Hotărârea instanţei a fost pronunţată având în vedere neexecutarea la termen a obligaţiei asumate prin contract.
Culpa pârâtului a fost dovedită prin recunoaşterea expresă a acestuia şi fără rezerve făcuta in fata instanţei , în sensul că niciodată nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată.
Recunoaşterea pârâtului asupra neîndeplinirii obligaţiilor cât şi recunoaşterea pretenţiilor reclamantului , fiind făcute de către titularul dreptului in mod expres şi fără rezerve, îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1206 alin. 2 Cod civil , instanţa putând să-şi formuleze convingerea pe baza acesteia.
Considerând că recunoaşterea pârâtului este in concordanţă cu adevărul obiectiv , instanţa a apreciat că , pe baza acesteia , poate să dispună rezoluţiuna contractului de întreţinere.
