Revizuirea hotărârilor. Temeiul de drept. Condiţii.
Din text rezultă clar că, dispoziţiile potrivnice trebuie să existe în dispozitivul hotărârii, în aşa fel încât să nu fie posibilă executarea lor simultană ( în primul caz).
Pe această cale, se pot remedia greşelile cunoscute în literatura juridică sub denumirea de ultra petita ( acordarea a ceea ce nu s-a cerut sau mai mult decât s-a cerut ) sau de minus petita ( omisiunea de a se pronunţa asupra unui lucru cerut).
Secţia civilă – Decizia civilă nr. 252/17 mai 2007
Prin cererea de revizuire formulată sub dosar menţionat revizuenţii H.A. şi H.H.C. în nume propriu şi în calitate de moştenitori ai proprietarei tabulare H.S., au solicitat ca în contradictoriu cu Consiliul Local Blaj, Consiliul Judeţean Alba, S.C. Urbana S.A. Blaj, Primarul Municipiului Blaj, P. I. şi F., P. I. , P. C. şi P. C., să fie revizuită decizia civilă nr. 72/8.02.2007 a Curţii de Apel Alba Iulia , în sensul admiterii în totalitate a recursului pe care l-au declarat împotriva deciziei civile nr. 127/A/2006 a Tribunalului Alba – Secţia civilă, a fi modificat această decizie din apel şi a fi menţinută ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond.
În motivarea cererii sub un prim aspect, se arătată că dispozitivul deciziei a cărei revizuire se cere cuprinde dispoziţii potrivnice, în sensul că se menţin capetele de cerere întemeiate pe art. 6 din Legea 213/1998, soluţionate corect de instanţa fondului , se constată lipsa titlului valabil al Statului Român la preluarea imobilului, dar se respinge petitul ce viza nulitatea absolută a încheierilor de întabulare. Aceste dispoziţii din decizia instanţei de recurs sunt potrivnice pentru că din moment ce s-a constatat lipsa titlului valabil al statului, consecinţa era constatarea firească a nulităţii acelor încheieri subsecvente preluării abuzive şi restabilirea astfel a situaţiei anterioare de C.F.
Sub un alt aspect susţin că cererea introductivă de instanţă are petite întemeiate pe nulitatea absolută a declaraţiei de creanţă dată de familia Petruţa prin fraudarea Legii 112/1995, act normativ care interzicea celui ce a dobândit un imobil ( locuinţa) în proprietate după 22.12.1989 să beneficieze de dreptul de a cumpăra locuinţa în care avea calitatea de titular al locaţiunii la momentul intrării în vigoare a legii.
Ulterior, arată în continuare revizuenţii acţiunea a fost completată şi nu precizată, astfel că nu s-a renunţat niciodată la capetele de cerere din acţiunea introductivă.
Reţinând greşit instanţa de recurs că a fost vorba de o precizare de acţiune, s-a soluţionat cauza pe excepţia prescripţiei, fără a fi pusă în discuţia contradictorie a părţilor. Soluţionând recursul pe această excepţie, greşită pentru că, în cadrul Legii 112/1995 vizând nulităţile, acţiunile sunt imprescriptibile, faţă de dreptul comun, pe fond nu s-au mai analizat din acest punct de vedere, criticile din calea de atac exercitată.
În drept au fost invocat dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 2 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 252/2007 Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondată cererea de revizuire în considerarea următoarelor aspecte:
Temeiurile de drept invocate vizează desigur situaţii riguros determinate care impun ce hotărâre să cuprindă dispoziţii potrivnice, în chiar dispozitivul acesteia şi ele să fie ireconciabile în sensul de a nu putea fi aduse la îndeplinire.
Neîndeplinirea acestor cerinţe imperative nu deschide calea extraordinară de atac a revizuirii.
Ori, analizând dispozitivul deciziei contestate se constată că aceasta nu conţine vreo dispoziţie potrivnică, în contextul în care s-au admis cererile întemeiate pe art. 6 din Legea nr. 213/1998 şi s-a respins capătul referitor la constatarea nulităţii absolute a celor două încheieri de întabulare din C.F. menţionate.
Respingerea acţiunii sub acest aspect este o consecinţă a neadmiterii capetelor de cerere ce vizau constatarea nulităţii înstrăinării imobilului ca efect al cesionării locaţiunii şi a respingerii cererii de nulitate absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 34/1996 încheiat între S.C.U. S.A. Blaj şi intimaţii P.
S-a reţinut explicit în considerentele deciziei din recurs , că înscrierea soţilor P. junior în fişa locativă le conferă drepturi locative proprii, astfel că în condiţiile în care titularii locaţiunii părăsesc spaţiul închiriat sau renunţă la acesta, durata încheierii poate fi prelungită expres sau tacit cu locatarii majori, astfel că este lipsită de relevanţă juridică declaraţia dată de familia P. senior în legătură cu locaţiunea. Este astfel evident că situaţia invocată de revizuenţi nu se circumscrie cerinţelor impuse de art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă.
Nefondat este şi celălalt motiv de revizuire întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă .
Motivul în acest sens poate fi invocat atunci când dintr-o eroare instanţa nu a soluţionat o cerere cu care a fost legal investită. Prin „lucru cerut” trebuie înţeles doar cererile care au format obiectul unui litigiu dedus judecăţii şi care a determinat cadrul şi limitele acestuia.
În speţă, revizuenţii prin acţiunea introductivă au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 34/1996 în baza art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, context în care este inadmisibil a soluţiona cauza pe dreptul comun, context de altfel pretins pentru prima dată în apel. Întemeindu-şi acţiunea pe legea specială nr.10/2001, devin incidente dispoziţiile art. 45 alin. 5 din acelaşi act normativ, potrivit căreia prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune împotriva actelor juridice de înstrăinare a imobilelor ce cad sub incidenţa acestei legi se prescriu în termen de 1 an de la momentul intrării în vigoare a acesteia.
În acest context cererea făcută la 22.04.2004 reprezintă o precizare a temeiului de drept al acţiunii în constatarea nulităţii absolute, întemeiat pe art. 46 alin. 2 din legea cadru nr. 10/2001.Această excepţie a prescrierii dreptului la acţiune în sens material, s-a invocat încă de la instanţa de fond (13.05.2004) şi a format motiv în cadrul căii de atac a apelului, astfel că nu se poate susţine că nu a fost discutată în contradictoriu cu părţile. Nu poate fi vorba deci de o nepronunţare în contextul în care acel capăt de acţiune s-a soluţionat pe excepţie.
În considerarea acestor aspecte faptice şi în temeiul textelor de lege invocate cererea de revizuire a fost respinsă ca neîntemeiată.
