Prin sentinţa civilă nr. … Judecătoria Sibiu a respins acţiunea formulată de reclamantul A.A., în contradictoriu cu pârâta B.B., ca neîntemeiată şi a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă sub nr. …, reclamantul A. A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B.B. prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare sub semnătura privata încheiat la data de 21.05.2013; restabilirea situației anterioare încheierii convenției prin obligarea paratei la restituirea prețului de 1.100 euro in lei la data plații efective si predarea rulotei acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii s-a arătat de reclamant faptul că prin intermediul verișoarei sale, ce locuiește in același bloc cu parata a aflat despre intenţia paratei de a înstrăina o rulota adusa din străinătate si ca atare la data de 21.05.2013 a încheiat cu parata un contract de vânzare-cumpărare sub semnătura privata pentru rulotă, achitând suma de 1.100 Euro.
La data încheierii acestei convenţii parata l-a asigurat ca este proprietara rulotei si in consecinţa deţine toate documentele legale necesare înmatriculării acesteia pe numele său.
Întrucât aveam nevoie urgenta de rulota a si demarat procedura de înmatriculare a vehiculului, prezentându-se la data de 22.05.2013 la R.A.R. Sibiu unde i s-a cerut actul de înmatriculare a rulotei, act pe care parata nu 1-a putut prezenta, punându-i in schimb, la dispoziţie o declaraţie notariala pe propria răspundere. Ca atare parata in calitate de vânzătoarea a vehiculului nu deţinea actele de provenienţa a acestuia din tara de origine.
In aceste condiţii s-a prezentat la Serviciul de înmatriculări din Sibiu unde a întrebat care sunt etapele legale necesare înmatriculării rulotei si a fost informat ca procedura de înmatriculare a unei astfel de rulote poate dura intre 3 luni pana la un an de zile, in funcţie de situația pe care o are aceasta rulota in tara de origine, daca are plătite toate taxele fiscale sau alte taxe ce se impun, daca poseda acte de Înmatriculare in tara de origine etc. – situație cunoscuta de fapt de către parata, ceea ce a făcut ca pana la data perfectării actului de vânzare-cumpărare aceasta sa nu isi poată înmatricula vehiculul pe numele ei.
Parata a fost de rea credinţa întrucât a cumpărat rulota de la acest cetăţean încă din anul 2008, cu suma de 500 Euro, tot in temeiul unei declaraţii autentice, si ca atare cunoaște situaţia reala a acestui vehicul; pe de alta parte se impunea in prealabil ca parata sa isi înmatriculeze rulota pe numele ei si numai după aceea sa negocieze vânzarea acesteia, altor persoane.
In aceste condiţii a fost obligat sa ii returnez rulota paratei dar încă nu a primit preţul de 1100 Euro pe care l-a achitat cu buna credinţa.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1684, 1545 Cod Civil, si 447 C.p.c.
În probaţiune au fost anexate cererii, în copie certificată, înscrisuri (f 9-16).
Acţiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de suma de 351,5 lei, conform art. 3 din OUG nr. 80/2013.
La data de 16.10.2014 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată, invocând si excepția autoritarii de lucru judecat.
În motivare, se arată faptul că nu a avut niciodată intenţia de a vinde rulota ce face obiectul contractului din 21.05.2013. In realitate, la insistentele reclamantului a încheiat contractul de vânzare cumpărare a rulotei marca …. Contractul a fost încheiat cu buna credinţa.
Arată că a predat in doua rânduri toate actele rulotei către reclamant, după cum urmează: prima data cu ocazia vanzarii – cumpararii, a predat cheile si toate actele, iar reclamantul a ridicat rulota din fata blocului. Ulterior, la momentul la care reclamantul a solicitat înmatricularea rulotei, acesta a întâmpinat o problema. Astfel, a rugat-o sa se ocupe de înmatriculare, motivând ca este foarte ocupat. A acceptat sa il ajută si a reuşit sa întocmească in mod corespunzător dosarul de înmatriculare. Mai trebuia îndeplinita o singura condiţie – reclamantul sa se prezinte si sa semneze pe cerere de înmatriculare, in fata funcţionarului de la Serviciul înmatriculări din cadrul Instituţiei Prefectului.
Pentru a-1 ajuta in acest demers, reclamantul i-a înapoiat actele primite cu ocazia vânzării cumpărării.
