Revocarea din functia de director al sucursalei, în baza HG nr. 1469/2002 si numirea în functia de director adjunct.
Masura de revocare din functie si numirea într-o functie inferioara echivaleaza cu retrogradarea pe timp nelimitat a contestatoarei, careia,în mod unilateral. I s-au schimbat atributiile de serviciu si i s-a diminuat salariul, permisa doar în ipoteza savârsirii unei abateri, ca sanctiune disciplinara în conditiile statornicite de art. 265 alin. 1, lit. c din Codul muncii.
Potrivit art. 11 din HG nr. 1469/2002 sucursalele sunt conduse de directori numiti si revocati de adunarea generala a actionarilor la propunerea consiliului de administratie, însa în conditiile prevederilor Legii nr. 31/1990, conform art. 9 pct. 2, iar în speta, pentru ca sa opereze revocarea era necesar ca recurenta contestatoare sa fi ocupat functia de director în temeiul unui contract de mandat încheiat în conditiile Legii nr. 31/1990, or aceasta a beneficiat de un contract de munca nu de un contract de mandat ce sa se poata revoca.
Sursa: decizia civila nr.1339/30.09.2008-R pronuntata
de Curtea de Apel Oradea în dos. nr. 5512/111/2005
Prin sentinta civila nr. 179/LM din 13.02.2008, pronuntata în dosar nr. 5512/111/2007, T. B. a respins actiunea formulata de reclamanta J. C. C. domiciliata în O., str. C. N., nr. 15, bl. PB, sc. A, ap. 14, cod postal 410586, jud. B. în contradictoriu cu pârâta SC T. B. SI R. A C. DE M. SA cu sediul în B., str. M. V., nr. 47, etaj 8, ap. 15, cod postal 030664, sector 3.
Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a avut în vedere urmatoarele considerente:
Prin decizia nr. 130 din 29.11.2007 emisa de pârâta(fila 5 la dosar), reclamanta este revocata din functia de director al S. 1 M. si numita în functia de director adjunct.
La baza emiterii deciziei au stat doua hotarâri AGA nr. 18/28.11.2007 referitoare la înfiintarea posturilor de director adjunct(fila 8 la dosar) si hotarârea nr. 19/29.11.2007 de revocare a tuturor directorilor din functia si numirea în functia de director adjunct de sucursala.
Prin Hotarârea nr. 1469 din 2002 s-a înfiintat S. C. de T. B. si R. a C. de M. T.B.R.C.M. SA, persoana juridica româna care, conform art. 2 se organizeaza si functioneaza ca societate pe actiuni în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare si actul constitutiv prevazut în anexa nr. 1.
La art. 24 se stipuleaza ca prevederile prezentului act constitutiv se completata cu dispozitiile Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, cu modificarile si completarile ulterioare, cu cel,e ale Codului comercial si ale celorlalte reglementari legale în materie.
La art. 10 alin. 4 din actul normativ mai sus mentionat se prevad atributele AGA printre care si cel de numire a directorului general si de revocare.
Conform prevederilor art. V din OUG nr. 82 pentru modificarea si completarea Legii nr. 31/1990, prin derogare de la prevederile art. 56 din Legea
nr. 53/2003 cu modificarile si completarile ulterioare, contractele de munca ale administratorilor/directorilor încheiate pentru îndeplinirea mandatului de administrator/director înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonante, înceteaza de drept la data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
Art. II din OUG nr. 82/2007 constituie astfel o derogare de la Codul Muncii, ceea ce face ca încetarea contractului de munca sa aiba loc în temeiul OUG si nu în temeiul Codului Muncii.
Fata de aceste considerente, instanta a respins actiunea formulata de reclamanta J. C. C. în contradictoriu cu pârâta SC T. B. si R. a C. de M.
Instanta a constatat ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata de catre pârâta.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs J. C. C., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotarârii, admiterea contestatiei asa cum a fost formulata.
În motivarea cererii de recurs sunt învederate urmatoarele:
– din cuprinsul art. 4 alin. 1 din OUG nr. 79/2001 rezulta ca natura raporturilor de munca cu societatea s-a stabilit în temeiul unui contract de munca reglementat de Codul muncii;
– OUG nr. 79/2001 reprezinta o lege speciala în raport cu Legea nr. 31/1990, aplicabila persoanelor juridice printre care se regaseste si intimata, ordonanta aplicându-se în mod prioritar fata de Legea nr. 31/1990 cu toate modificarile ei ulterioare, inclusiv cele aduse prin OUG nr. 82/2007, în acelasi sens fiind si adresa nr. 2239/10.07.2007 emisa de Ministerul Muncii;
– Recurenta a ocupat postul prin concurs, încheind cu pârâta un contract de munca;
– prin decizia de revocare din functia de director de sucursala si trecerea în functia de director adjunct i s-a schimbat atât felul muncii cât si salarizarea, ceea ce constituie o modificare a contractului de munca.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului si pastrarea sentintei cu motivarea ca, în mod just, instanta de fond a interpretat ca nu ne aflam în prezenta unui raport de munca, întrucât contractul de munca al contestatoarei a încetat de drept conform art. V din OUG nr. 82/2006, începând cu 29.06.2003, normele juridice aplicabile fiind cele ce guverneaza contractul de mandat în acceptiunea Legii nr. 31/1990 cu modificarile si completarile ulterioare.
