SECHESTRU ASIGURĂTOR. OBLIGATIVITATEA PLĂŢII
CAUŢIUNII. CONDIŢII DE ADMISIBILITATE A CERERII.
APRECIEREA CARACTERULUI DE CREANŢĂ
CONSTATATĂ PRIN ACT SCRIS. FACTURI NEACCEPTATE
LA PLATĂ.
Art. 591 alin. 1 Cod proc. civilă şi art. 46 şi 908 Cod
comercial
În materie comercială, când se cere instituirea sechestrului
asigurător asupra unor bunuri imobile, este obligatorie plata cauţiunii, conform
dispoziţiilor art. 908 Cod comercial Aprecierea caracterului de creanţă constatată
prin act scris, potrivit art. 591 alin. 1 Cod proc. civilă, presupune prevederea expresă
a sumei datorate în virtutea unui contract În lipsa acesteia sau a unor facturi
acceptate la plată, nu poate fi reţinut caracterul de act constatator al creanţei, întrucât
doar asemenea facturi pot constitui mijloace eficiente de probare a operaţiunilor
comerciale, conform dispoziţiilor art. 46 Cod comercial.
Curtea de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 996/R-
C/15 octombrie 2007
Prin cererea formulată şi înregistrată sub nr. 1944/90/2007
pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta – creditoare S.C.R.II S.A. Spania
a chemat în judecată pe pârâta S.C.A.H. S.R.L., solicitând instanţei ca
prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună înfiinţarea sechestrului
asigurător asupra bunurilor mobile aparţinând pârâtei – debitoare situate
în Hotelul F.B. din Mamaia, jud. Constanţa până la concurenţa sumei
213.298,84 EURO.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 1.12.2004 între
părţi s-a încheiat un contract de prestări servicii în baza căruia reclamanta
a prestat servicii de asistenţă tehnică în beneficiul pârâtei, din care a
rămas neachitate sumele de 75.000 EURO – servicii de consultanţă,
92.933,65 EURO – servicii de management, 36.582,9 EURO – servicii de
asistenţă şi 2000 EURO – contravaloare materiale de publicitate, la care
se adaugă dobânda de 1448,75 EURO.
Reclamanta a mai arătat că sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de art. 591 alin.1 Cod pr.civ., în sensul că deţine o creanţă
exigibilă constatată prin act scris, respectiv contractul de management şi
facturile fiscale depuse la dosar şi în prezent a fost înregistrată pe rolul
Tribunalului Vâlcea cerere de chemare în judecată, înregistrată sub
numărul 1529/90/2007.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 591 alin.1 Cod
pr. civ.
Prin încheierea nr.62/C/02.05.2007, Tribunalul Vâlcea a
admis cererea şi a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra
bunurilor mobile ale pârâtei: stocuri de marfă ( alimente , băuturi),
aparatură computerizată aflată în dotarea hotelului ( monitoare calculato,
hard – diskuri), mobilier camere de hotel, mobilier recepţie, mobilier bar
şi restaurant, echipament specific bucătărie ( aparatură electrocasnică:
aragazuri,cuptoare, frigidere, congelatoare, cuptoare cu microunde,
expressoare), veselă de servire bar şi bucătărie, aparatură întreţinere şi
asigurare curăţenie ( aspiratoare, maşini de spălat), aflate în Hotelul F.B.,
până la concurenţa sumei de 213.298,84 EURO în echivalent în lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut că,
potrivit disp. art.591 alin.1 Cod procedură civilă, creditorul care nu are
titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată prin act scris şi este
exigibilă poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător, dacă
dovedeşte că a intentat acţiune.
Instanţa a apreciat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de art.591 alin.1 Cod procedură civilă, în sensul că reclamanta
are o creanţă ce este constatată prin act scris, este exigibilă şi a făcut
dovada că a intentat acţiune.
