SENTINTA CIVILA NR. 7131
REZOLUŢIUNE CONTRACT DE VÂNZARE CUMPĂRARE CU CLAUZA DE ÎNTREŢINERE
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. xxxxxxx, reclamantul BM a chemat în judecată pe pârâta BGM, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreţinere, autentificat sub nr. 2368/15 iulie 2002 la BNP Gheorghe Ciovica.
In motivarea în fapt a acţiunii, reclamantul a aratat ca la data de 15 iulie 2002, a incheiat cu fiica sa contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intrtinere autentificat sub nr. 2368/15 iulie 2002 la BNP Gheorghe Ciovica, contract prin care parata se obliga sa-l intretina cu toate cele necesare traiului zilnic, pe tot restul vietii, cu intenţia ca aceasta să fie alături de el la nevoie. Arata ca la acel moment, fiica sa, parata în cauză, era in tara, urmand cursurile Facultatii de Stomatologie şi stabiliseră ca aceasta să ramana in tara alaturi de reclamant. Precizeaza ca, la inceput, parata il vizita, se interesa de el, insa ulterior si-a dat seama ca aceasta nu dorise decat proprietatea casei si nicidecum sa aiba grija de reclamant deoarece în acea perioada, parata fiind studenta, avea nevoie de reclamant, acesta putand-o ajuta financiar ea neavand niciun venit.
Mai arata ca pârâta nu i-a platit niciun ban pentru imobilul ce face obiectul contractului de vanzare-cumparare cu clauză de întreţinere, aceasta neintentionand sa se achite de obligatiile contractuale, profitand de buna credinta a reclamantului, fapt ce rezulta si din plecarea ei imediata din tara, după terminarea facultătii.
Menţionează reclamantul ca in urma cu 2 ani, dar si anul trecut, a fost internat in spital cu probleme grave de sănătate, încercând sa dea de fiica sa, pentru a-i solicita sprijinul, insa paratei nu i-a pasat de starea lui de sănătate, nevizitându-l, ci doar sunând de două ori şi a rămas indiferentă la aceste episoade foarte grave deşi reclamantul avea nevoie de îngrijire permanentă.
Precizează că de la momentul încheierii actului, parata nu s-a ocupat niciodată de imobilul ce face obiectul contractului, lăsând pe seama reclamantului întreţinerea imobilului, acesta fiind nevoit sa achite inclusiv impozitele care incumbau paratei in calitate de proprietar.
Mai arata că pe lângă faptul ca pârâta nu l-a întreţinut, l-a obligat sa suporte si taxele către stat pentru a nu fi dat afara din imobil, nemaiputând in acest mod sa beneficieze de uzufruct pe care si l-a rezervat prin contract şi că întreţinerea sa zilnica nu ar fi costat numai în alimentaţie si plătirea taxelor la stat, cat mai ales in procurarea si administrarea unor medicamente, aspecte care nu au interesat-o pe parata.
În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1020 – 1021 Cod Civil si art. 109 si următoarele CPC.
În dovedirea acţiunii, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei şi proba testimonială şi a depus în copie contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere autentificat sub nr. 2368/15 iulie 2002 la BNP Gheorghe Ciovica, încheiere nr. 9600/2002 a Judecătoriei Craiova, contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2191/98, bilet de externare, certificat medical, adeverinta nr. 79/09.02.2011, copie paşaport, copie CI.
La data de 23.03.2011, reclamantul a depus la dosar precizare, prin care a evaluat imobilului in litigiu la suma de 22000 lei.
A mai depus la dosar facturi fiscale privind plată utilităţi.
La data de 30.06.2011, parata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.
In motivarea acesteia, a arătat ca intre reclamant si ea a intervenit un contract de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere autentificat sub nr. 2368/15 iulie 2002 la BNP Gheorghe Ciovica., iar relatările făcute de reclamat in acţiunea principala sunt total nefondate si nu reprezintă decât imboldul actualei soţii a acestuia care doreşte sa desfiinţeze acest act de vânzare-cumpărare.
