Prin cererea înregistrată sub nr. 8146/215/05.04.2007, contestatorul P.C., în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Finanţelor Publice prin Administraţia Financiară a Municipiului Craiova şi SC COREMI SA Craiova, prin lichidator judiciar SC RECO REORGANIZARE SRL, a formulat contestaţie la executare împotriva procesului-verbal de sechestru conform dosarului de executare nr. 3638/2001 al Ministerului Finanţelor Publice, în baza căruia a fost instituit sechestrul asupra a 54 de camere din imobilul situat în Craiova, cartier Valea Roşie, str. Henri Coandă, nr. 85, cămin nr. 4B, jud. Dolj, proprietate a SC COREMI SA, din care face parte şi camera nr.13 proprietate a contestatorului, solicitând instanţei radierea sechestrului.
A motivat contestatorul că , potrivit prevederilor art. 138 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, sunt exceptate de la urmărire imobilele care au un regim juridic special, acestea neputând fi supuse vânzării pentru valorificarea creanţelor creditorilor asupra debitorilor care au în patrimoniu bunuri de acest gen.
Că, prin Legea nr. 85/1992 dreptul de proprietate asupra imobilelor construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat anterior adoptării Legii nr. 85/3992 este limitat, în sensul ca acestea se pot vinde decât titularilor contractelor de închiriere şi numai dacă aceştia solicită.
Prin urmare, vânzarea la licitaţie către alte persoane decât cele susmenţionate, în scopul valorificării unor creanţe ale creditorilor persoanei ce are în patrimoniu astfel de locuinţe nu este posibilă, acest gen de locuinţe având un regim juridic special, şi anume regimul juridic la care face trimitere Codul de procedură fiscală.
Mai mult, în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, pârâta SC COREMI SA Craiova a fost obligată să-i vândă contestatorului în condiţiile Legii nr.85/1992 locuinţa din Craiova, cart. Valea Roşie, bl. 4B, ap. 13, care în prezent este sechestrată
În acelaşi timp contestatorul a învederat că S.C.COREMI S.A. a refuzat să primească preţul datorat, fiind astfel obligat să uzeze de procedura ofertei reale de plată prevăzută de art. 1114-1116 Cod Civil şi art. 584-586 Cod civil, consemnând la CEC preţul locuinţei în valoare de 12.370.000 ROL.
A mai arătat contestatorul că dreptul său de proprietate asupra locuinţei a fost constatat prin sentinţa civilă nr. 6131/08.06.2005 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă şi irevocabilă, iar prin certificatul din data de 29.01.2007 eliberat de BEJ B. M.E., s-a confirmat faptul că lichidatorul judiciar SC RECO REORGANIZARE SRL a ridicat suma consemnată la CEC, reprezentând preţul locuinţei.
În aceste condiţii, contestatorul a mai precizat că o eventuală menţinere a sechestrului ar duce la o îmbogăţire fără justă cauză a SC COREMI SA, întrucât imobilul a ieşit din patrimoniul debitoarei şi ca atare, nu mai poate fi indisponibilizat, având loc o subrogaţie reală cu titlu particular, debitoarea încasând preţul de vânzare de la cumpărător, în locul valorii înstrăinate.
Prin întâmpinarea formulată la data de 20.04.2007, intimata Administraţia Financiară Craiova a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată şi menţinerea sechestrului asupra apartamentului nr. 13 din Căminul 4B susţinând ,în esenţă, că a instituit la data de 31.11.2001, sechestrul asiguratoriu asupra Căminului 4B, situat în Craiova, cartier Valea Roşie, str. Henri Coandă, nr. 85, activ al debitoarei sale SC COREMI SA, prin procesul-verbal de sechestru nr. 3638, fiind înscris ca ipotecă legală în cartea funciară cu nr. provizoriu 30180, partea a III-a.
Intimata a mai precizat că A.F.P. Craiova nu a trecut niciodată la continuarea executării silite asupra debitoarei acesteia, SC COREMI SA.Intimata a mai susţinut că instituirea sechestrului de către aceasta, a fost întocmită cu respectarea dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, aceste active figurând la momentul respectiv în patrimoniul SC COREMI SA.
