Fara titlu


Dosar nr.611/223/2006 art. 244 Cod penal

R O M Â NI A

JUDECĂTORIA DRĂGĂŞANI, JUDEŢUL VÂLCEA

SENTINŢA PENALĂ NR.69

Şedinţa publică din 22 februarie  2007

PREŞEDINTE: C. C. – judecător

GREFIER: C. E. U.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Drăgăşani

Reprezentat prin Procuror: A. C-TIN C.

Pe rol este judecarea  procesului penal privind pe inculpata S. C., trimisă  în judecată  pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 244 Cod penal.

Dezbaterile asupra cauzei au fost înregistrate audio, în conformitate cu disp.art.304 C.pr.pen.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică nu se prezintă inculpata S. C. şi nici partea civilă D. G. a F. P. Olt. Pentru inculpată se prezintă avocat M. Şt. în baza împuternicirii avocaţiale nr.78 de la fila 12 dosar.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Reprezentantul Parchetului şi apărătorul  inculpatei, pe rând, declară că nu mai au alte probe de solicitat sau cereri de formulat în cauză.

Instanţa, potrivit disp.art.339 C.pr.pen. declară terminată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul pentru dezbateri.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de achitare a inculpatei în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.pr.pen.-faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii şi anume situaţia premisă. Un bun se consideră sechestrat dacă este şi legal aplicat ori în acest caz aplicarea sechestrului nu s-a făcut cu respectarea legii. Mai mult, sechestrul a fost aplicat în luna octombrie iar procesul-verbal întocmit de Administraţia Finanţelor Publice Slatina s-a încheiat în luna decembrie, tot în această perioadă fiind emisă şi somaţia. La data aplicării sechestrului nu era stabilită responsabilitatea administratorului societăţii ca persoană fizică.

Avocat M. Şt. pentru inculpată, având cuvântul, pune aceleaşi concluzii ca şi reprezentantul Parchetului, apreciind că procesul-verbal de sechestru nu a fost legal întocmit.

I N S T A N Ţ A:

Deliberând, constată următoarele:

La data de 9 august 2005 s-a înregistrat plângerea petentei D. P. F. P.  Olt  împotriva rezoluţiei prim – procurorului din data de 29 iulie 2005  – dosar nr. – nr. 313/II/2/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani,  prin care a fost respinsă plângerea împotriva rezoluţiei procurorului din data de 8 iulie 2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgăşani, pe care o apreciază ca nelegală şi netemeinică  şi în contradictoriu cu intimata S. C. în calitate de administrator al SC – SRL Verguleasa judeţul Olt.

În motivarea plângerii se arată bunul ce formează obiectul sechestrului nr. 1523/7 octombrie 2005 a fost înstrăinat de intimată, în calitate de administrator  SC – SRL Verguleasa judeţul Olt, care a încălcat în mod intenţionat prevederile legale prin faptul că a înstrăinat bunul sechestrat, săvârşind astfel infracţiunea prev. şi ped. de art. 244 cod penal.

Ca urmare a faptului că  SC – SRL Verguleasa nu şi-a îndeplinit în termenul legal obligaţiile fiscale către bugetul de stat, organele fiscale au procedat la instituirea unor măsuri asigurătorii asupra bunului deţinut de intimată, administratorul societăţii comerciale sus amintite.

Aşadar măsurile asigurătorii dispuse de organele fiscale au constat în procedura sechestrării bunului supus urmăririi silite mobiliare, respectiv a autoturismului BMW cu nr. de înmatriculare x aparţinând administratorului unic al societăţii, încheindu-se astfel procesul verbal de sechestru  asigurător pentru bunuri mobile, nr. 1523/ 7 octombrie 2005, având ca bază legală disp. art. 125 alin. 2 cod proc. fiscală.

Se menţionează că organele fiscale au recurs la aplicarea unui sechestru simplu, adică fără aplicarea de sigilii şi fără deposedarea debitoarei de folosinţa bunului, deoarece produce aceleaşi efecte, adică indisponibilizează bunul sechestrat, în sensul că debitorul nu-l poate înstrăina, el păstrând dreptul de folosinţă dar pierde dreptul de dispoziţie, dobândind astfel calitatea de depozitar şi păstrând o simplă detenţiune materială.

