Contract de întreţinere viageră. Neexecutarea obligaţiei contractuale. Sancţiune.
Întrucât obligaţia de întreţinere (cu cele 2 componente ale sale: cea materială şi cea psihologică) trebuie prestată zilnic, executarea necorespunzătoare a obligaţiilor oricând pe parcursul derulării contractului, deci chiar după trecerea unui anumit timp de la încheierea actului, poate duce la rezoluţiune. Aceasta întrucât prestaţiile asumate trebuie asigurate corespunzător pe perioada întregii vieţi a întreţinutului.
Întrucât obligaţia de întreţinere (cu cele 2 componente ale sale: cea materială şi cea psihologică) trebuie prestată zilnic, executarea necorespunzătoare a obligaţiilor oricând pe parcursul derulării contractului, deci chiar după trecerea unui anumit timp de la încheierea actului, poate duce la rezoluţiune. Aceasta întrucât prestaţiile asumate trebuie asigurate corespunzător pe perioada întregii vieţi a întreţinutului.
Trib. Bistriţa-Năsăud,
dec. civ. nr. 16/R/28 ianuarie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 1307/2008 pronunţată la data de 6 octombrie 2008 de Judecătoria Năsăud s-a respins nefondată acţiunea civilă formulată de reclamanţii F. O. şi F. L. împotriva pârâţilor S. G. şi S. M. C.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii.
Recursul declarat în cauză este fondat pentru considerentele care urmează a fi relevate.
Potrivit contractului de întreţinere viageră autentificat sub nr. 883/24 mai 2005, pârâţii intimaţi şi-au asumat obligaţia de întreţinere a reclamanţilor recurenţi cu toate cele necesare traiului, în schimbul transmiterii nudei proprietăţi a imobilelor înscrise în cartea funciară nr. 2801 Năsăud topografic 225/3 constând în casă şi grădină în suprafaţă de 450 m.p. situate în Năsăud, strada M. E. nr. 40, întreţinuţii păstrându-şi dreptul de uzufruct viager.
Conform contractului încheiat, întreţinătorii şi-au asumat obligaţia de a asigura întreţinuţilor hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, încălzire, iluminat, spălat, curăţenie, tratament medical în caz de boală, medicamente, îngrijire medicală, înmormântare după obiceiul locului în cazul decesului.
Contractul de întreţinere fiind sinalagmatic, pentru neexecutarea obligaţiei de întreţinere stabilită prin contract, beneficiarul întreţinerii, în speţă reclamanţii recurenţi, pot cere rezoluţiunea contractului în baza art. 1020 C.civ., o condiţie esenţială pentru desfiinţarea actului fiind aceea ca neexecutarea să fie imputabilă debitorului, adică pârâţilor intimaţi.
Anterior promovării prezentei acţiuni, reclamanţii au mai solicitat rezoluţiunea contractului, acţiunea acestora fiind respinsă prin sentinţa civilă nr. 83/2007 pronunţată de Judecătoria Năsăud, hotărâre rămasă irevocabilă prin respingerea la data de 21 mai 2007 a recursului declarat de reclamanţi, prin decizia civilă nr. 156/R/2007 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Contrar poziţiei intimaţilor exprimată prin întâmpinare, modalitatea de îndeplinire a obligaţiilor asumate de pârâţii intimaţi trebuie examinată din perioada imediat următoare promovării acţiunii în dosarul nr. 2538/265/2006, adică cu începere din 1 octombrie 2006, aşa cum judicios s-a arătat în cuprinsul acţiunii introductive şi nu de la momentul pronunţării deciziei de instanţa de recurs. În acest sens este şi probatoriul administrat în dosarul nr. 2538/265/2006, care relevă aspecte petrecute până în luna octombrie 2006.
