R O M Â N I A
JUDECĂTORIA MOTRU
Anulare act
Potrivit art.960 alin.2 Cod civil 1864 dolul nu se presupune drept pentru care, cel ce susţine că a avut consimţământ viciat prin dol, trebuie să facă dovada că manoperele dolosive manifestate prin captaţie şi sugestie au fost exercitate asupra sa cu scopul alterării voinţei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. 3686/263/2011 reclamantul V. C. a chemat în judecată pârâta A. V. solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a declaraţiei date la BNP P. O. în data de 08.01.2009 ca fiind dată cu consimţământ viciat, respectiv sub dol.
În motivare reclamantul a arătat că din februarie 2008 până în prezent a fost internat la Secţia Psihiatrie unde a stat diferite perioade, cu scurte întreruperi, diagnosticul fiind „tulburare depresivă anxioasă cu comportament delirant, tulburare de atenţie, memorie şi instabilitate psihică” urmând de atunci şi până în prezent un tratament pt. a putea , cel puţin aparent, să aibă o viaţă socială.
Că, profitând de boala lui şi de faptul că a fost legat afectiv de mama sa(care la data semnării declaraţiei era paralizată) sora lui, pârâta, a convins-o pe mama părţilor să-i ceară reclamantului să dea o declaraţie prin care să fie de acord ca terenul în suprafaţă de 2504 mp provenit de la tatăl lor, să-i revină exclusiv pârâtei.
Că, pt. a nu o supăra pe mama sa care era pe moarte(decedând la data 26.10.2009) şi fără să prevadă consecinţele unui asemenea act , a semnat această declaraţie.
A mai arătat reclamantul că terenul pt. care semnat că este de acord să revină pârâtei nu provine de la tatăl părţilor aşa cum a fost pus să declare , ci de la bunica maternă M. P., după care nu a fost dezbătută succesiunea.
A concluzionat reclamantul că starea de boală de natură psihică care i-a afectat discernământul, precum şi dolul asupra consimţământului concretizat sub forma captaţiei sau sugestiei, constând în specularea de către pârâtă a afecţiunii reclamantului pt. mama lor, fac ca această declaraţie să fie nulă.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 953-960 C.civ.
În dovedirea cererii sale reclamantul a depus la dosar înscrisuri(filele 3-8).
Pârâta legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii arătând că declaraţia autentificată sub nr. ……./8.01.2009 nu poate fi constată nulă pe motiv că ar fi fost dată cu consimţământ viciat din cauza diagnosticului indicat deoarece reclamantul este o persoană absolut sănătoasă şi responsabilă care desfăşoară activităţi ce implică discernământ, atenţie distributivă, concentrare , etc., iar actele medicale de care se prevalează i-au fost necesare pt. un cu totul alt scop.
Că, se află în prezenţa unui înscris autentic şi instrucţiunile notariale prevăd că atunci când notarul are îndoieli cu privire la deplinătatea facultăţilor mintale ale unei persoane sau când apreciază că voinţa sa este afectată de vreun viciu de consimţământ , să refuze autentificarea, astfel că agentul instrumentator prin autentificarea declaraţiei atestă exprimarea voinţei libere şi face dovadă până la înscrierea în fals.
A mai arătat pârâta prin întâmpinare că reclamantul avea posibilitatea să prezinte notarului actele medicale de care se prevalează.
În dovedirea cererii , reclamantul, şi în apărare, pârâta, au solicitat încuviinţarea probei testimoniale şi probei cu interogatoriu.
Instanţa a încuviinţat probatoriul aşa cum a fost solicitat procedând la luarea câte unui interogatoriu scris părţilor(filele 40-42, 57-58) şi la audierea martorilor G. I., J. T. A., Ţ. G. (filele 43-45), C. F. (fila 76).
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
În privinţa dispoziţiilor legale aplicabile cauzei de faţă, instanţa , având în vedere că se solicită să se constate nulitatea absolută a unui act juridic încheiat la o dată la care era în vigoare codul civil din 1864, văzând şi disp. art. 3 din Lg. 71/2011, va analiza cauza de faţă prin prisma dispoziţiilor codului civil din 1864.