A doua ocazie cu care a oferit actele către reclamant a fost când a fost audiata datorita unei plângeri penale formulate de reclamant. Acesta a refuzat sa primească actele, fapt consemnat de agentul de politie.
Procedurile de înmatriculare a rulotei, sub aspectul actelor necesare sau al duratei acestora, sunt invocate inutil de reclamant. Toate demersurile au fost făcute de pârâtă. Dosarul de înmatriculare era complet, înmatricularea nu s-a finalizat datorita faptului ca reclamantul s-a răzgândit si nu a venit sa semneze cererea de înmatriculare.
Rulota a fost cumpărata de pârâtă in anul 2011 si nu in anul 2008 așa cum greşit se indica in acţiune. Reclamantul nu i-a returnat niciodată rulota asa cum susţine. A parasit-o in fata blocului iar cheile sunt in posesia sa.
La încheierea contractului, reclamantul a înţeles foarte bine ca devine proprietar si ca va trebui sa facă efortul de a înmatricula rulota in România, ca dovada ca a semnat acest contract după ce 1-a citit si a luat in posesie bunul.
Pârâta a făcut toate eforturile impuse de obligaţiile contractuale dar si de buna-cuviința civica pentru ca reclamantul sa devină proprietarul rulotei si in acte si a alcătuit dosarul de înmatriculare a rulotei in mod complet, astfel dovedind ca rulota poate fi înmatriculata in tara.
Reclamantul nu este, la momentul prezent, înmatriculat ca proprietar al rulotei, pentru ca s-a răzgândit după semnarea actului de vânzare cumpărare. Dreptul de proprietate asupra rulotei s-a născut in patrimoniul acestuia (si a încetat in patrimoniul său) la momentul semnării contractului si predării bunului. Astfel, nu exista o cauza obiectiva, imputabila pârâtei, pentru care reclamantul sa nu se bucure de dreptul de proprietate pe care 1-a dobândit prin contractul încheiat.
La data de 10.11.2014 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin încheierea de ședința din data de 03.02.2015 a fost respinsa excepția autoritaţii de lucru judecat, invocata de către parata.
Instanța a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul parților (f 70-73) si proba testimoniala cu martorii C.C. (f 74), D.D.(f 75).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:
După ce reclamantul a aflat informații legate de proprietarul rulotei ce era parcata in fata blocului situat pe str. …, prin intermediul verișoarei sale, a luat legătura cu parata in vederea achiziționării rulotei. Astfel, înainte de încheierea contractului de vânzare cumpărare sub semnătura privata, reclamantului i-au fost prezentate de către parata actele pe care le deținea cu privire la rulota marca … cu nr. de identificare …, respectiv cartea de identificare a rulotei si o declarație notariala încheiata de către parata cu proprietarul din Olanda. Aceste aspecte sunt recunoscute de către reclamant cu ocazia administrării probei cu interogatoriu (f 72).
In urma prezentării actelor menționate partile au încheiat actul de vânzare cumpărare sub semnătura privata din data de 21.05.2013 prin care parata a vândut iar reclamantul a cumpărat o rulota marca …, tip …, cu nr. de identificare … pentru suma de 1.100 euro.
Ulterior încheierii convenției intre parți reclamantul a dus rulota la RAR in vederea identificării ocazie cu care a aflat faptul ca in lipsa certificatului de înmatriculare al rulotei înmatricularea acesteia se va putea realiza intr-un termen mult mai lung, intre 3 luni si un an, decât cel normal de înmatriculare.
Mai mult, reclamantul, constatând ca înmatricularea autoturismului va dura foarte mult, a refuzat sa se prezinte la Serviciul de Înmatriculări Auto in vederea demarării procedurii de înmatriculare si a ales a parca rulota in fata imobilului unde locuiește parata in speranța de a-i fi restituita suma de bani achitata cu titlu de preț.
In privința convenției încheiate intre parți martora C.C. (f 74) a relatat faptul ca reclamantul a cumpărat rulota, aspect învederat de către reclamant.
Conform dispoziţiilor art. 1270 alin. 1 Cod civil (2009) contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, pentru ca la alin. 2 să se prevadă că acesta se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor sau din cauze autorizate de lege.
Totodată, art. 1516 alin. 1 Cod civil (2009) stabileşte dreptul creditorului de a dobândi îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţie, pentru la alin. 2 să se prevadă că atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligația şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegere sa şi fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei; să obţină, dacă obligația este contractuală, rezoluţiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligaţii corelative; să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.
