Revizuirea, întemeiată pe dispoziţiile art.394 alin.1 lit.a Cod
procedură penală.
Este greşită soluţia respingerii cererii de revizuire a
unei
hotărâri de condamnare, întemeiată pe dispoziţiile
art.394
alin.1 lit.a Cod procedură penală, cu motivarea că
„faptele
sau împrejurările ce nu au fost cunoscute de instanţă
la
soluţionarea cauzei, să fi existat la acea dată, iar nu
să fi
fost produse ulterior”
(decizia penală nr.211/R/27.04.2006)
Prin sentinţa penală nr.530 din 29 septembrie 2005,
pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, a fost respinsă, ca
neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de G.N., împotriva sentinţei
penale nr.346 din 4 iunie 2004, a aceleiaşi judecătorii, prin care fusese
condamnat pentru infracţiunile prevăzute de art.32 alin.3 din O.G.
nr.96/1998 şi art.98 alin.3 din Codul silvic. Instanţa de fond a apreciat că
revizuirea ar fi admisibilă numai în ipoteza în care acţiunea civilă în
grăniţuire, prin care s-a stabilit că arborele tăiat de revizuient se afla pe
proprietatea acestuia, s-ar fi soluţionat anterior cauzei penale.
Tribunalul Argeş, prin decizia penală nr.9 din 12 ianuarie
2006, a respins ca nefondat apelul formulat de revizuient, apreciind că
faptele şi împrejurările existau la momentul judecării cauzei penale, „dar
au fost cu totul străine dosarului, iar instanţa nu le-a sesizat sub nici o
formă”.
Prin decizia penală nr.211/R din 27 aprilie 2006, pronunţată
de Curtea de Apel Piteşti, s-a admis recursul revizuientului s-au casa cele
două hotărâri atacate şi s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă.
Curtea a apreciat, în mod corect, că în conformitate cu art.394
alin.1 lit.a Cod procedură penală şi art.408 Cod procedură penală,
hotărârea judecătorească civilă, prin care se stabileşte că arborele a fost
tăiat de pe proprietatea revizuientului şi nu a părţii vătămate, chiar dacă a
fost pronunţată anterior condamnării revizuientului, constituie motiv de
revizuire, pe baza căruia se poate dovedi netemeinicia hotărârii de
condamnare.
