Capăt de cerere prin care se solicită instituirea sechestrului asigurator. Admisibilitatea notării în cartea funciară.
Art.26 din Legea nr.7/1996
Dispoziţiile art.26 din Legea nr. 7/1996 permit notarea oricăror fapte, acte şi acţiuni ce au legătură cu imobilul fără a enumera limitativ care sunt acestea astfel că registratorul de carte funciară nu trebuie să verifice decât existenţa procesului şi legătura acestuia cu imobilul, textul de lege neprevăzând cerinţa ca acţiunea să vizeze doar drepturi reale asupra imobilelor.
Secţia civilă – Decizia civilă nr. 455/05 decembrie 2008
Prin sentinţa civilă nr. 717/2007 pronunţată de Judecătoria Blaj în dosar nr. 974/191/2007 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Alba – Biroul Teritorial de Carte Funciară Blaj şi a fost respinsă plângerea formulată de reclamanta S.C. „I.S.” SRL Blaj împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
S-a respins plângerea reclamantei în contradictoriu cu pârâta H.M. împotriva Încheierii nr. 2883/2007 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Blaj.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin Încheierea nr. 2883/2007 s-a dispus notarea în Cartea funciară nr. 3271 asupra imobilului proprietatea petentei a procesului aflat pe rolul Tribunalului Alba în dosarul nr. 927/107/2007.
Prin acţiunea ce face obiectul dosarului menţionat, intimata H.M. a solicitat să se dispună retragerea sa din societate, obligarea petentei la plata drepturilor ce i se cuvin ca urmare a retragerii, obligarea petentei la plata sumei de 98.025 lei, poprirea conturilor intimatei şi instituirea unui sechestru asigurator asupra imobilului înscris în CF 3271 Blaj.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 7/1996 se pot nota la cererea părţilor interesate acţiunile şi căile de atac în justiţie în legătură cu imobilele.
Chiar dacă art. 42 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 7/1996 enumeră situaţiile ce pot face obiectul unei notări în cartea funciară , enumerarea are un caracter exemplificativ.
Întrucât obiectul procesului notat în cartea funciară îl constituie şi instituirea unui sechestru asigurator asupra imobilului, acţiune ce poate fi calificată ca fiind în legătură cu imobilul, chiar dacă nu se regăseşte în enumerarea cuprinsă în dispoziţiile art. 42 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 7/1996, dat fiind caracterul exemplificativ al acestei enumerări s-a apreciat ca fiind legală notarea procesului înregistrat sub nr. 927/107/2007 în cartea funciară , chiar dacă nu s-au menţionat în cartea funciară toate capetele de cerere.
Reţinând legalitatea notării , instanţa a respins plângerea.
Prin decizia civilă nr. 58/A/2008 pronunţată de Tribunalul Alba a fost admis apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe care a fost schimbată în parte în sensul anulării încheierii atacate şi a radierii notării de sub B 15 din CF 3271 Blaj sat privind procesul în pretenţii intentat de pârâta H.M. împotriva reclamantei înregistrat sub nr. 927/107/2007 la Tribunalul Alba. Au fost menţinute neschimbate celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate. Intimata a fost obligată la 1024,3 lei în favoarea apelantei.
În considerentele deciziei s-a reţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă deoarece instanţa de fond a încălcat prevederile art. 26 din Legea nr. 7/1996 menţinând notarea existenţei unui litigiu asupra imobilului deşi acesta nu privea un drept real asupra imobilului şi nici nu avea la bază un înscris care să ateste temeinicia acţiunii reclamantului.
S-a apreciat că instanţa de fond a depăşit competenţa materială procedând la judecarea şi pronunţarea în considerentele sentinţei pe o simplă cerere subsecventă formulată de pârâta H.M. în procesul aflat pe rolul Tribunalului Alba deşi creanţa nu este determinată încă, iar tribunalul nu a soluţionat încă cererea de instituire a sechestrului asigurator.
