Art.634 teza a III-a C.civil permite proprietarului fondului aservit, pentru care servitutea a devenit prea împovărătoare, să ofere proprietarului fondului dominant un alt loc de trecere, fără ca acesta din urmă să-l poată refuza.
C.civil, art.616, art.617, art.618, art.634.
Prin sentinţa civilă nr.6868/13.04.2009, Judecătoria Constanţa a admis cererea precizata formulata de reclamantul B.N. în contradictoriu cu pârâţii A.R. şi A.T. şi intervenientul C.M. şi a schimbat servitutea de trecere stabilita prin sentinţa nr. 4016/27.04.2006, astfel cum a fost modificata prin decizia nr. 30/2007 pronunţata de Tribunalul Constanta, în servitutea de trecere reprezentata de punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-1 din anexa 1 a raportului de expertiza întocmit de S.O., având o latime de 1,30 m pe toata lungimea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, a reţinut prima instanţă că prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtii schimbarea servitutii existente şi instituită prin sentinta civila nr.4086/2006, definitiva prin decizia civila nr.30/22.01.2007, învederând că servitutea de trecere stabilita este prea împovaratoare pentru reclamant si fondul aservit, accesul paratilor la proprietatea lor fiind prin mijlocul proprietatii reclamantului.
Paratii A.R. şi A.T. au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila motivat de faptul că prin decizia Tribunalului Constanta, irevocabila prin decizia Curtii de Apel Constanta nr.303/C din 30.05.2007, s-a stabilit in favoarea lor o servitute de trecere la calea publica de la locuinta lor, in lungime de 11,5 m si latime de 1,20 m, conform anexei nr.3 la raportul de expertiza efectuat de C.I.C., fiind vorba în cauză de autoritate de lucru judecat.
În urma analizării materialului probator administrat în cauză, instanţa a constatat că prin sentinta civila nr.4016/27.04.2006 pronuntata de Judecatoria Constanta, modificata prin decizia civila nr.30/22.01.2007 pronuntata de Tribunalul Constanta, s-a stabilit in favoarea paratilor A.R. şi A.T. o servitute de trecere spre imobilul acestora pe terenul proprietatea reclamantului B.N. conform raportului de expertiza efectuat de C.I.C.
S-a reţinut că de la momentul stabilirii servitutii de trecere prin hotarare judecatoreasca exista o permanenta stare de conflict intre cei doi proprietari, concretizata in plangeri reciproce la politie, rezultând chiar că paratii nu mai locuiesc la imobilul de pe str. şi că reclamantul a efectuat documentatia in vederii obtinerii autorizatiei de constructie pentru o locuinta P+M pe lotul 3, in suprafata de 240 mp, lot pe care reclamantul l-a dobandit prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.873 din 8.04.2004.
A apreciat judecătorul fondului că în cauză sunt incidente prevederile art.634 Cod civil, având în vedere că reclamantul i-a oferit paratului o alta trecere de iesire la domeniul public şi că se impune schimbarea servituţii de trecere stabilita prin sentinta civila nr.4016/27.04.2006 a Judecatoriei Constanta astfel cum a fost modificata prin decizia nr.30/2007 pronuntata de Tribunalul Constanta.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti au declarat recurs, în termen legal, pârâţii A.R. şi A.T., care au criticat soluţia primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin prisma motivelor prevăzute de art.304 pct.9 C.pr.civilă, susţinând următoarele:
1.Prima servitute de trecere stabilită prin sentinta civila nr.4016/27.04.2006 pronuntata de Judecatoria Constanta, definitivă şi irevocabilă prin decizia civila nr.30/22.01.2007 pronuntata de Tribunalul Constanta şi decizia civilă nr.303/C/30.05.2007 a Curţii de Apel Constanţa nu este mai împovărătoare decât cea stabilită prin sentinţa civilă recurată, nici prin întindere şi nici prin condiţia impusă de prevederile art.617 C.civil.
2.Servitutea de trecere stabilită pe baza expertizei judiciare efectuate de expertul S.O.are o lungime de 68 ml şi o lăţime de 1,30 ml şi traversează atât terenul reclamantului cât şi terenul numitului C.Gh., astfel că este evident mai împovărătoare decât prima servitute stabilită.
Având în vedere obiectul litigiului dedus judecăţii şi prevederile art.2821 C.pr.civilă, tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apel, motivele invocate fiind analizate prin prisma prevederilor art.295 alin.1C.pr.civilă.
Apelul este neîntemeiat.
Art.576 C.civil defineşte servitutea ca fiind o sarcină impusă unui fond, pentru uzul şi utilitatea unui imobil având un alt stăpân.
