Revizuire. Situatia in care s-a desfiintat hotarea unei isntante pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere
Prin sentinţa civilă nr. 589/ 24.01.2005 au fost admise cererile de revizuire conexate formulate de reclamanţii revizuenţi M P, M M-R-M, D E D şi P R în contradictoriu cu pârâţii I D C, I A, S C, MUNICIPIUL BUCUREŞTI prin PRIMAR GENERAL, S.C. H N S.A. şi MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE , a fost schimbată în parte sentinţa civilă nr. 472/25.01.2002 a Judecătoriei Sector 1 în sensul că: s-a respins acţiunea formulată de I C, I A şi S C în contradictoriu cu M P, M M R M, D E D, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, P R şi S.C. H NS.A. ca fiind promovată de persoane care nu justifică interes, sia au fost menţinute celelalte dispoziţii consemnate în dispozitivul sentinţei civile nr. 472/2002 a Judecătoriei Sector 1.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instante reclamanţii M P, M M-R-M, D E D au solicitat instanţei în contradictoriu cu MUNICIPIUL BUCUREŞTI prin PRIMAR GENERAL, S.C. H N S.A., MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, P R, I D C, I A, S C, revizuirea sentinţei civile nr. 472/2002 a Judecătoriei Sector 1.
Prin încheierea de şedinţă din 08.03.2004 în dosarul nr. 1708/2004 a Judecătoriei Sector 1 şi din 28.06.2004 în dosarul nr. 10537/2004 a Judecătoriei Sector 1 s-a dispus conexarea menţionatelor dosare la dosarul nr. 1543/2004.
S-a arătat de către revizuenţii- reclamanţi că prin decizia civilă nr. 2249/27.11.2003 a Tribunalului Bucureşti-Secţia a III-a ,dosar nr. 3299/2003 s-a admis apelul împotriva sentinţei civile nr. 4503/07.07.2003 a Judecătoriei Sector 1 şi s-a revizuit sentinţa civilă nr. 10118/09.09.1997 a Judecătoriei Sector 1 în dosarul nr. 5071/1997 şi s-a respins acţiunea în revendicare formulată de pârâţii I D C, I A şi S C prin care aceştia pretindeau dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, sector 1, str. R B nr. 30.
Prin sentinţa civilă nr. 4720/19.05.1997 a Judecătoriei Sector 1, menţinută prin decizia civilă nr. 307/06.06.2003 a Tribunalului Bucureşti şi prin decizia Curţii de Apel Bucureşti în dosarul nr. 2675/2003, s-a admis acţiunea pârâţilor I D C, I A şi S C şi s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii 112/1995 cu reclamanţii de către S.C. H N S.A.
Reclamanţii au arătat că la baza admiterii acţiunii care a format obiectul dosarului nr. 11905/1998 a Judecătoriei Sector 1 s-a aflat acţiunea în revendicare admisă, promovată de pârâţii I D C, I A şi S C în dosarul nr. 5071/1997 şi finalizată prin sentinţa civilă nr. 10118/09.09.1997 a Judecătoriei Sector 1. Această din urmă sentinţă a fost revizuită pentru că s-a constatat prin decizia civilă nr. 2249/27.11.2003 a Tribunalului Bucureşti că pârâţii I D C, I A şi S C nu erau singurii moştenitori ai persoanelor care au fost proprietarii imobilului revendicat de pârâţii mai sus menţionaţi.
În drept revizuenţii reclamanţi şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 322 alin.1 pct.5-323 alin.1 şi 324 alin.1 pct.4 C.p.c.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză instanţa a reţinut ca prin sentinţa civilă nr. 4172/2002 a Judecătoriei Sector 1 a fost admisă acţiunea în constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare a reclamanţilor din dosarul nr. 1543/2004 şi 1708/2004 încheiate cu pârâta S.C. H N S.A., acţiune promovată de I D Cr, I A şi S C,s-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie a Statului prin Ministerul Finanţelor formulată de P R şi au fost obligaţi pârâţii la cheltuieli de judecată în valoare de 8.000.000 lei.
În motivarea hotărârii instanţa a reţinut că prezumţia bunei-credinţe a fost răsturnată, iar imobilul „nu putea fi vândut către chiriaşi în baza art. 9 din Legea 112/1995 întrucât fusese preluat de stat fără titlu”.
Prin sentinţa civilă nr. 10118/09.09.1997 a Judecătoriei Sector 1 a fost admisă acţiunea formulată de I D C, I A şi S C în contradictoriu cu Consiliul General al Mun.Bucureşti şi a fost obligat pârâtul să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bucureşti, str. R B nr. 30, sector 1, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă prin neexercitarea căilor legale de atac.
Imobilul din str. R B nr. 30, sector 1 a format obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de reclamanţii M P, M M-R-M, D E D şi P R cu pârâta S.C. H N S.A., contracte ce au fost declarate nule prin sentinţa civilă nr. 472/2002 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.
Prin decizia civilă nr. 2249/27.11.2003 a Tribunalului Bucureşti a fost desfiinţată sentinţa civilă nr. 4503/07.07.2003 a Judecătoriei Sector 1 şi a fost menţinută sentinţa civilă nr. 10118/1997 a Judecătoriei Sector 1 în sensul că a fost respinsă acţiunea în revendicare formulată de Ioanovici D C I A şi S C ca inadmisibilă, cu motivarea că nu a fost respectat principiul unanimităţii în promovarea acţiunii în revendicare de către toţi moştenitorii.