Ca urmare a faptului că intimata a înstrăinat bunul sechestrat legal s-a formulat plângere de către organele fiscale, pentru săvârşirea de către aceasta a infracţiunii prev. şi ped. de art. 244 cod penal, însă în rezoluţia procurorului se consideră că sechestrul instituit asupra bunului nu a fost aplicat legal, drept pentru care se apreciază că nu sunt întrunite din acest punct de vedere elementele constitutive ale infracţiunii pentru care intimata a fost cercetată.

Argumentele aduse în susţinerea acestui punct de vedere sunt inexistente, nefiind prezentată nici o dovadă a realităţii acestei stări de fapt, considerându-se  suficient a se susţine că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

Apreciază petiţionara că latura obiectivă a infracţiunii este pe deplin îndeplinită, deoarece acţiunea de sustragere priveşte un bun legal sechestrat, existenţa infracţiunii prev. de art. 244 cod penal fiind condiţionată de instituirea legală a acestuia.

Se mai apreciază că dacă intimata avea nemulţumiri cu privire la modul de întocmire a actelor de executare silită, avea posibilitatea legală de a uzita de procedura contestaţiei la executare, prev. de art. 168 din OG nr. 92/2003.

Invocarea acestor menţiuni în vederea respingerii plângerii  formulate, de către organul de urmărire penală, nu are nici un temei legal, aceste aspecte de contestare a titlului executoriu emis de organul fiscal, neputând fi invocate decât de intimata nemulţumită de actul de executare, pe calea contestaţiei la executare.

Faptul că intimata nu a uzitat de posibilitatea formulării unei contestaţii la executare, nu se poate datora decât aprecierii că măsura executării silite  dispusă împotriva sa,  a fost  legală şi temeinică.

Prin sentinţa penală nr.842/8 noiembrie 2005 pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, a fost respinsă plângerea petentei, sentinţă împotriva căreia petenta a declarat recurs ce a fost admis prin decizia penală nr. 549/R/29 mai 2006 pronunţată de Tribunalul Vâlcea.

A fost casată în totalitate sentinţa penală atacată şi s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpata S. C. pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 244 cod penal, inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârşirea acestei infracţiuni iar pentru judecarea cauzei a fost sesizată Judecătoria Drăgăşani judeţul Vâlcea.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a stabilit că la dosar sunt probe suficiente din care rezultă că bunul a fost legal sechestrat, a fost sustras de către intimată şi înstrăinat, iar prejudiciul stabilit la acea dată  şi recunoscut de inculpată – aşa cum rezultă din angajamentul de plată al acesteia existent la fila  30 din dosarul de urmărire penală, este de 201.926.797 lei Rol.

Mai rezultă din decizia penală că elementul material al acestei infracţiuni, se realizează prin acţiunea de sustragere a bunului  care a fost sechestrat în mod legal, sustragerea putându-se realiza şi prin înstrăinarea bunului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de  27 iunie 2006 sub nr. 2668/R .

La dosarul cauzei a fost audiată inculpata ( fila23 dosar şi s-a dispus ataşarea dosarului nr. 738/P/2005 al Parchetului de pe lângă  Judecătoria Drăgăşani.

Din probatoriul administrat în cauză se reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin procesul verbal nr.1523/7 octombrie 2003  al DGFP Olt – AFP Slatina, s-a  aplicat sechestru asigurător  asupra autoturismului marca  BMW 318 de culoare neagră, serie motor 619469; serie caroserie 15862 şi capacitate cilindrică 1895cmc, cu nr. de înmatriculare x estimat la valoarea de 500.000.000 lei Rol, proprietatea inculpatei, pentru mai multe obligaţii fiscale datorate  bugetului de stat şi neachitate în termen, menţionate în procesul verbal, în care, în calitate de debitor figurează SC – SRL cu sediul în com. Verguleasa judeţul Olt – prin asociat unic S. C. deci într-o atare situaţie, având în vedere proprietarul bunului sechestrat care este inculpata, suntem în prezenţa stabilirii răspunderii altor persoane decât debitorul, reglementată de art. 147 ş.u. din Ordonanţa nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare.

