Dosar nr. 2410/296/2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 45/Ap/09 Martie 2009
Drept de servitute. Protecţie. Condiţii.
Prin sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. /2008, a
fost respinsă acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantul B în contradictoriu
cu pârâta PRIMĂRIA Z şi a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de
833 lei Ron cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că obiectul pricinii
l-a reprezentat obligarea pârâtei de a efectua anumite lucrări legate de scurgerea
apei pluviale de pe acoperişul clădirii pârâtei pe acoperişul clădirii reclamantului,
precum şi desfiinţarea unor lucrări de construcţie edificate de către pârâtă, fără ca
reclamantul să fi administrat probe în acest sens.
Împotriva acestei sentinţe a promovat apel în termenul legal reclamantul
solicitând modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii sale astfel
cum a fost precizată, adică obligarea intimatei-pârâte la ridicarea conductei şi a
trotuarului care se găsesc pe terenul proprietatea reclamantului, refacerea taluzului
de lângă fundaţia casei reclamantului, obligarea intimatei pârâte la luarea măsurilor
de împiedicare a scurgerii apei pluviale şi a celei rezultate din topirea zăpezii de pe
acoperişul clădirii aparţinând pârâtei pe acoperişul clădirii aparţinând apelantului-
reclamant, precum şi obligarea intimatei pârâte la suportarea în cotă de 50% a
cheltuielilor de refacere a gardului comun.
Intimata legal citată se prezintă prin av.M şi depune întâmpinare (fila nr.16)
prin care spolicită respingerea apelului ca nefondat, motivând în fapt că nu s-a făcut
dovada atingerii aduse proprietăţii apelantului reclamant şi că, raportat la obiectul
pricinii, acela de obligaţie de a face, solicitările apelantului-reclamant legate de
stabilirea liniei de hotar şi grăniţuirea invocată de către acesta exced cadrului
procesual stabilit în limitele judecăţii prezentului apel.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a
disp.art.295 alin.1 Cod de procedură civilă, a materialului probator administrat în
cauză şi a dispoziţiilor legale în materie, tribunalul reţine în fapt următoarele:
Iniţial prin acţiunea promovată în faţa primei instanţe, reclamantul a solicitat ca
pe calea unei ordonanţe preşedinţiale să se dispună obligarea pârâtei la sistarea
oricăror lucrări realizate la construcţia acesteia din urmă, cererea precizată ulterior
(filele nr.16-17 din dosarul primei instanţe) ca obligaţie de a face, în sensul de a se
dispune pârâtei obligarea de a scoate conducta îngropată pe terenul reclamantului,
de a distruge trotuarul amplasat pe acest teren, refacerea taluzului de lângă fundaţia
casei reclamantului, luarea măsurilor ce se impun pentru a împiedica scurgerea apei
de ploaie şi a celei rezultate din topirea zăpezii pe terenul reclamantului, precum şi
obligarea pârâtei la plata unei contribuţii de 50% din refacerea gardului comun de
delimitare a celor două proprietăţi.
Se mai reţine că, raportat la obiectul cererii, materialul probator administrat în
cauză şi temeiurile juridice invocate, adică o obligaţie de a face, fundamentată pe
disp.art.1075 Cod civil, soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii reclamantului
se prezintă a fi temeinică şi legală în privinţa cererii vizând obligarea pârâtei la
suportarea a jumătate din costurile de edificare a gardului comun. Aceasta, întrucât
pe de o parte obiectul prezentei pricini nu îl constituie o acţiune în grăniţuire, de
stabilire a liniei de hotar, ori de reparare a prejudiciului cauzat printr-o pretinsă
demolare nelegală a unui gard preexistent, o atare stare de fapt nefiind de altfel
dovedită în cauză.
În ce priveşte capătul de cerere al apelantului-reclamant privind obligarea
pârâtei la ridicarea conductei şi a trotuarului amplasat pe terenul reclamantului,
tribunalul reţine, pe lângă concluziile expertizei tehnice judiciare efectuate în cauză
(filele nr.48-52 din dosarul de apel), coroborat cu împrejurarea că între aceleaşi părţi
se poartă un litigiu având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de
proprietate prin care s-a restabilit în favoarea reclamantului dreptul de proprietate
funciară asupra terenului învecinat cu clădirea Primăriei Z, părţile în litigiu
neclarificându-şi până în prezent nici problema delimitării celor două proprietăţi şi a
stabilirii liniei de hotar, că atâta vreme cât obiectul prezentei pricini nu-l constituie o
acţiune negatorie de servitute ori de superficie din partea reclamantului, ci strict un
litigiu având ca obiect obligaţia de a face întemeiată pe disp.art.1075 raportat la
art.998 Cod civil (conform concluziilor scrise depuse în apel de către reclamant),
soluţia primei instanţe de respingere a acestui petit se prezintă a fi temeinică şi
legală.
În schimb, în ce priveşte capetele de cerere de la pct.2 şi 3 din motivele de
apel (fila nr.10) vizând obligarea intimatei-pârâte la luarea măsurilor ce se impun
pentru a împiedica scurgerea apei de ploaie şi a celei rezultate din topirea zăpezii de
pe acoperişul clădirii pârâtei pe acoperişul casei reclamantului, tribunalul reţine sub
aspectul stării de fapt că aceasta a fost dovedită conform raportului de expertiză
judiciară depus în apel (filele nr.49-50), iar în absenţa dovedirii de către pârâtă a unei
servituţi constituite în acest sens, criticile apelantului se prezintă a fi fondate sub
acest aspect.
În sfârşit, în privinţa cererii apelantului-reclamant de obligare a pârâtei la
refacerea taluzului de lângă casa celui dintâi, tribunalul reţine că în cauză nu s-a
dovedit nici existenţa anterioară a acestui taluz şi nici împrejurarea pretinsei sale
deteriorări ca efect al lucrărilor realizate de către intimata-pârâtă.
Prin prisma considerentelor ce preced tribunalul va admite apelul şi va
schimba în parte sentinţa apelată, în sensul admiterii în parte a acţiunii reclamantului
conform celor arătate mai sus, respingând restul capetelor de cerere din acţiunea
introductivă astfel cum a fost precizată, iar în privinţa cheltuielilor de judecată făcând
aplicarea disp.art.276-277 raportat la art.298 Cod de procedură civilă, în sensul
compensării cheltuielilor de judecată ocazionate părţilor în proces şi al obligării
intimatei-pârâte în final la plata sumei de 225 lei reprezentând jumătate din
contravaloarea cheltuielilor de judecată ocazionate de administrarea probei privind
expertiza tehnică judiciară.
1