S-a reţinut că reclamanta deţine contract de management
încheiat cu pârâta, în baza căruia a prestat servicii de asistenţă tehnică şi
de management, pentru care s-au emis facturi fiscale, aceasta neachitând
contravaloarea serviciilor cuprinse în facturile emise în perioada
septembrie-noiembrie 2005 şi respectiv iunie-noiembrie 2006 şi că
reclamanta a depus la dosar copie de pe acţiunea înregistrată la
Tribunalul Vâlcea la data de 21.03.2007, care are ca obiect obligarea
pârâtei la plata sumei 213.298,84 EURO .
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul, care a
criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie prin prisma următoarelor
motive de recurs:
1. Deşi între părţi a fost încheiat în anul 2005 un contract de
administrare, care urma să intre în vigoare începând cu data de
30.04.2006, acesta este un contract sinalagmatic, cu executare succesivă,
iar în conţinutul lui nu este prevăzut un preţ.
De asemenea, acest contract arată că până la data de
30.04.2006, părţile vor încheia un alt contract de asistenţă tehnică, acesta
nefiind prezentat, deşi intimata reclamantă a pretins instituirea
sechestrului pentru obligaţii anterioare datei de 30.04.2006.
2.Înscrisurile prin care se constată creanţa constă în acte
unilaterale, respectiv facturi fiscale, care nu au fost însuşite de către
societatea pârâtă şi nu au fost trimise de către intimata reclamantă.
3.Măsurile asiguratorii se instituie numai până la concurenţa
creanţei, iar în speţă măsura dispusă depăşeşte cu mult valoarea debitului.
Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs
invocate, dar şi sub toate aspectele, conform dispoziţiilor art.304 ind. 1
C.proc.civ., Curtea a constatat că recursul este fondat .
Astfel, potrivit art. 591 alin.1 Cod procedură civilă, creditorul
care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată prin act
scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea sechestrului asigurator,
dacă dovedeşte că a intentat acţiune.
Având în vedere caracterul comercial al creanţei, plata unei
cauţiuni este obligatorie, în raport de dispoziţiile art.908 Cod comercial.
Acelaşi drept îl are şi creditorul a cărui creanţă nu este
constatată în scris, dacă dovedeşte că a depus o cauţiune de jumătate din
valoarea reclamată.
În concluzie, potrivit art.591 alin.1 Cod procedură civilă,
instituirea măsurii asiguratorii este admisibilă, în două ipoteze:
1. creanţa este constatată prin act scris şi este exigibilă, iar
creditorul dovedeşte că a intentat acţiune şi achită cauţiunea pusă în
vedere de instanţă, conform art.908 Cod comercial.
2. creanţa nu este constatată în scris, dar creditorul dovedeşte
că a intentat acţiune şi că a depus jumătate din valoarea reclamată.
În speţă, s-a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile pentru
niciuna din cele două ipoteze legale care permit instituirea măsurii
asiguratorii.
Astfel, trebuia observat că nu s-a achitat nicio cauţiune, ceea
ce face ca încheierea pronunţată să fie nelegală.
Mai mult, niciunul dintre înscrisurile prezentate de reclamantă
nu poate fi considerat drept act scris constatator al creanţei, în sensul
art.591 alin.1 Cod procedură civilă.
Contractul de management încheiat cu pârâta, în baza căruia
reclamanta pretinde că a prestat servicii de asistenţă tehnică şi de
management, nu cuprinde nicio sumă, ci doar o referire la un comision
de management exprimat procentual (art.III, pct.3.2.2 lit.a), neputând fi
considerat înscris constatator al creanţei.
Nici facturile fiscale emise nu întrunesc condiţia de act scris,
întrucât, potrivit dispoziţiilor art.46 Cod comercial, numai factura
acceptată face proba în contra debitorului, în speţă condiţia acceptării
nefiind întrunită.
Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.2 Cod pr.civilă, recursul a fost
admis, iar încheierea modificată în sensul respingerii cererii ca
neîntemeiată.