Reclamantul solicită să se constate nulitatea absolută a declaraţiei date în data de 08.01.2009, a cărei semnătură a fost legalizată la BNP P. O. sub nr. 103 ( f.3), prin care acesta a declarat că este de acord şi înţelege să nu aibă nicio pretenţie asupra terenului situat în sat S., comuna S., jud. Gorj, în suprafaţă de 2504 mp. , categoria arabil-construcţii teren deţinut de tatăl reclamantului V. I. .
A mai declarat reclamantul că este de acord ca sora sa pârâta ta A. V. să primească în proprietate şi să stăpânească terenul menţionat anterior şi că este de acord să se elibereze titlul de proprietate pe numele pârâtei.
În motivare a arătat reclamantul că, la data la care a dat declaraţie, starea de boală de natură psihică i-a afectat discernământul.
A mai arătat reclamantul că a avut consimţământul viciat prin dol dolul asupra sub forma captaţiei sau sugestiei, constând în specularea de către pârâtă a afecţiunii reclamantului pentru mama lor, fac ca această declaraţie să fie nulă.
Art. 953 – 961 c. civil 1864 reglementează dispoziţiile privitoare la viciile de consimţământ.
Potrivit art. 961 c. civil 1864 convenţia făcută prin eroare, violenţă sau dol nu este nulă de drept ci dă loc numai acţiunii în nulitate.
Consimţământul definit ca manifestare de voinţă juridică a unei persoane, în vederea formării unui act juridic, pentru a fi valabil trebuie să fie liber şi neviciat şi să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat şi să nu fie alterat printr-un viciu de consimţământ.
Prin urmare, discernământul este o componentă esenţială a consimţământului şi presupune ca, la încheierea actului juridic, subiectul de drept civil să aibă puterea de a aprecia efectele juridice care se produc în baza manifestării sale de voinţă.
Actul juridic civil este prin esenţa sa un act conştient deci subiectul de drept care-l încheie trebuie să aibă puterea de a discerne asupra consecinţelor juridice ale actului încheiat prin manifestarea sa de voinţă.
Prezenţa sau lipsa discernământului constituie o stare de fapt, iar capacitatea subiectului de drept de a încheia actul juridic reprezintă o stare de drept.
Persoana fizică care are capacitatea de exerciţiu deplină este prezumată ca având şi discernământul necesar pentru a încheia actele juridice corespunzătoare capacităţii ei, de aceea lipsa de discernământ trebuie să fie dovedită, iar dovada să fie neechivocă.
Există situaţii în care persoana se află în incapacitate naturală, deşi din punct de vedere legal este considerată capabilă pentru încheierea actelor juridice.
Astfel, cel aflat într-o stare de tulburare depresivă, comportament delirant, tulburare de atenţie, memorie şi instabilitate psihică ( cum este cazul în speţă ) poate fi lipsit temporar de discernământ şi deci de o voinţă conştientă, dar dovada acestei stări trebuie să fie neechivocă, raportat la momentul încheierii actului.
În situaţia în care lipseşte discernământul, consimţământul nu poate fi considerat valabil exprimat la încheierea actului juridic, lipsa discernământului fiind asimilată cu lipsa consimţământului la încheierea actului respectiv, ceea ce duce la nulitatea absolută a acestuia.
De aceea este esenţial a se stabili dacă, la momentul la care reclamantul a dat declaraţia a cărei anulare o solicită avea discernământul faptelor şi actelor sale .
Astfel se reţine că, la dosarul cauzei, au fost depuse mai multe acte medicale din care reiese că, în perioada 11.02.2008- 28.02.2008, reclamantul a fost internat la secţia psihiatrie unde a fost diagnosticat cu tulburare depresivă anxioasă şi stare de disconfort psihic ( fila 4).
De asemenea, se mai reţine că a fost internat pentru acelaşi diagnostic şi în perioada 04.04.20108-18.04.2008 precum şi în perioada 09.03-21.03. 2008.
Din interogatoriul reclamantului se reţine că la sfârşitului anului 2008 s-a pensionat pe caz de boală având boli cardiologice , diabet şi psihiatrie. ( fila 40).