Dispoziţiile art. 322 pct.5 C.p.c. prevăd că revizuirea unei hotărâri, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-a desfiinţat s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Reclamanţii susţin că hotărârea care a stat la baza sentinţei civile nr. 472/2002 a Judecătoriei Sector 1, respectiv sentinţa civilă nr. 10118/1997 a Judecătoriei Sector 1 a fost desfiinţată ca urmare a deciziei civile nr. 2249/27.11.2003 a Tribunalului Bucureşti.
Instanţa urmează să analizeze în ce măsură există o legătură determinantă între hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv sentinţa civilă nr. 472/2002 a Judecătoriei Sector 1 şi hotărârea nr. 10118/1997 a Judecătoriei Sector 1, desfiinţată ca urmare a admiterii revizuirii .
Prin sentinţa civilă nr. 10118/1997 a Judecătoriei Sector 1 s-a dispus să fie lăsat în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul din str. Radu Boiangiu, nr. 30, sector 1 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 472/2002 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti a fost constatată nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de reclamanţi în calitate de cumpărători cu pârâta S.C. H N S.A. .
La nivelul fondului celor două cauze nu există nici o legătură juridică de natură să fqacă aplicabile dispoziţiile art. 322 pct.5 C.p.c. Faptul că hotărârea prin care s-a dispus lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul din str. R B nr. 30, sector 1 a fost revizuită nu are nici o legătură cu petenţii, cauza juridică şi considerentele sentinţei civile nr. 472/2002 a Judecătoriei Sector 1.
La nivel procedural există o legătură juridică între cele două hotărâri mai sus amintite.
Pentru a putea promova acţiunea civilă având drept cauză generală constatarea nulităţii absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare, reclamanţii din acea cauză trebuia să întrunească următoarele condiţii: să aibă calitate procesuală activă, să formuleze o pretenţie, să aibă un interes. Având în vedere regimul juridic al nulităţii absolute care poate fi invocată de oricine are interes, oricând pe cale de acţiune sau de excepţie, calitatea procesuală activă în dosarul nr. 11905/1998 a Judecătoriei Sector 1 a pârâţilor din prezenta cauză I D C, I A şi S C nu poate fi înlăturată .
În privinţa formulării altor pretenţii acestea au fost admise prin sentinţa civilă nr. 472/2002 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.
Ceea ce lipseşte reclamantilor din dosarul nr. 11905/1998 a Judecătoriei Sector 1 este tocmai interesul. Doctrina defineşte interesul ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă. Interesul trebuie să fie născut şi actual, adică să existe în momentul în care exercită dreptul la acţiune.
Dacă prin sentinţa civilă nr. 10118/1997 a Judecătoriei Sector 1, revizuită prin decizia civilă nr. 2249/27.11.2003 a Tribunalului Bucureşti nu s-ar fi dispus revenirea în patrimoniul pârâţilor I D C, I A şi S C a imobilului din str. R B nr. 30, ar fi lipsit interesul promovării de către aceştia a acţiunii în constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare ale reclamanţilor.
Câtă vreme imobilul ar fi rămas pe mai departe în proprietatea statului, interesul promovării unor acţiuni în constatarea nulităţii absolute a unor contracte încheiate de terţe persoane ar fi lipsit, întrucât şi în cazul nulităţii absolute se recunoaşte calitate procesuală activă oricărei persoane care justifică un interes . La data soluţionării dosarului nr. 11905/1998 al Judecătoriei Sector 1 în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 472/25.01.2002, pârâţii I D C, I A şi S C justificau un interes născut şi actual, justificat de efectele sentinţei civile nr. 10118/1997 a Judecătoriei Sector 1 prin care au redevenit proprietarii imobilului din str. R B nr. 30.
Este de subliniat că atât acţiunea în revendicare, cât şi acţiunea în constatarea nulităţii absolute sunt considerate de doctrină ca fiind cereri-acţiuni în realizare.
Ca efect al revizuirii sentinţei civile nr. 10118/1997 a Judecătoriei Sector 1 prin decizia civilă nr. 2249/27.11.2003 a Tribunalului Bucureşti, interesul promovării acţiunii în constatarea nulităţii absolute nu mai subzistă, întrucât desfiinţarea unui act juridic încheiat între terţe persoane nu poate fi cerută de persoane pe care această acţiune nu le vatămă drepturile şi interesele legitime.Aceasta este legătura între sentinţa civilă nr. 10118/1997 a Judecătoriei Sector 1 şi sentinţa civilă nr. 472/2002 a Judecătoriei Sector 1. În absenţa soluţionării favorabile a acţiunii pentru care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 10118/1997 a Judecătoriei Sector 1, pârâţii I D C, I A şi S C nu ar fi justificat interesul procesual al promovării acţiunii în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
Apreciind întrunite condiţiile art.322 pct.5 C.p.c. instanţa a admis cererea de revizuire a sentinţei civile nr. 472/2002 a Judecătoriei Sector 1 şi pe cale de consecinţă în baza art. 327 alin.1 C.p.c a respins acţiunea ca fiind formulată de persoane care nu justifică interes.