Aceasta întrucât, pe de o parte, prin decizia pronunţată instanţa de control judiciar a examinat hotărârea atacată numai prin prisma motivelor invocate în faţa instanţei de fond, neputând extinde analiza pentru fapte ulterioare pronunţării sentinţei atacate, iar pe de altă parte, acţiunea din dosarul nr. 2538/265/2006 s-a promovat pe considerentul neîndeplinirii obligaţiilor până la data introducerii acţiunii, 22 septembrie 2006, examinarea cauzei privind raporturile dintre părţi privind perioada de până la promovarea acţiunii introductive.
Noţiunea de întreţinere include multiple prestaţii, atât de natură materială (asigurare de alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte, tratament medical), cât şi de natură psihologică dată de caracterul personal (intuitu personae) al contractului de întreţinere, care se întemeiază, în realizarea conţinutului său economic, pe un raport de încredere şi apropriere.
Pentru a se reţine lipsa oricărei culpe a întreţinătorilor în îndeplinirea obligaţiilor asumate este necesar a se dovedi că aceştia şi-au îndeplinit toate obligaţiile contractuale.
Datorită caracterului alimentar al obligaţiei de întreţinere, termenele de executare (de zi cu zi) au caracter esenţial în sensul dispoziţiilor art. 1079 pct. 3 C.civ.
Din ansamblul probatoriului testimonial administrat, nu rezultă faptul că pârâţii şi-au îndeplinit zilnic obligaţiile asumate. De altfel, din acest probatoriu nu rezultă nici că pârâţii au încercat cel puţin executarea zilnică a obligaţiilor asumate, izbindu-se de refuzul nejustificat al reclamanţilor.
Astfel, din depoziţiile martorilor G. T., B. I., P. E. rezultă faptul că ulterior datei de 1 octombrie 2006 mâncarea, medicamentele, curăţenia erau asigurate de persoane străine.
Din depoziţia martorei T. F. propusă de pârâţi, nu rezultă faptul că pârâţii au încercat zilnic îndeplinirea obligaţiilor contractuale, ci doar faptul că s-au deplasat de mai multe ori (odată la 2-3 săptămâni) la domiciliul reclamanţilor şi au trimis lunar o anumită sumă de bani în scopul declarat, acela ca „reclamanţii să-şi plătească cheltuielile curente”.
De asemenea, din declaraţia martorului B. D. rezultă faptul că din octombrie 2006 şi până la data depoziţiei, 11.02.2008, pârâţii au fost văzuţi în faţa porţii locuinţei întreţinuţilor de 3-4 ori în intervalul de 5 luni.
Martora D. V., ce vizita reclamanţii cam o dată pe săptămână, conform depoziţiei sale, a relevat faptul că la cererea reclamanţilor le-a făcut curăţenie, mâncare, baie, a scos-o pe reclamantă la plimbare. De asemenea, a arătat faptul că niciodată cu prilejul vizitelor sale nu i-a întâlnit pe pârâţi, că reclamanţii sunt ajutaţi în prezent de o nepoată, că aceştia nu mai au încredere în pârâţi.
Martora P. V., care vizitează reclamanţii de 4 ori pe săptămână, a relevat faptul că nu i-a întâlnit niciodată pe pârâţi, că reclamanţii beneficiază de ajutorul nepoatei, că pârâţii înţeleg să asigure întreţinerea din ajutorul social pe care îl primesc pentru reclamantă.
S-a subliniat faptul că reclamanţii nu duc lipsă de bani, ci au nevoie de o persoană care să îi îngrijească în permanenţă.
Potrivit depoziţiei martorei, aceasta a adus reclamanţilor lapte contra cost.
Îndeplinirea sau încercarea de îndeplinire a obligaţiilor asumate, în mod zilnic, nu s-a dovedit nici prin depoziţia martorei P. P. sau a martorului H. I., care a relevat faptul că pârâtul s-a deplasat în două rânduri la domiciliul reclamanţilor în interval de 2-3 zile.
De asemenea, martorul P. I. a relevat faptul că pârâtul a fost văzut destul de des la locuinţa reclamanţilor, ceea ce nu înseamnă că întreţinătorii s-au deplasat zilnic la domiciliul întreţinuţilor pentru îndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate.