Prin sentinţa civilă nr.15222 din 12 noiembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 8146/215/2007, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatorul P. C., în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Finanţelor Publice prin Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Craiova, SC COREMI SA prin lichidator judiciar SC „RECO REORGANIZARE” SRL Craiova şi Administraţia Finanţelor Publice a Contribuabililor Mijlocii din cadrul D G F P DOLJ Craiova.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că imobilul nu a aparţinut statului, ci S.C. COREMI S.A., societate cu capital privat care a intrat ulterior în procedura falimentului, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 85/1002
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatorul , arătând că sechestrul a fost aplicat cu încălcarea prevederilor legale.
A susţinut că hotărârea judecătorească prin care debitorul bugetar a fost obligat să-i vândă locuinţa este anterioară datei la care s-a înfiinţat sechestrul şi, deoarece vânzarea a fost făcută în temeiul unui act normativ (ce cuprinde obligaţia de a vinde ) şi a unei hotărâri judecătoreşti, în cauză nu se mai aplică dispoziţiile art. 37 din O.G. nr. 61/2002, dobânditorului de bună credinţă nu i se poate opune existenţa unei măsuri asiguratorii asupra imobilului.
Apelantul a mai susţinut că, fiind titularul dreptul de proprietate, este în măsură să ceară rectificarea sau ştergerea oricăror înscrieri în actele de publicitate imobiliară, ce nu corespund situaţiei juridice a imobilului.
Intimatul Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice DOLJ a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii cererii formulate de către contestator în faţa instanţei de apel, aceea de a dispune radierea sechestrului înscris de A F P .
Pe fond, a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Prin decizia civilă nr.379 din 01 iulie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.8146/215/2007, s-a respins apelul declarat de apelantul contestator P. C., împotriva sentinţei civile nr. 15222 din 12.11.2007, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 8146/215/2007, în contradictoriu cu intimaţii MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANŢELOR, prin Administraţia Financiară Craiova, S.C. COREMI S.A. prin lichidator judiciar S.C. RECO REORGANIZARE S.R.L. şi ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A CONTRIBUABILILOR MIJLOCII DIN CADRUL D.G.F.P. DOLJ.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că reclamantul nu este cumpărător de bună credinţă, în condiţiile în care la data introducerii acţiunii pentru constatarea valabilităţii vânzării, sechestrul fusese deja instituit şi notat în cartea funciară, astfel încât, ipoteca a continuat să existe asupra întregului imobil, chiar dacă a fost plătită o parte din datorie.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 126 Cod pr. fiscală, reţinându-se că nu au încetat motivele pentru care a fost dispusă măsura asiguratorie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul P. C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs s-a susţinut, în esenţă, că hotărârea prin care a fost obligat debitorul bugetar să vândă locuinţa către reclamant este anterioară datei la care a fost înfiinţat, vânzarea imobilului către reclamant făcându-se în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, ceea ce echivalează o executare silită.
S-a arătat că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art.37 din O.G. nr.61/2002 şi nici art. 126 Cod pr. fiscală, dat fiind faptul că reclamantului, ca dobânditor de bună credinţă în temeiul unei obligaţii legale constatată prin hotărâre judecătorească, nu i se poate opune existenţa unei măsuri asiguratorii asupra imobilului.
În drept s-au invocat dispoziţiile art.304 pct.9 Cod pr. civilă.
Recursul este fondat.
Potrivit art.33 din O.G. 61/2002, act normativ în vigoare la data când a fost înfiinţat sechestrul asiguratoriu, creditorul bugetar poate dispune ca măsură asiguratorie, sechestrul asupra bunurilor mobile sau imobile proprietatea debitorului său, iar potrivit art.37 din acelaşi act normativ, înscrierea sechestrului asigurator face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscrierea sa, dobândesc un drept asupra imobilului. Actele de dispoziţie încheiate după înscrierea sechestrului în cartea funciară sunt lovite de nulitate, potrivit aceluiaşi text.
Dispoziţiile arătate au fost reluate în noul cod de procedură fiscală, în vigoare la data formulării acţiunii de faţă, în Cap.VI din Titulul VIII, fiind reglementate măsurile asiguratorii, printre care sechestrul asiguratoriu reglementat de arr.125 alin.2, necesitatea înscrierii acestuia în cartea funciară (alin.7), opozabilitatea faţă de terţi (alin.8).
Aceste prevederi legale au caracter special şi trebuie aplicate nuanţat în speţă, dat fiind faptul că vânzarea imobilului către reclamant s-a făcut în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, echivalând cu o executare silită.