Arată că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere, nu s-a avut in vedere nici un moment ca acest contract sa fie cu clauza de întreţinere, dar acesta a fost făcut la insistentele notarului public care a precizat ca nu se poate face un contract de vânzare-cumpărare intre fiica si tata şi că banii cu care reclamantul a cumpărat imobilul in cauză provin de la vânzarea unei case din Bucureşti in care reclamantul a locuit împreună cu mama pârâtei, până la plecarea acestora din ţară şi care a fost vândută după divorţul celor doi.
Mai precizează ca starea de necesitate care o invoca reclamantul este pe deplin infirmata chiar de acesta prin depunerea la dosar a adeverinţei prin care acesta este apt de munca şi că instanţa nu poate retine decât faptul ca reclamantul a refuzat orice serviciu din partea pârâtei, iar neînţelegerile dintre părţi se datorează exclusiv intenţiei unilaterale a reclamantului de a desfiinţa contractul, la indemnul actualei sale soţii cu care are un copil de 8 ani.
Arată că în cursul spitalizării reclamantului, a dat mai multe telefoane şi a vorbit cu reclamantul şi chiar a trimis –o pe naşa ei să vadă ce face acesta, dar nu a venit pentru că reclamantul i-a spus să nu vină că nu are nevoie de nimic şi e bine îngrijit.
A mai arătat că de multe ori apelurile ei către reclamant au rămas fără răspuns , ceea ce a făcut-o să creadă că reclamantul o evită.
Precizează că reclamantul a uitat de datoria morală pe care o avea faţă de mama ei şi că necesitatea pe care o invocă este doar un pretext pentru desfiinţarea actului şi că este de acord ca, în executarea obligaţiei contractuale, să-i de acestuia lunar o sumă de bani.
In drept, si-a întemeiat cererea pe dispozitiile art.115 si următoarele CPC şi art 1020 C civil.
În dovedirea celor susţinute, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului şi proba testimoniala.
La data 19 01 2012, pârâta a depus precizare la întâmpinare prin care a învederat că solicită transformarea obligaţiei de întreţinere în natură într- o obligaţie de întreţinere constând într-o sumă de bani pe care o evaluează la 800 lei lunar, precizare pe care instanţa a calificat-o ca fiind cerere reconvenţională.
La data de 23 02 2012 , la solicitarea instanţei, pentru a se satisface timbrajul, pârâta a depus o nouă precizare în care a arătat că apreciază întreţinere la suma de 10 000 lei.
La data de 22 03 2012 , reclamantul pârât reconvenţional a depus întâmpinarea la cererea reconvenţională prin care a solicitat respingerea acesteia arătând că oricum întreţinerea de care ar beneficia ar fi pentru viitor întrucât până în prezent pârâta nu i-a acordat întreţinere deşi a fost în nevoie şi nu a refuzat întreţinerea pârâtei, iar contractul de întreţinere s-a încheiat în considerarea persoanei şi nu pentru bani , iar el nu este de acord ca obligaţia să se transforme în plata unei sume de bani.
Instanţa a încuviinţat, la cererea părţilor, şi a administrat in cauza proba cu interogatoriul părţilor (filele 93- 100 dosar), proba testimoniala, fiind audiaţi martorii DD (decl fila 101 dosar), DCM(decl filele 102-103 dosar), NCM ( decl fila 104 dosar) şi NI.
Reclamantul a depus la dosar chitanţa de plata a impozitului, facturi si chitanţe de plata utilităţi.
Pârâta a depus opis cu cheltuieli de judecata precum si chitanţe cheltuieli efectuate de către parata cu procesul.
La data de 25.04.2012, reclamantul a depus un borderou cu acte medicale pentru a dovedi starea de sănătate, iar pârâta a depus la data de 26 04 2012 , acte privind bursa acordată de statul francez pe perioada studiilor.
Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa constată şi reţine următoarele :
La data de 15 07 2002, între reclamantul BGM, pe de o parte şi pârâta BGM, pe de altă parte , s- a încheiat un contract de vânzare cumpărare cu clauză întreţinere, autentificat sub numărul 2368/15 07 2002 de către Biroul Notarului Public Ciovică Gheorghe.
Prin această convenţie, pârâta, în schimbul proprietăţii asupra imobilului teren intravilan în suprafaţă de 341 mp şi construcţie din cărămidă compusă din parter cu patru camere, bucătărie, baie, două holuri, Wc de serviciu şi mansardă cu o cameră , hol şi magazie şi un beci situat în Craiova str. xxxxxxxx (actual 14) i-a plătit reclamantului preţul de 100 000 000 lei şi s-a obligat să acorde întreţinere reclamantului cu toate cele necesare traiului zilnic, pe tot timpul vieţii , iar la deces să-l înmormânteze potrivit datinilor şi obiceiurilor creştineşti, acesta din urmă rezervându-şi şi dreptul de a locui în imobil.
In litigiul de faţă, se reţine că actului juridic a cărui anulare se solicită i s-a dat o calificare corectă, respectiv contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere .
În raport de această calificare a contractului încheiat de părţi şi ţinând cont de cuprinsul cererii de chemare în judecată în ceea ce priveşte fondul litigiului , instanţa va avea în vedere principiile generale care guvernează materia obligaţiilor înscrise în art 1020 şi 1021 C civil cu privire la condiţia rezolutorie.
Astfel, reclamantul, prin acţiunea formulată, solicită rezoluţiunea contractului de întreţinere deoarece nu i-a fost prestată întreţinerea.
Rezoluţiunea este sancţiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligaţiilor izvorâte dintr-un contract sinalagmatic cu executare uno ictu , constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia.
În speţă denumirea corectă a sancţiunii ar fi reziliere deoarece contractul de întreţinere este unul cu executare succesivă, dar acest aspect ţine doar de terminologia greşit utilizată, singura deosebire între cele două sancţiuni fiind în domeniul efectelor, respectiv aceea că rezoluţiunea produce efecte şi pentru trecut( este o desfiinţare a actului), iar rezilierea produce efecte numai pentru viitor(este o desfacere a actului).
Fundamentul rezoluţiuni, ca şi al rezilierii îl constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor ce izvorăsc din contractul sinalagmatic. Pentru a se putea opera desfiinţarea convenţiei prin rezoluţiune sau reziliere , este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiţii : să existe o neexecutare chiar şi parţială ( dar substanţială, deci suficient de importantă) sau totală a obligaţiei asumată de cealaltă parte decât cea care solicită rezoluţiunea sau rezilierea, neexecutarea obligaţiei să fie imputabilă debitorului acesteia , debitorul să fi fost pus în întârziere.
În speţă, sarcina probei se împarte între reclamant şi pârâtă, primul trebuind să dovedească existenţa obligaţiei respective ( adică existenţa actului sau faptul juridic generator al acestei obligaţii), după care pârâta trebuie să dovedească, la rândul său, executarea acestei obligaţii sau faptul că neexecutarea obligaţiei nu îi este imputabilă.
În ceea ce priveşte ultima condiţie – a punerii în întârziere a debitorului , dată fiind natura specifică a obligaţiei de întreţinere , respectiv caracterul de obligaţie continuă, debitorul este de drept în întârziere( conform art. 1079 pct.3 Cod civil) şi nu i se poate acorda termen de graţie pentru plată.
Analizând în acest context cererea principală dedusă judecăţii , instanţa constată că reclamantul a făcut dovada existenţei obligaţiei în sarcina pârâtei, obligaţia rezultând, aşa cum instanţa a reţinut, din contractul de vanzare cumpărare cu clauză de întreţinere.
În ceea ce priveşte neexecutarea obligaţiei de către pârâtă, această stare de fapt este reţinută de instanţa din declaraţiile tuturor martorilor audiaţi în cauză, inclusiv din mărturisirea pârâtei, aceasta arătând în răspunsul la interogatoriu( fila 98 dosar) că nu i-a acordat nici un ajutor reclamantului .