Conform biletului de trimitere eliberat de medicul psihiatru de la Spitalul orăşenesc George Trifon reclamantei i s-a stabilit un diagnostic prezumtiv de „demenţă senilă”, necesitând supraveghere permanentă.
Se reţine aşadar, din ansamblul probatoriului administrat de instanţa de fond, mai sus relevat, faptul că reclamanta este o persoană bolnavă, imobilizată într-un scaun cu rotile, ce are nevoie de ajutor pentru a fi transportată, de tratament medical şi îngrijire permanentă, împrejurare cunoscută de pârâţi la momentul încheierii contractului şi acceptată de aceştia.
Potrivit certificatului nr. 1852/17.04.2001 reclamanta este încadrată în gradul 1 de handicap, ce necesită însoţitor permanent.
În temeiul obligaţiei contractuale asumate pârâţii aveau obligaţia de a asigura zilnic întreţinerea reclamanţilor şi nu doar la anumite intervale de timp. Aceasta întrucât, reclamanţii au nevoie zilnic de mâncare, de un minim de curăţenie. Totodată, reclamanta, persoană imobilizată la pat, are nevoie de îngrijire zilnică, permanentă fiind necesar a fi schimbată, spălată în fiecare zi.
Din niciun act al dosarului nu rezultă că pârâţii s-au preocupat de procurarea de medicamente necesare reclamantei sau că au achitat toate cheltuielile de întreţinere a locuinţei reclamanţilor.
Întreţinerea presupune o preocupare efectivă şi reală din partea întreţinătorilor faţă de nevoile întreţinuţilor, plata diferitelor cheltuieli şi nu expedierea unor sume de bani pentru ca din acestea reclamanţii personal să efectueze plăţile.
Dimpotrivă, din ansamblul probatoriului testimonial administrat, rezultă că pe parcursul derulării raporturilor contractuale între părţi, în perioada supusă analizei, au intervenit certuri generate în principal de neasigurarea de către pârâţii intimaţi a tratamentului medical, a îngrijirii permanente a reclamantei cu tot ceea ce implică aceasta, a asigurării zilnice a celor necesare traiului – hrană, medicamente.
Pe lângă prestaţia materială ce trebuie asigurată zilnic de întreţinător, întreţinerea unei persoane implică şi o latură psihologică, care se întemeiază pe un raport de încredere şi apropiere.
Obligaţia asumată de întreţinători de a asigura întreţinuţilor îngrijire şi întreţinere cu toate cele necesare traiului, include în conţinutul său şi îndatorirea de a se preocupa să asigure acestora o atmosferă caldă, deoarece un trai liniştit nu se poate avea loc într-un climat de nemulţumire generală.
În temeiul contractului de întreţinere, întreţinătorilor le revine şi obligaţia de a se comporta în aşa fel încât reclamanţii să nu se simtă abandonaţi, să nu aibă un real sentiment de stres, ci dimpotrivă se impune să li se asigure confortul psihic necesar pentru a se simţi ocrotiţi, în siguranţă, să li se creeze un climat constant de linişte şi armonie.
Reţinând faptul că pârâţii nu s-au preocupat zilnic de asigurarea hranei întreţinuţilor, de îngrijirea permanentă, zilnică a reclamantei imobilizată într-un cărucior, ceea ce a generat nemulţumirea întreţinuţilor, crearea unei stări de neîncredere a acestora faţă de întreţinuţi, tribunalul apreciază că obligaţia contractuală de întreţinere nu a fost asigurată corespunzător, culpabili fiind întreţinuţii care erau obligaţi în temeiul contractului să asigure zilnic mâncare reclamanţilor, să le asigure tratament medical, medicamente, în condiţiile în care întreţinerea se prestează unei persoane încadrată într-un grad de handicap ce necesită însoţitor permanent.
