locală Dăneşti şi Comisia judeţeană Gorj de aplicare a legii fondului funciar.
S-a anulat decizia civilă nr.1484 din 04 noiembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr.3891/2002 şi decizia civilă nr.358/A din 11 martie 2003, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.706/2003.
S-a respins apelul declarat de apelantul pârât T.M. împotriva sentinţei civile nr.7724 din 09 septembrie 2002, pronunţată de Judecătoria Tg.Jiu, în dosarul nr.4733/2002.
S-a respins apelul declarat de apelantul reclamant T.M. împotriva sentinţei civile nr.11171/22 noiembrie 2002, pronunţată de Judecătoria Tg.Jiu în dosarul nr.6565/2002.
Instanţa a reţinut că prin decizia penală nr.1296/18 sept.2006, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.79/95/2006, s-a constatat că înscrisurile eliberate intimatului, respectiv autorizaţia de construcţie nr.8, adresa nr.375/1995 şi procesul verbal de punere în posesie nr.214/1995, conţin date nereale cu privire la un teren reconstituit acestuia. Infracţiunile prev. de art.109 din Lg.18/91, art.289 şi art.291 c.penal, au fost săvârşite de către membrii Comisiei locale Dăneşti de aplicare a legii fondului funciar, însă aceştia nu mai pot răspunde penal întrucât răspunderea a fost înlăturată prin împlinirea termenului de prescripţie prevăzut în art.122 ali.1 lit.d C.penal.
Cu toate că nu există o hotărâre efectivă de condamnare s-a apreciat că în urma constatării acestor date nereale în cadrul procesului penal, respingerea cererii de revizuire ar însemna menţinerea unor erori judiciare a căror înlăturare se urmăreşte în cadrul instituţiei căii extraordinare de atac a revizuirii şi s-ar încălca un principiu esenţial în procesul penal, principiul aflării adevărului.
Tribunalul a procedat la rejudecarea apelurilor, declarate de ambele părţi în cele două dosare, considerând că se impune constatarea nulităţii absolute a actelor emise pârâtului T.M. în procedura legii 18/1991.
Împotriva deciziei 43 din 12 februarie 2007 a Tribunalului Gorj a declarat recurs T. M., susţinând pe larg ca motive de recurs dispoziţiile art. 304 pct 6,7,8 9 c.p.c.
La data de 21 mai 2007 a fost depusă întâmpinare de către intimate, care au prezentat situaţia de fapt şi au solicitat respingerea recursului.
Ambele părţi au depus la dosar acte.
Recursul este fondat pentru motivul prevăzut de art. 304 pct 5 c.p.c.
Procedura civilă se caracterizează prin reguli precise şi imperative, iar în materia căilor de atac, sunt aplicabile prevederile generale înscrise în art. 128 din Constituţie potrivit cu care părţile au dreptul de a folosi căile de atac în condiţiile legii.
În afara căilor de atac prevăzute de lege nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, aceasta fiind expresia principiului legalităţii căilor de atac. Un alt principiu care guvernează materia căilor de atac este acela al unicităţii dreptului de a exercita o cale de atac şi care presupune că părţile au dreptul de a exercita o singură dată o anumită cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti.Acest principiu presupune, de asemenea, ca fiecare hotărâre judecătorească să fie atacată separat, în cadrul aceleiaşi căi de atac nefiind posibil să fie atacate două hotărâri, date în cauze diferite.
De la această regulă există excepţia promovării revizuirii în temeiul art. 322 pct. 7, când se atacă două hotărâri potrivnice, solicitându-se anularea celei din urmă.
În cazul în care instanţa este investită cu o cerere de revizuire formulată împotriva a două hotărâri diferite, pronunţate chiar între acelaşi părţi dar având obiect şi cauză diferite, are obligaţia să pună în discuţie disjungerea cererii, formând două dosare separate, pentru a respecta principiul legalităţii şi unicităţii căilor de atac.
În speţă, prin cererea introductivă formulată la 18 octombrie 2006, revizuientele au solicitat revizuirea a două hotărâri şi anume decizia civilă 1184/2003 şi a deciziei civile 3256/2003 pronunţate de Curtea de Apel Craiova iar la 14 noiembrie 2006 cererea fost precizată în sensul că se solicită revizuirea deciziei civile 1484/ 2002 şi a deciziei civile 358/2003 ambele pronunţate de Tribunalul Gorj.
Potrivit art. 105 alin 2 c.p.c, actele de procedură îndeplinite cu încălcarea formelor legale se declară nule dacă s-a produs vreunei părţi o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor respective. Principiile care guvernează materia căilor de atac sunt imperative, astfel că nerespectarea acestora atrage sancţiunea nulităţii, în condiţiile art. 105 alin 2 c.p.c.
Recurentul a criticat revizuirea a două hotărâri prin aceeaşi decizie, însă a indicat greşit temeiul de drept al criticii sale ca fiind dispoziţiile art. 304 cpt 6 c.p.c., însă instanţa, din oficiu, a pus în discuţie temeiul real al criticii şi anume art. 304 pct 5 c.p.c.
Potrivit acestui text, constituie motiv de recurs ce atrage casarea hotărârii încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin 2 c.p.c. Revizuirea în temeiul art 322 pct 4 c.p.c. a două hotărâri judecătoreşti diferite, ce au avut obiect şi cauză diferite, nu este posibilă, instanţa având obligaţia de a constata că este investită cu două cereri , urmând a le disjunge.
În aceste condiţii, potrivit art 312 alin 3 c.p.c, cu raportare la art 304 pct 5 c.p.c. se va admite recursul, se va casa decizia şi se va trimite cauza spre rejudecare la tribunal, urmând ca această instanţă să pună în discuţia părţilor disjungerea cererii de revizuire şi să soluţioneze separat revizuirea celor două hotărâri judecătoreşti, chiar dacă între ele există o legătură.
Faţă de acest motiv de procedură care a atras casarea deciziei, instanţa constată că este inutil a se analiza celelalte motive de recurs care privesc fondul cauzei, iar în ce priveşte cheltuielile de judecată, acestea urmează a se calcula la finalul litigiului dintre părţi.