Raportat la aceste dispoziţii legale instanţa a constatat faptul că la momentul încheierii convenției de vânzare cumpărare reclamantul cunoaște faptul ca autoturismul nu era înmatriculat in Romania pe numele paratei, tocmai de aceea parata i-a prezentat ca si act de proprietate al rulotei declarația pe proprie răspundere a acesteia (f 15), declarație notariala din care rezulta foarte clar faptul ca parata a primit de la proprietarul anterior al rulotei actul de vânzare cumpărare si o declarație pe proprie răspundere a acestuia.
Prin urmare, la momentul încheierii convenției dintre parți reclamantul cunoștea faptul ca parata nu este in posesia documentului de înmatriculare eliberat de autoritățile străine acceptând încheierea convenției in condițiile menționate.
Faptul ca ulterior încheierii convenției de vânzare cumpărare dintre parți, in care reclamantul a plătit prețul si a intrat in posesia rulotei, iar parata a încasat prețul si a transmis dreptul de proprietate al rulotei către reclamant, acesta a aflat ca înmatricularea rulotei o sa dureze o perioada cuprinsa intre 3 luni si 1 an de zile nu poate duce la incidenta rezoluțiunii convenției de vânzare cumpărare.
Din adresa nr. … emisa de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatricularea Vehiculelor reiese faptul ca un autoturism ce nu este înmatriculat in Romania pentru a putea fin înmatriculat trebuie sa detina un document de înmatriculare eliberat de autoritățile străine, in lipsa acestuia efectuându-se verificări prin intermediul structurilor specializate ale Ministerului Afacerilor Interne, înmatricularea efectuându-se numai după obținerea confirmării de la respectivul stat.
Se mai arata, in cuprinsul adresei, foarte clar faptul ca pana la clarificare situației vehiculului i se pot atribui succesiv mai multe autorizații de circulație provizorii.
Raportat la cele evidențiate mai sus, instanța a constatat faptul ca rulota ce a făcut obiectul convenției de vânzare cumpărare din data de 21.05.2013 poate fi înmatriculata pe teritoriul României, reclamantul fiind cel care refuza a depune actele la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatricularea Vehiculelor pe motiv ca nu dorește a aștepta o perioada cuprinsa intre 3 luni si 1 an in vederea clarificării situație cu documentul de identificare al rulotei ce trebuie eliberat de autoritățile străine.
Ca o concluzie, reclamantul in momentul achiziționării rulotei cunoștea situație acesteia in privința faptului ca nu a fost înmatriculata pe teritoriul tarii noaste de către parata si ca acesta nu deține un document de înmatriculare eliberat de autoritățile străine si in aceste condiții a acceptat a achiziționa rulotei, iar faptul ca ulterior s-a răzgândit, constatând ca trebuie sa aștepte o perioada mai lunga de timp pana la înmatriculare, nu poate fi un motiv de rezoluțiune a convenției din culpa paratei, parata îndeplinindu-si obligațiile contractuale, respectiv a predat reclamantului actele de proveniența ale rulotei pe care le deținea si a predat bunul paratului.
In ceea ce privește invocarea de către reclamant a dispozițiilor art. 1683 alin. 4 C.p.c., instanța a constatat faptul ca parata a transmis dreptul de proprietate al rulotei reclamantului la momentul încheierii convenției de vânzare cumpărare, îndeplinirea ulterioara a formalităților de înmatriculare neavând niciun efect asupra transmiterii dreptului de proprietate.
Faţă de cele menționate mai sus, se reţine faptul că pârâta si-a îndeplinit obligațiile ce au rezultat din încheierea convenției de vânzare cumpărare încheiata la data de 21.05.2013, prezentat actele rulotei reclamantului înainte de încheierea convenție, reclamantul fiind cel care refuza a urma procedura necesara înmatriculării rulotei.
Raportat la cele învederate instanţa a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată, nefiind incidente în cauze pendinte dispoziţiile art. 1549 şi urm. C. civil.
Având in vedere dispozițiile art. 453 C.p.c. si a faptului ca reclamantul a este in culpa procesuala, instanța a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial justificat cu chitanțele nr. 182, 139 (f 80, 81).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A.A. solicitând schimbarea în tot în sensul admiterii acţiuni astfel cum a fost formulată şi obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fond şi apel.