Servitutea este astfel văzută ca o simplă sarcină care limitează exerciţiul atributelor dreptului de proprietate de către titularul iniţial, deşi ea este un drept real imobiliar care se constituie în profitul unui imobil pentru a se asigura utilitatea acestuia.
Servitutea legală de trecere se instituie, potrivit art.616 C.civil, în situaţia unui loc înfundat, respectiv atunci când un imobil este înconjurat de diferite alte proprietăţi, fără ca titularul dreptului de proprietate să aibă vreo altă posibilitate de ieşire la calea publică.
Art.617 C.civil impune ca trecerea să se facă pe calea cea mai scurtă, iar art.618 C.civil obligă la alegerea acelei treceri care produce o pagubă cât mai mică fondului aservit.
Rezultă astfel că la instituirea unei servituţi de trecere trebuie să se ţină seama atât de interesul titularului fondului dominant, în favoarea căruia se constituie dreptul, şi anume acela ca accesul la calea publică să se facă pe drumul cel mai scurt, dar şi de interesul titularului fondului aservit, care trebuie să suporte o pagubă cât mai redusă.
Ambele elemente sunt chestiuni de fapt care pot fi dovedite prin orice mijloc de probă, în cauza de faţă stabilindu-se la momentul anului 2007, pe baza expertizelor efectuate în dosarul nr.1221/2003 al Judecătoriei Constanţa, că având în vedere dispoziţiile art.618 C.civil, servitutea se impune pe trecerea care pricinuieşte o mai mică pagubă fondului aservit, respectiv proprietăţii reclamantului B.N., cum s-a reţinut prin hotărârea judecătorească rămasă irevocabilă, decizia civila nr.30/22.01.2007 pronuntata de Tribunalul Constanta (anexa 3 la raportul de expertiză întocmită de expert C.I.C.).
Art.634 teza a III-a C.civil permite însă proprietarului fondului aservit, pentru care servitutea a devenit prea împovărătoare, să ofere proprietarului fondului dominant un alt loc de trecere, fără ca acesta din urmă să-l poată refuza.
Trebuie aşadar să rezulte că servitutea a devenit prea împovărătoare pentru titularul fondului aservit şi că acesta a oferit fondului dominant o altă trecere, care evident să permită utilitatea normală a acestuia din urmă.
Verificând servitutea stabilită prin hotărârea apelată, respectiv cea indicată în anexa 1 a raportului de expertiză întocmit de expert S.O., cuprinsă între punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-1 (culoarea portocaliu în schiţă), pe o lăţime de 1,30 ml şi o suprafaţă de 68,90 mp, dar trasată pe marginea loturilor indicate (fila 92-dosar nr.15136/212/2007) în raport de servitutea existentă şi stabilită prin decizia civila nr.30/22.01.2007 a Tribunalului Constanta, reprezentând trecerea cu 1,20 m lăţime şi 11,50 m lungime (linia albastră- fila 194- dosar nr.1221/2003), apreciem corectă instituirea noii servituţi, cea veche fiind evident mai împovărătoare pentru reclamant în condiţiile în care este trasată chiar prin centrul lotului de teren deţinut în prezent (loturile 1 şi 3 din anexă la expertiză), aspect care împiedică exercitarea normală a atributelor proprietăţii.
Reclamantul a început şi efectuarea demersurilor pentru ridicarea unei noi construcţii pe terenul său, astfel cum rezultă din documentaţia de la dosar, reţinându-se şi aspectul că de la momentul stabilirii servituţii actuale, între părţi există o permanentă stare conflictuală, dovedită prin martori şi interogatoriu.
Este real că noua servitute nu reprezintă calea cea mai scurtă de la imobilul pârâţilor A.R. şi A.T. la calea publică, dar este o trecere care permite accesul normal la proprietate, orice altă cale mai scurtă însemnând împărţirea proprietăţii reclamantului B.N. în două părţi care să nu mai permită folosinţa normală, potrivit naturii şi destinaţiei bunului său, devenind astfel o veritabilă încălcare a dreptului său de proprietate.
Trebuie reţinut şi aspectul că reclamantul nu solicită plata unei despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a terenului utilizat pentru trecere, deşi servitutea legală de trecere se stabileşte cu titlu oneros, astfel că noua servitute poate pune capăt situaţiei conflictuale dintre părţi.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, apreciem că apelul declarat este nefondat, astfel că va fi respins, cu consecinţa menţinerii sentinţei civile nr.6868/2009 a Judecătoriei Constanţa.
