Aplicarea sechestrului asigurator în materie comercială asupra bunurilor imobile. Admisibilitate.
Întrucât Codul comercial nu interzice expres aplicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile,este admisibil instituirea acestuia în condiţiile în care art.907 şi 908 Cod comercial se completează cu art. 591 Cod procedură civilă.
Secţia comercială – Decizia comercială nr. 536/ 26 octombrie 2007
Constată că prin Încheierea camerei de Consiliu din 20.09.2007 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr.2526/107/2007 a fost respinsă cererea de sechestru asigurător formulată de petenţii B.F. şi B.M. în contradictoriu cu intimatul T.V.
Pentru a pronunţa această încheiere tribunalul a reţinut că în materie comercială, pentru înfiinţarea sechestrului asigurător există norme speciale ( 907 şi 908 Cod comercial), nefiind aplicabile dispoziţiile art.591 Cod procedură civilă, iar reclamantul nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute pentru admiterea cererii, deşi acesta a făcut dovada că a introdus cerere de chemare în judecată pentru rezolvarea litigiilor şi a achitat cauţiunea stabilită.
S-a apreciat că cererea petentului este nefondată şi datorită faptului că s-a cerut înfiinţarea măsurii asigurătorii asupra unui bun imobil, deşi textul special al art.907 Cod comercial permite înfiinţarea sa doar asupra bunurilor mobile.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanţii B.F. şi B.M. care au solicitat în principal casarea încheierii şi trimiterea cauzei instanţei de fond pentru a se pronunţa pe fondul cererii, iar în subsidiar modificarea încheierii recurate şi în urma rejudecării admiterea cererii aşa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanţii susţin că instanţa a interpretat dispoziţiile prevederilor art.907 şi 908 Cod comercial în sens restrictiv în sensul imposibilităţii instituirii măsurii asigurătorii asupra imobilelor în raporturile comerciale, deşi dreptul comun în materie procedurală este cel civil.
Recurenţii mai arată că raporturile din contractul de asociere nu are natură comercială deoarece nu este încheiat între comercianţi, iar activitatea contractată nu se înscrie în situaţiile prevăzute de art.3 Cod comercial.
În drept se invocă art.304 pct.9, art.312 alin.3 Cod procedură civilă.
Recursul a fost legal timbrat (fila 5).
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamanţi raportat la probele dosarului şi dispoziţiile legale aplicabile în materie, curtea de apel constată că recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente care vor fi expuse în continuare:
Tribunalul a interpretat dispoziţiile art.907 Cod comercial în sensul inadmisibilităţii aplicării sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile în materie comercială, în condiţiile neaplicării art.591 Cod procedură civilă.
Din redactarea art.907 Cod comercial nu rezultă o interdicţie expresă privind aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile, iar în cazul în care legiuitorul a intenţionat să stabilească interdicţii le-a prevăzut expres în Codul comercial, putând exemplifica în acest sens neacordarea de către instanţă a termenului de graţie reglementat de art.44 şi inadmisibilitatea retractului litigios în materie comercială prevăzut de art.45 Cod comercial.
De altfel, chiar art.907 alin.1 teza finală Cod comercial face trimitere la dispoziţiile din Codul de procedură civilă referitoare la sechestrul asigurător (art.614 şi următoarele conform vechii numerotări reglementând sechestrul asigurător).
Prin urmare,art.907 şi 908 Cod comercial se completează cu dispoziţiile art.591 Cod procedură civilă, iar pronunţarea de către instanţă a unei soluţii motivată pe inadmisibilitatea instituirii sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile echivalează cu nesoluţionarea pe fondul cererii, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Raportat la aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează să fie admis recursul declarat de reclamanţi împotriva încheierii din 20.09.2007 dată în dosarul nr.2526/107/2007 cu consecinţa casării încheierii atacate şi trimiterea cererii de instituire a sechestrului asigurător spre soluţionare aceleiaşi instanţe de fond.