Indiferent de faptul că întreţinătorii au încheiat anterior contracte de întreţinere şi cu alte persoane, cărora le-au pus capăt ulterior, că sunt firi dificile, pârâţii intimaţi cunoşteau starea de boală a reclamantei, faptul că se obligă la întreţinerea unor persoane în vârstă şi şi-au asumat o asemenea consecinţă.
Pentru a se reţine culpa întreţinuţilor era necesar ca pârâţii să probeze că au încercat îndeplinirea obligaţiilor contractuale asumate, zilnic şi nu doar la anumite intervale de timp. Or, din probatoriul administrat, nu rezultă că pârâţii s-au deplasat zilnic la domiciliul reclamanţilor pentru a încerca îndeplinirea obligaţiilor contractuale.
Pe de altă parte, cheltuielile de întreţinere (lumină, gaz, curent, apă, telefon etc.) puteau fi achitate de pârâţi, chiar dacă aceştia nu erau în posesia facturilor. Nimic nu a împiedicat pârâţii să se deplaseze la furnizorul de utilităţi pentru a cunoaşte cuantumul sumei de plată şi a o achita.
La dosarul cauzei nu s-a depus vreo chitanţă care să ateste plata utilităţilor de către întreţinători, aşa cum s-a depus în dosarul nr. 2538/265/2006.
Trimiterea în mod periodic a unor sume de bani nu are relevanţă şi nu poate servi la dovedirea intenţiei de continuare a prestării întreţinerii.
Aceasta deoarece, obligaţia asumată trebuie executată în natură. În situaţia în care pârâţii ar fi fost într-adevăr în imposibilitatea executării obligaţiei zilnice care le incumbă soluţia legală nu era aceea a expedierii unor sume de bani (deoarece prin această modalitate nu şi-au îndeplinit obligaţia în modalitatea contractual asumată), ci aceea a sesizării instanţei de judecată pentru transformarea în bani a întreţinerii pentru imposibilitatea executării în natură a acesteia din cauza conduitei culpabile a întreţinuţilor, soluţie acceptată de literatura şi practica judiciară în materie.
În temeiul considerentele exprimate şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 312, 304 pct. 9, 3041 C.proc.civ. raportat la art. 1020-1021, 1079 pct. 3 C.civ., tribunalul va admite recursul declarat, va modifica în tot hotărârea atacată în sensul că va admite acţiunea formulată de reclamanţi împotriva pârâţilor şi în consecinţă va dispune rezoluţiunea contractului de întreţinere viageră autentificat sub nr. 883/2005 de Biroul Notarului public P. M., încheiat la data de 24 mai 2005 între reclamanţi, în calitate de întreţinuţi şi pârâţi, în calitate de întreţinători; restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâţilor din cartea funciară nr. 2801 Năsăud topografic 225/3 şi reînscrierii dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra imobilelor casă şi grădină în suprafaţă de 450 m.p. situate în Năsăud, strada M. E., nr. 40, judeţul Bistriţa-Năsăud.
În temeiul art. 274, 277 C.proc.civ., reţinând culpa procesuală a pârâţilor şi văzând raporturile dintre aceştia şi interesul lor comun, tribunalul îi va obliga să plătească în solidar reclamanţilor suma de 19,30 cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, reprezentând taxă judiciară de timbru de 19 lei, timbru judiciar de 0,30 lei, respectiv suma de 19,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă de timbru de 19 lei şi timbru judiciar de 0,15 lei.
Întrucât la dosarul cauzei nu s-a depus chitanţa justificativă a plăţii onorariului de avocat la instanţa de fond şi de recurs, în cuantumul cheltuielilor de judecată nu poate fi inclus şi onorariul de avocat.
În privinţa acestuia, numai chitanţa eliberată de avocat, care atestă plata şi încasarea onorariului, constituie act justificativ care poate sta la baza stabilirii şi acordării cheltuielilor de judecată.
Soluţia casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării expertizei medicale nu poate fi împărtăşită de instanţă.