Pe de altă parte s-a reţinut că sechestrarea bunului imobil al unei societăţi este interzisă de Codul Comercial.
S-a apreciat ca fiind în afara legii considerentul instanţei că există o acţiune a pârâtei care priveşte imobilul , o asemenea acţiune neexistând ci doar o acţiune cu o cerere subsecventă de stabilire a unei creanţe. Instanţa de fond a eludat dispoziţiile art. 42 alin.2 lit. L din Ordinul nr. 633/2006 care dau dreptul înscrierii sechestrului doar dacă există hotărâre judecătorească, nefiind suficientă o simplă acţiune.
Prin decizia civilă nr. 455/2008, Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul declarat de pârâta H.M. împotriva soluţiei instanţei de apel care a fost modificată în sensul respingerii apelului petentei S.C. „I.S.” SRL şi a menţinerii dispoziţiilor sentinţei primei instanţe.
Pentru a decide astfel s-a reţinut că instanţa de apel greşit a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă deoarece , pe de o parte aceste dispoziţii legale vizează calea de atac a recursului , neputând fi aplicabile în apel, iar pe de altă parte nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 7/1996 cum a considerat tribunalul.
Potrivit art. 26 alin.4 lit. c din Legea nr. 7/1996, notarea în CF poate avea ca obiect înscrierea drepturilor personale , a actelor şi faptelor juridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor, a acţiunilor şi căilor de atac în justiţie precum şi a măsurilor de indisponibilizare , în legătură cu imobilele din cartea funciară.
Textul de lege nu prevede condiţia ca notarea să aibă la bază un înscris care să ateste temeinicia acţiunii care urmează a fi notată aşa cum greşit a apreciat tribunalul. Prin urmare, inexistenţa unui astfel de înscris nu poate îngrădi admisibilitatea unei cereri de notare a unei acţiuni , fiind suficientă probarea existenţei pe rolul instanţelor a unui proces care are legătură cu imobilul înscris în CF.
În speţă petenta a dovedit existenţa unui astfel de proces, fiind lipsită de orice relevanţă din perspectiva operaţiunii de notare în CF împrejurarea că solicitarea în legătură cu imobilul îmbracă forma unui capăt de cerere principal ori subsecvent, neinteresând nici obiectul acesteia (sechestru asigurator ori revendicare) atâta timp cât vizează imobilul asupra căruia se solicită notarea. Prin urmare nu se poate susţine cu temei că prima instanţă şi-ar fi depăşit competenţa materială deoarece a avut în vedere o cerere subsecventă.
Prin încheierea atacată s-a dispus notarea procesului iar nu instituirea unui sechestru asigurator, astfel că nu poate fi vorba de încălcarea dispoziţiilor Codului comercial care interzic sechestrarea imobilelor unei societăţi comerciale. Aceste prevederi legale vizează fondul pretenţiilor petentei care vor fi analizate în litigiul notat în cartea funciară iar examinarea lor în cadrul procedurii plângerii împotriva încheierii de carte funciară este inadmisibilă şi excede limitelor investirii primei instanţe.
În condiţiile în care dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 7/1996 permit notarea oricăror fapte, acte, acţiuni ce au legătură cu imobilul fără a enumera limitativ care sunt acestea , registratorul de carte funciară nu trebuie să verifice decât existenţa procesului şi legătura acestuia cu imobilul aşa cum s-a şi întâmplat în speţă, greşit apreciindu-se de către tribunal că nu s-ar fi putut nota decât instituirea sechestrului nu şi existenţa unui capăt de cerere aflat pe rolul instanţelor având un atare obiect. De asemenea, textul de lege nu prevede cerinţa ca acţiunea să vizeze doar drepturi reale asupra imobilelor aşa cum a reţinut instanţa de apel ci, aşa cum de altfel s-a mai specificat, procesul trebuie să aibă legătură cu imobilul, putând astfel să aibă ca obiect creanţe ori măsuri asiguratorii dacă acestea vizează imobilul asupra căruia se cere notarea.