Astfel, instanţa a reţinut că, în perioada în care pârâta a fost în ţară fiind studentă, nu l-a întreţinut pe reclamant, iar din anul 2003 , pârâta şi-a stabilit domiciliul in Franţa de unde a venit în vizită doar de 2- 3 ori (conform răspunsului la interogatoriu fila 96 dosar sau chiar o singură dată în 1996 , cum rezultă din declaraţia martorilor DD, DC) într-o perioadă de 9 ani nefiind prezentă lângă reclamant nici când acesta a fost internat în spital , nici ulterior.
Pârâta nu numai că nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a-l întreţine pe reclamant , dar , aşa cum rezultă din probele administrate ( declaraţiile martorilor, interogatorii, listă apeluri telefonice) relaţia dintre ea şi reclamant este una strict formală care se rezumă la maxim câteva telefoane de politeţe pe an.
Pârâta s-a apărat, prin întâmpinare, că această obligaţie contractuală era pentru viitor deoarece la data încheierii actului ea era studentă, iar reclamantul medic şi profesor universitar , deci nu avea nevoie de întreţinere. Chiar şi dacă obligaţia ar fi fost pentru viitor, deşi acest aspect nu rezultă din clauzele contractuale şi nici nu s-a dovedit că părţile s-au înţeles în acest sens de către pârâtă, instanţa constată, din actele depuse la dosar de părţi şi din declaraţiile martorilor că, de la încheierea actului între părţi au trecut nouă ani, timp în care părţile au evoluat diferit, respectiv pârâta a terminat în 2003 Facultatea de Stomatologie, trăieşte şi lucrează în Franţa, iar reclamantul are în prezent 65 de ani, şi, începând din anul 2009, a avut mari probleme de sănătate care au necesitat şi necesită medicamentaţie şi îngrijire permanentă cu internări periodice în spital. Or, nici în această perioadă când este evident că reclamantul a avut nevoie de pârâtă, iar pârâta trebuia şi putea să fie lângă el, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală.
Conţinutul obligaţiei contractuale de întreţinere, în temeiul art 977 şi art 981 C civ, trebuie circumscris nevoilor de schimbare ale întreţinutului, în sensul că dată fiind vârsta acestuia, problemele grave de sănătate, obligaţia de întreţinere o conţine şi pe aceea de a fi alături de acesta în momentele de spitalizare, de a-i asigura accesul la cele mai bune tratamente, de a-i da ajutor permanent la menaj, la preparatul hranei.
Neexecutarea obligaţiei de către pârâtă este susţinută şi de înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că reclamantul este cel care plăteşte toate utilităţile pentru imobil .
În ceea ce priveşte faptul dacă neîndeplinirea obligaţiei de către pârâtă îi este imputabilă reclamantului, aşa cum s-a apărat pârâta, sau nu, instanţa reţine, din declaraţiile martorilor audiaţi, că această neexecutare nu îi este imputabilă reclamantului, apărarea pârâtei fiind lipsită de suport probator. Astfel, pârâta s-a apărat în sensul că reclamantul nu i-a solicitat întreţinerea şi prezenţa , dar asigurarea întreţinerii reclamantului era o obligaţie a pârâtei prevăzută în contract, reclamantul netrebuind să mai facă nimic în plus faţă de cele statuate în contract ca să beneficieze de întreţinere din partea pârâtei. Este evident că dacă reclamantul se afla în spital şi ulterior acasă în convalescenţă avea nevoie de îngrijire, avea nevoie de o persoană care să-i procure şi prepare hrana, să-i cumpere medicamentele, să-i plătească utilităţile , să-i facă menajul. Pârâta nu a făcut dovada nici măcar că a venit în ţară să fie alături de reclamant cu atât mai puţin nu a dovedit că a încercat să îşi execute obligaţiile, iar reclamantul a refuzat-o . Simplu fapt că uneori, atunci când pârâta suna la reclamant, răspundea soţia acestuia şi-i spunea că reclamantul nu poate vorbi deoarece se odihneşte nu constituie o dovadă a refuzului reclamantului de a primi întreţinerea.