Examinând sentinta prin prisma motivelor de recurs, precum si din oficiu, instanta a retinut urmatoarele:
Prin Decizia nr. 130 din 29.11.2007 emisa de SC T. B. si R. a C. de M. TBRCM SA s-a dispus ca începând cu data de 30 noiembrie 2007 recurenta contestatoare este revocata din functia de director al sucursalei 1 Mai si numita în functia de director adjunct de sucursala, cu un salariu de încadrare de 2.975 lei la care se adauga 10% indemnizatia de conducere si 20% spor de vechime.
Este important a se sublinia faptul ca recurenta a ocupat postul de director executiv al Sucursalei 1 Mai în urma concursului la care aceasta a participat, ea fiind angajata pe post începând cu data de 01.08.2006 ( fila 19 din dosarul de fond).
Este adevarat ca potrivit art. V din OUG nr. 82/2007, contractele de munca ale directorilor încheiate pentru îndeplinirea mandatului de director înainte de intrarea în vigoare a acestei ordonante de urgenta au încetat de drept la data intrarii în vigoare a ordonantei, prin derogare de la prevederile art. 56 din Legea nr. 53/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, însa în speta nu s-a procedat în conformitate cu textul de lege invocat de intimata pârâta în apararile formulate la fond. Conform deciziei contestate în instanta, s-a procedat la revocarea recurentei din functia de director si numire a sa în functia de director adjunct, decizia producând consecinta nu numai a modificarii felului muncii însa si a salarizarii, având loc propriu-zis o retrogradare, permisa doar în ipoteza savârsirii unei abateri, ca sanctiunea disciplinara în conditiile statornicite de art. 264 alin. 1 lit. c din Codul muncii, ceea ce nu este cazul în speta.
În mod eronat, se sustine ca decizia atacata ar fi fost emisa în conditiile OUG nr. 82/2007, în situatia în care, potrivit dispozitiilor acesteia, odata cu încetarea de drept a contractului de munca al directorului, era necesar a se încheia un contract de mandat între partile litigante, si nicidecum sa se recurga la emiterea unei decizii de revocare din functie cu consecinta impunerii, pe cale unilaterala, recurentei contestatoare a unei functii inferioare.
Întrucât contestatoarea nu este administrator al societatii, acesteia nu-i sunt aplicabile dispozitiile referitoare la mandat ci dispozitiile Codului muncii, având în vedere decizia de numire în baza actului normativ sus-mentionat, or, modificarea contractului individual de munca se face prin delegare, detasare, trecere temporara sau definitiva în alta munca, în aceeasi unitate, iar trecerea în alta munca având efect schimbarea felului muncii, se poate realiza numai cu consimtamântul salariatului. În cauza s-a dispus revocarea directorului, ceea ce înseamna ca au fost uzitate dispozitiile dreptului comercial cu referire la mandat si nu dispozitiile Codului muncii, cum normal trebuia sa se procedeze având în vedere decizia nr. 105 din 24.07.2006 prin care contestatoarea a fost încadrata în functie începând cu 01.08.2006.Contestatoarea a beneficiat de un contract de munca si nu de un contract de mandat ce sa se poate revoca, cum în mod nelegal a procedat intimata.
Prin decizia ce formeaza obiectul litigiului, unitatea a modificat unilateral contractul de munca al contestatoarei, careia i s-a schimbat functia si i s-a micsorat salariul, ceea ce nu era posibil fara acordul sau, deoarece ambele elemente sunt esentiale si au fost avute în vedere de parti la încheierea contractului. Masura luata echivaleaza cu retrogradarea pe timp nelimitat a contestatoarei, careia, în mod unilateral, i s-au schimbat atributiile de serviciu si i s-a diminuat salariul.
De altfel, în sensul calificarii raporturilor juridice dintre directori si agentii economici ca având natura unor raporturi de munca, relevante sunt si prevederile OUG nr. 79/2001 care în articolul 4 statueaza ca în cazul agentilor economici la care statul sau o unitate administrativ teritoriala este actionar majoritar, conducerea se asigura de catre persoane fizice în baza unui contract de performanta, anexa la contractul individual de munca.
Ulterior prin art. 11 din HG nr. 1469/2002 privind înfiintarea S. C. de T. B. si R. a C. de M. T.B.R.C.M. SA invocata în preambulul deciziei contestate în instanta se statueaza ca directorii executivi care asigura, alaturi de directorii economici, conducerea la nivelul sucursalei, au calitatea de salariati, prin urmare, nici din perspectiva acestei reglementari nu se putea proceda la aplicarea unei norme cu neincidenta în derularea raporturilor de munca, contestatoarea, având calitate de salariat, fara îndoiala ca îi erau aplicabile dispozitiile din Codul muncii.
În acelasi context este de adaugat ca, potrivit textului enuntat în precedentul alineat, sucursalele sunt conduse de directori numiti si revocati de adunarea generala a actionarilor la propunerea consiliului de administratie, însa în conditiile prevederilor Legii nr. 31/1990, conform art. 9 pct. 2 din HG mentionat, or în speta, pentru ca sa opereze revocarea, era necesar ca recurenta sa fi ocupat functia de director în temeiul unui contract de mandat încheiat în conditiile Legii nr. 31/1990, ceea ce în speta nu s-a întâmplat.
Fata de considerentele ce preced, instanta, în baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 si 3 din Codul de procedura civila, a admis recursul, a modificat în tot sentinta în sensul ca a admis contestatia, a anulat Decizia nr. 130 din 29.11.2007 emisa de SC T. B. si R. a C. de M. “T.B.R.C.M” SA, anularea deciziei producând consecinta reintegrarii contestatoarei pe postul detinut anterior si respectiv îndrituirea acesteia la plata drepturilor salariale de care a fost lipsita începând cu data de 30.11.2007 si pâna la reintegrarea pe postul detinut anterior.