Din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză se reţine că în perioada 2008 , 2009 reclamantul a fost bolnav, însă aceştia nu au cunoştinţă despre afecţiunile de care suferea. Martorul J. T. A. a declarat că în perioada 2008, 2009 a lucrat la casa reclamantului şi a observat că acesta părea absent. ( fila 44).
Faţă de acestea se constată că actele medicale depuse la dosar atestă o afecţiunea psihică a reclamantului ce datează din luna martie – aprilie 2008, iar declaraţia a cărei anulare se cere a fost încheiată în luna ianuarie 2009.
De menţionat că reclamantul nu a solicitat efectuarea unei expertize psihiatrice în cauză.
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză nu reiese cu certitudine că , la momentul la care a dat declaraţia, reclamantul nu putea aprecia efectele juridice ale actelor pe care le încheia fiind lipsit total de discernământ.
În ce priveşte susţinerea reclamantului că, la momentul la care a dat declaraţia legalizată la BNP P. O. sub nr. 103, a avut consimţământul viciat prin dol sub forma captaţiei şi sugestiei, se reţine că art. 960 c.civil 1864 prevede că „ dolul este o cauză de nulitate a convenţiei când mijlocele viclene, întrebuinţate de una din părţi , sunt astfel încât, fără aceste maşinaţii, cealaltă parte nu ar fi contractat.”
Deşi, din aceste dispoziţii legale ar rezulta că dolul este aplicabil doar actelor juridice bilaterale, instanţa apreciază că dolul , sub forma captaţiei şi sugestiei, poate fi întâlnit în cazul actelor juridice unilaterale, cum este cazul în speţă.
Cum potrivit art. 960 alin. 2 c.civil 1864 dolul nu se presupune, cel ce susţine că a avut consimţământul viciat prin dol trebuie să facă dovada că manoperele dolosive manifestate prin capta?ie si sugestie au fost exercitate asupra sa cu scopul alterării voin?ei .
Din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză reiese că, între reclamant şi mama sa care locuia cu pârâta şi era bolnavă, a existat o strânsă legătură afectivă.
Faptul că reclamantul, fiind mânat de dorinţa de a nu îşi supăra mama bolnavă, a dat declaraţia prin care a înţeles să nu aibă nicio pretenţie asupra terenului situat în sat S., comuna S., jud. Gorj, în suprafaţă de 2504 mp. deţinut de tatăl reclamantului V. I. şi a fost de acord ca sora sa, pârâta A. V., să primească în proprietate şi să stăpânească terenul menţionat anterior, nu reprezintă o dovadă a faptului că a avut consimţământul viciat prin dol.
Mai mult decât atât, din depoziţiile martorilor nu reiese că pârâta a întrebuinţat asupra reclamantului, anterior încheierii actului, manopere dolosive manifestate prin capta?ie si sugestie aceştia declarând doar că au văzut pârâtă când a venit la poarta reclamantului şi au discutat despre o deplasare în vederea încheierii unui act.
Argumentele reclamantului că pârâta, cunoscând relaţia afectivă dintre reclamant şi mama sa, a convins-o pe aceasta să-i ceară reclamantului să renunţe la terenul moştenit de la tată nu este susţinută de probele administrate în cauză.
Prin urmare, instanţa reţine că reclamantul nu face dovada faptului că reclamantul a avut consimţământul viciat prin dol ca urmare a manoperelor dolosive întrebuinţate de pârâtă .
De menţionat că, însăşi motivarea reclamantului din cererea introductivă este contradictorie deoarece acesta invocă atât lipsa discernământului aspect asimilat lipsei totale a consimţământului cât şi vicierea consimţământului prin dol ceea ce presupune existenţa unui consimţământ care însă este viciat de împrejurări ce afectează caracterul liber şi conştient al voinţei de a face un act juridic.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanţa constată că reclamantul nu face dovada lipsei discernământului şi a vicierii prin dol consimţământului său, în condiţiile art. 1169 c. civil 1864, drept pentru care va respinge cererea acestuia.
În baza art. 274 c.proc.civ. va fi obligat reclamantul la plata către pârâtă, a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată, ce reprezintă onorariu avocat ( f. 68-69).