În motivarea apelului se arată că:
-Este neîndoielnic că între părţi există un raport juridic care s-a concretizat prin încheierea convenţiei de vânzare-cumpărare din 21.05.2013 având ca obiect vânzarea unei rulote pentru care apelantul a plătit suma de 1100 de euro şi a primit rulota, actele acesteia şi o declaraţie pe proprie răspundere a pârâtei cum că este proprietara rulotei;
-Prin această declaraţie, pârâta nu a spus adevărul pentru că nu este proprietara rulotei care are număr de Olanda şi nu este înmatriculată în România pe numele pârâtei, aşa cum a primit asigurări reclamantul înainte de încheierea contractului;
-Când reclamantul s-a prezentat pentru înmatricularea rulotei pe numele său a aflat că are nevoie de actul de înmatriculare din Olanda sau, dacă nu are acest act, organele abilitate trebuie să facă verificări în ţara de origine, verificări care pot dura între trei luni şi un an;
-Întrucât reclamantul nu a acceptat să aştepte un termen atât de lung pentru a obţine înmatricularea rulotei, astfel că a dus rulota înapoi pârâtei considerând că el şi-a îndeplinit obligaţia contractuală, iar pârâta nu şi-a îndeplinit-o pe a sa;
-Contractul se impune a fi rezoluţionat întrucât pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a transmite dreptul de proprietate asupra rulotei şi nici nu îşi poate îndeplini această obligaţie pentru că nu este proprietara acesteia;
-Apelantul mai arată că a menţine soluţia primei instanţe înseamnă a încuraja principiul îmbogăţirii fără justă cauză şi reaua-credinţă în raporturile civile.
În cauză a formulat întâmpinare intimata pârâtă B.B. solicitând respingerea apelului întrucât contractul este legal, ea şi-a îndeplinit obligaţia de a transmite proprietatea rulotei, înmatricularea fiind o operaţiune ulterioară, iar faptul că reclamantul s-a răzgândit nu îi dă dreptul la rezoluţiunea contractului. Pârâta mai susţine că reclamantul cunoştea exact situaţia rulotei, iar ea nu s-a angajat să îi vândă un bun care să se înmatriculeze rapid, pe perioada acestei proceduri, reclamantul putea obţine autorizaţie de circulaţie provizorie.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel şi, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul reţine că apelul este neîntemeiat şi va fi respins, pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Între părţi s-a încheiat la 21.05.2013 un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect o rulotă pentru care reclamantul a plătit preţul de 1100 de euro.
Reclamantul susţine că a pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, respectiv obligaţia de a transmite dreptul de proprietate asupra rulotei pentru că nu deţine actul de înmatriculare din Olanda.
Contractul de vânzare-cumpărare a unui bun mobil, chiar dacă este vorba despre o rulotă sau un alt vehicul, este un contract consensual pentru încheierea lui valabilă nefiind necesare condiţii speciale, ci simplul acord de voinţă al părţilor. Formalităţile ulterioare de înmatriculare nu au efect asupra transmisiunii dreptului de proprietate, ci doar asupra posibilităţii de a circula cu vehiculul respectiv.
În cauză, pârâta şi-a îndeplinit obligaţia de a transmite dreptul de proprietate, iar reclamantul a cunoscut exact situaţia rulotei pentru că, aşa cum a arătat şi în acţiune şi în apel, pârâta i-a predat, împreună cu rulota, o declaraţie notarială cum că este proprietara rulotei şi nu certificatul de înmatriculare din ţara de origine, Olanda. În aceste condiţii, nu se poate susţine că există o neexecutare culpabilă a obligaţiei contractuale din partea pârâtei pentru că înmatricularea în România durează mai mult. Reclamantul ar fi putut cere rezoluţiunea, eventual, dacă în urma demersurilor efectuate la serviciul de înmatriculări, nu ar fi reuşit înmatricularea în România.
Prin contract nu s-a prevăzut un termen pentru înmatriculare, deci acesta nu a fost esenţial pentru părţi ca să determine în prezent rezoluţiunea contractului. În plus, pe toată durata acestor proceduri, reclamantul putea solicita şi obţine autorizaţie provizorie de circulaţie.
Motivele de apel invocat nu sunt întemeiate, fiind în special motive de fond, respectiv se prezintă starea de fapt şi poziţia reclamantului.
Pentru aceste motive, în baza art.488 Cod proc. civ. se va respinge apelul şi se va păstra sentinţa atacată.
În baza art.453 Cod proc. civ., fiind în culpă procesuală pentru promovarea unei căi de atac neîntemeiate, apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtă în apel, în sumă de 500 de lei (onorariu de avocat).