Aşa cum rezultă din cuprinsul acţiunii introductive, instanţa de fond a fost sesizată cu o acţiune în rezoluţiunea unui contract de întreţinere, urmare a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale.
La termenul de judecată din data de 29 septembrie 2008, urmare a schimbării apărătorului de către reclamanţi, se solicită încuviinţarea unei expertize medicale pentru a se stabili dacă la momentul încheierii contractului reclamanta avea sau nu discernământ.
Raportat la obiectul sesizării – rezoluţiunea contractului pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate – proba a fost considerată în mod judicios ca inutilă cauzei.
Expertiza se dovedea o probă utilă numai în condiţiile în care se depunea la dosar o modificare de acţiune, în forma prevăzută de art. 112 C.proc.civ., prin care se invoca nulitatea contractului.
Pe parcursul judecării cauzei nu s-a realizat vreo modificare de acţiune, astfel că în mod corect s-a procedat la respingerea probei solicitate.
Cererea de constatare a nulităţii absolute a contractului de întreţinere s-a formulat abia prin concluziile scrise, deci după închiderea dezbaterilor, astfel că în mod corect instanţa de fond s-a pronunţat doar asupra obiectului sesizării, în limitele cadrului procesual stabilit de reclamanţi şi numai asupra a ceea ce s-a solicitat pe parcursul dezbaterilor şi nu ulterior închiderii acestora.
Oricum, capacitatea civilă este regula. Potrivit art. 949 C.civ. poate contracta orice persoană care nu este declarată incapabilă de lege. Sunt lipsite de capacitate de exerciţiu persoanele sub 14 ani şi cele puse sub interdicţie judecătorească.
În privinţa reclamantei, nu s-a promovat vreo acţiune pentru punerea sub interdicţie judecătorească definitivată prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti în acest sens, astfel că nu se poate vorbi de o lipsă a capacităţii de a contracta, care atrăgea nulitatea relativă şi nu absolută a actului juridic încheiat.
Ceea ce se putea proba prin expertiza medicală solicitată în cauză, în condiţiile investirii instanţei de fond cu o acţiune în nulitate, era eventuala lipsă a discernământului, ce atrăgea nulitatea relativă a contractului încheiat.
Discernământul, ca stare de fapt nu poate fi confundat cu capacitatea, care este o stare de drept. Lipsa discernământului nu înseamnă automat şi lipsa capacităţii de exerciţiu.
Este adevărat faptul că în virtutea rolului activ reglementat de art. 129 alin. 5 C.proc.civ. judecătorul este dator să stăruie prin orice mijloace legale pentru aflarea adevărului, însă judecătorul nu va putea niciodată în virtutea acestui rol al său activ să depăşească limitele cadrului procesual fixat de reclamanţi prin acţiunea introductivă.
Prin urmare, atâta timp cât judecătorul a fost sesizat cu o acţiune în rezoluţiunea contractului pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, în lipsa unei acţiuni în modificarea obiectului, a cauzei, nu putea constata nulitatea contractului încheiat.
Pe de altă parte, în situaţia în care partea este reprezentată prin apărător, persoană cu pregătire juridică, rolul activ al instanţei este diminuat.
Aceasta întrucât, prin încheierea contractului de asistenţă juridică, avocatul îşi asumă faţă de client o obligaţie de diligenţă.
Conform art. 138 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, avocatul trebuie să asiste şi să reprezinte clientul cu competenţă profesională prin folosirea cunoştinţelor juridice adecvate, abilităţilor practice specifice şi prin pregătirea rezonabil necesară pentru asistarea sau reprezentarea concretă a clientului.
În condiţiile asistării sau reprezentării părţii prin avocat, rolul activ al instanţei se manifestă atunci când, neconstatându-se o atitudine de pasivitate a apărătorului părţii, instanţa apreciază că justa soluţionare a cauzei ar impune administrarea unei anumite probe. Or, raportat la obiectul acţiunii introductive, proba expertizei medicale era una inutilă.
