Prin actiunea civila înregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti sub nr. 1386/281/2008, reclamantul C.G. a chemat în judecata pe pârâtul A.I. solicitând ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna rezolutiunea antecontractului de vânzare-cumparare si obligarea pârâtului la plata sumei de x lei, reprezentând dublul arvunei.
Prin sentinta civila nr. 6542/2008, Judecatoria Ploiesti a respins actiunea formulata de reclamant, ca neîntemeiata, pentru urmatoarele motive:
Antecontractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. x/2007, ce se doreste a fi desfiintat este un contract sinalagmatic (bilateral). Caracteristica esentiala a contractelor sinalagmatice o constituie reciprocitatea si interdependenta obligatiilor ce revin partilor: fiecare dintre parti are, concomitent, fata de cealalta parte, atât calitatea de creditor, cât si pe aceea de debitor; obligatia ce revine uneia dintre parti îsi are cauza juridica în obligatia reciproca a celeilalte parti; ambele obligatii sunt interdependente.
Rezolutiunea antecontractului de vânzare-cumparare este sanctiunea neexecutarii culpabile a contractului, constând în desfiintarea retroactiva a acestuia. Temeiul juridic al rezolutiunii îl constituie reciprocitatea si interdependenta obligatiilor din contractul sinalagmatic, împrejurarea ca fiecare dintre obligatiile reciproce este cauza juridica a celeilalte.
Asa cum reiese si din definitia rezolutiunii (efect specific al contractului sinalagmatic), expusa în paragraful anterior, dar si din contractul partilor (antecontractul nr. 5503, legea partilor, conform art. 969 alin. 1 C.civ.), rezolutiunea si activarea automata a clauzei de arvuna intervine doar în caz de neexecutare culpabila, pe care partile au înteles sa o imagineze ca “razgândire” (paragraful x din antecontract). Din situatia de fapt retinuta de instanta, în baza probelor administrate, reiese ca pârâtul promitent-vânzator nu s-a “razgândit” în privinta vânzarii catre reclamant a imobilului din Ploiesti, dorind în continuare perfectarea contractului autentic de vânzare-cumparare. Acesta este un prim impediment în dispunerea rezolutiunii antecontractului.
Un al doilea motiv pentru care instanta nu poate dispune rezolutiunea antecontractului care ar deschide calea aplicarii clauzei de arvuna este acela ca rezolutiunea poate fi solicitata doar de catre partea care a executat sau care se declara gata sa execute contractul. Or, instanta a retinut ca partile au convenit ca la momentul stabilit pentru încheierea contractului (data la care pârâtul s-a prezentat la notar) sa se plateasca si restul de pret (x, conform paragrafului x din antecontract), iar la acest moment reclamantul nu a facut dovada ca ar fi avut banii la el ori ca ar fi consemnat restul de pret la dispozitia promitentului-vânzator. Fata de aceasta stare de fapt, instanta considera ca a fost rezonabila atitudinea pârâtului promitent-vânzator de a deveni neîncrezator si de a amâna încheierea contractului, context în care neexecutarea contractului (neexecutarea obligatiie de a face) nu este imputabila pârâtului promitent-vânzator.
Pentru toate considerentele de fapt si de drept mai sus enuntate, instanta a constatat ca nu se justifica sanctiunea rezolutiunii antecontractului de vânzare-cumparare nr. x/2007 autentificat la BNP y, cu atât mai putin nu este întemeiata solicitarea de activare a raspunderii contractuale a pârâtului sub forma obligarii acestuia la plata îndoitului arvunei, motiv pentru care actiunea reclamantului C. G. împotriva pârâtului A. I. va fi respinsa, ca neîntemeiata.