Alin. 2 al acestui articol  prevede că  în scopul prev. la alin. 1 organul de executare va întocmi un proces verbal în care vor fi arătate motivele de fapt şi de drept pentru care este angajată răspunderea persoanei în cauză, trebuie să conţină  menţiunile de la alin. 3 al aceluiaşi articol  şi care se va supune  spre aprobare  conducerii organului de executare.

Art. 148 arată că  titlul de creanţă prev. de art. 147 alin. 3 va fi comunicat persoanei obligate la plată, menţionându-se că aceasta urmează să facă plata în termenul stabilit .

Se constată din actele şi lucrările dosarului, că procesul verbal de sechestru asigurător a fost întocmit la data de 7 octombrie 2003 iar procesul verbal privind stabilirea răspunderii altor persoane decât debitorul şi  Titlul de creanţă nr. 40489 au fost întocmite la data de 23 decembrie 2003, deci ulterior aplicării sechestrului asigurător asupra autoturismului proprietatea personală a inculpatei, fiind astfel încălcate dispoziţiile  art. 147 din Ordonanţa privind colectarea creanţelor bugetare.

Tot organul de executare a încălcat şi prevederile art. 93 alin. 1 din aceeaşi ordonanţă, care prevăd imperativ termenul în care se procedează la valorificarea bunurilor sechestrate şi anume în 15 zile de la data încheierii procesului verbal de sechestru, ori procesul verbal de sechestru a fost încheiat – aşa cum s-a arătat – la data de 7 octombrie 2003 iar inculpata a înstrăinat bunul sechestrat ( autoturismul) la data de 4 noiembrie 2004, aşa cum rezultă din declaraţia de la fila 11 dosar urm. penală.

Infracţiunea de „sustragere de sub sechestru”  prev. de art. 244 cod penal, are  ca  situaţie premisă, existenţa unui sechestru legal aplicat. Prin sechestru legal aplicat se înţelege acel sechestru care a fost înfiinţat cu respectarea condiţiilor de formă, verificându-se totodată competenţa organului care a dispus sechestrul, a celui care a aplicat efectiv sechestrul, modul în care s-a efectuat sechestrarea, respectându-se cerinţele privitoare la natura bunurilor ce pot fi sechestrate.

Avându-se în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care inculpata a fost cercetată, în sensul nerealizării situaţiei premise, urmează a se dispune achitarea inculpatei pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 244 alin. 2 cod penal cu consecinţa obligării părţii vătămate la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

De asemenea, întrucât procesul verbal  de sechestru asigurător a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale, aşa cum s-a arătat mai sus, deci în frauda legii, care este o cauză de nulitate absolută a actului juridic civil, urmează a se constata nulitatea absolută a procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile, nr. 1523/7 octombrie 2003 încheiat de  DGFP Olt – AFP Slatina, judeţul Olt.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 11 pct. 2lit. a rap. la art. 10 lit. d cod proc. pen;

Achită pe inculpata S. C. , pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 244 alin. 2 cod penal;

În baza art. 348 corob. cu art. 170 cod proc. pen;

Constată nulitatea  procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile, nr. 1523  încheiat la data de 7 octombrie 2003 de DGFP Olt – AFP Slatina şi anulează sechestrul asigurător instituit asupra autoturismului marca BMW 318.

În baza art. 192 pct. 1 lit. a cod proc. pen;

Obligă pe partea vătămată  Direcţia Publică a Finanţelor Publice a judeţului Olt să plătească statului, suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2007 la sediul Judecătoriei Drăgăşani judeţul Vâlcea.

 Preşedinte, Grefier,

Red./Tehnored. C.C.

Ex.2/16 martie 2007.