Hotărârea prin care a fost obligat debitorul bugetar să vândă locuinţa către reclamant, este anterioară datei la care a fost înfiinţat sechestrul, (sentinţa civilă nr.24016/2001 a Judecătoriei Craiova), obligaţia impusă unităţii vânzătoare fiind necesar să fie adusă la cunoştinţa creditorului bugetar, atunci când s-a solicitat luarea măsurii asiguratorii, iar dobândirea dreptului de proprietate a fost constatată prin hotărâre judecătorească în anul 2005, (sentinţa civilă nr.9219 din 28 sept.2005 a Judecătoriei Craiova).
Dacă s-ar aplica dispoz.art.37 din O.G. 61/2002 (art.125 alin.8 din OG nr.92/2003 aprobată prin Lg.210/2005), înstrăinarea intervenită după înfiinţarea sechestrului, ar fi nulă absolut, însă, vânzarea fiind făcută în temeiul unui act normativ (ce cuprinde obligaţia de a vinde) şi a unei hotărâri judecătoreşti, este evident că norma cu caracter special din materia executării creanţelor bugetare, nu este aplicabilă.
Opozabilitatea faţă de terţi a sechestrului la care face referire art.37 din O.G. 61/2002 este instituită prin lege, pentru a proteja drepturile creditorului bugetar şi a opri actele de dispoziţie care ar duce la micşorarea patrimoniului debitorului, (făcând imposibilă încasarea creanţei bugetare ) şi este strâns legată de nulitatea absolută ce loveşte actul de înstrăinare prevăzută în teza II a art.37.
În condiţiile în care vânzarea s-a făcut silit de către instanţă, cunoscându-se instituirea sechestrului, nulitatea absolută nu mai operează, iar opozabilitatea faţă de terţi rămâne fără efect juridic.
Aceasta înseamnă că reclamantului, ca dobânditor de bună credinţă, în temeiul unei obligaţii legale constatată prin hotărâre judecătorească, nu i se poate opune existenţa unei măsuri asiguratorii asupra imobilului.
Aşadar, în speţă nu sunt aplicabile nici dispoz.art.126 Cod pr. fiscală, care prevăd posibilitatea ridicării sechestrului doar de către creditorul bugetar, la data încetării motivelor ce au dus la înscrierea măsurii asiguratorii, existând posibilitatea ca şi dobânditorul, în condiţiile speciale arătate, să ceară ridicarea sechestrului.
Analizând acţiunea din această perspectivă se constată că este aplicabil în speţă art.35 din Lg.7/1996, deoarece după data când sechestrul asigurator a fost instituit şi înscris în cartea funciară, s-a schimbat proprietarul imobilului, iar înstrăinarea, aşa cum s-a arătat, nu poate fi lovită de nulitate în condiţiile legii speciale.
Cât timp sechestrul se poate înfiinţa şi apoi executa numai asupra bunurilor imobile ale debitorului, iar imobilul în litigiu nu mai aparţine acestuia, este lipsit de eficienţă juridică a se păstra un sechestru care nu mai poate fi executat şi care nu este opozabil reclamantului.
Reclamantul este titularul unui drept de proprietate şi trebuie să aibă posibilitatea de a exercita cu privire la bunul său toate atributele specifice acestui drept, fiind în măsură să ceară rectificarea sau ştergerea oricăror înscrieri în actele de publicitate imobiliară care nu corespund realităţii, adică situaţiei juridice a imobilului.
Între reclamant şi creditorul bugetar care a dispus înfiinţarea sechestrului asigurator nu există nici un fel de raport obligaţional, iar respectivul creditor este în imposibilitate de a executa sechestrul.
În atare condiţii, a menţine un sechestru fără efecte juridice şi înscrierea acestuia în cartea funciară, este lipsit de temei legal, contravenind reglementărilor în vigoare cu privire la exercitarea dreptului de proprietate de către reclamant.
În consecinţă, constatând că instanţele au făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor codului de procedură fiscală, ale O.G. 61/2002 şi ale art.35 din Legea nr.7/1996, în baza art.312 Cod pr. civilă se va admite recursul, fiind incident motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr. civilă.
Se vor modifica ambele hotărâri în sensul admiterii contestaţiei.
Se va dispune ridicarea sechestrului instituit asupra imobilului proprietatea contestatorului.
5