În fine, instanţa reţine din toate probele administrate în cauză că pârâta nu a făcut dovada executării la zi a obligaţiei de întreţinere ( conform art.1169 C.civil şi art.129 al.1 teza finală Cod procedură civilă ), şi nici a faptului că neexecutarea obligaţiei îi este imputabilă reclamantului.
Aşadar, neexecutarea obligaţiei faţă de beneficiar, aşa cum am arătat, îl îndreptăţeşte pe acesta la a se cere desfiinţarea convenţiei.
Pârâta s-a mai apărat şi în sensul că părţile au intenţionat încheierea unui contract de vânzare cumpărare, dar actele şi probele dosarului arată neverosimilitatea operaţiei juridice pretins intervenite între părţi. Dacă într-adevăr reclamantul ar fi dorit să facă numai o operaţie de vanzare- cumpărare a imobilului, nimic nu l-ar fi împiedicat să încheie un astfel de contract, fără a recurge la contractul de întreţinere de natură a-i asigura prestaţii de întreţinere, inclusiv pentru perioade de înaintare în vârstă când, de regulă, este greu a-şi asigura singur cele necesare şi mai ales la nivelul la care a fost obişnuit să traiască. De altfel, la data încheierii contractului , chiar pârâta declară că era studentă şi nu avea venituri din care putea să-l întreţină pe reclamant . În aceste condiţii cum ar fi putut să plătească preţul pentru un imobil de natura celui in cauză? În realitate , probele dosarului nu relevă ca în intenţia vreuneia din părţi să existe o astfel de voinţă ci dimpotrivă.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională prin care pârâta reclamantă reconvenţional a solicitat transformarea obligaţiei de întreţinere în natură în obligaţia a de a plăti lunar reclamantului pârât reconvenţional o sumă de bani , instanţa apreciază că aceasta ar constitui o novaţie pentru care este absolut necesar consimţământul celeilalte părţi. Or, reclamantul nu numai că nu şi-a dat consimţământul, dar, prin întâmpinarea depusă la cererea reconvenţională, a arătat că nu este de acord cu transformarea obligaţiei de întreţinere în natură, în una în bani.
Obligaţia de întreţinere trebuie executată în natura ei specifică şi numai părţile, în virtutea libertăţii contractuale , pot conveni transformarea întreţinerii într-o sumă de bani. Pârâta reclamantă reconvenţional ar mai putea solicita acest lucru numai dacă executarea in natură nu ar mai fi posibilă din cauza atitudinii reclamantului şi numai dacă acesta nu ar fi solicitat rezoluţiunea contractului, ci ar fi optat pentru executarea acestuia prin echivalent , în sensul disp. art 1020 Cciv ceea ce evident nu este cazul în speţa dedusă judecăţii.
Faţă de aceste considerente , instanţa apreciază temeinică şi legală cererea principală dedusă judecăţii şi neîntemeiată cererea reconvenţională, motiv pentru care va admite cererea principală, va respinge cererea reconvenţională şi va dispune rezoluţiunea contractului de întreţinere din culpa debitorului întreţinerii.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, pârâta, ca parte ce a căzut în pretenţii, va fi obligată să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 3 500 lei reprezentând onorariu avocat şi taxă de timbru, conform chitanţelor depuse la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite acţiunea civilă formulată de reclamantul BM, cu domiciliul xxxxxxx în contradictoriu cu pârâta BGM, cu domiciliul în xxxxxxxxxx.
Respinge cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă reconvenţional BGM.
Dispune rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere, autentificat sub nr. 2368 din data de 15 07 2002, de către B.N.P. Ciovică Gheorghe.
Obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 3 500 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 05 2012.
PREŞEDINTE GREFIER
1
