Prin sentinţa civilă nr. 335/31.01.2006 Judecătoria Focşani a respins ca nefondată cererea având ca obiect servitute de trecere reţinând că pârâţii – reclamanţi au ieşire la calea publică.
Ca urmare a apelului declarat de pârâţii – reclamanţi, Tribunalul Vrancea prin decizia civilă nr. 209 din 25 mai 2006 a respins apelul reţinând că părţile deţin în proprietate exclusivă imobilele învecinate, fiecare având ieşire la calea publică, că terenul pe care pârâţii solicită instituirea unei servituţi de trecere este, în fapt, chiar grădina lor, care nu poate din circumscrisă noţiunii de fond dominant şi că în cauză nu sunt întrunite condiţiile legale prevăzute de art. 616 C.civ.
Prin decizia civilă nr. 848/R/14 noiembrie 2006 Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat recursul reţinând că instanţele au interpretat probatoriul administrat, aspectele invocate de pârâţii-reclamanţi referitoare la inconvenientele şi prejudiciile de ordin estetic ori sanitar igienic ce le presupune tranzitarea propriului imobil pentru a avea acces la grădina din spatele casei sunt lipsite de relevanţă în cauză.
Curtea a mai reţinut că în mod corect instanţele au aplicat în cauză doar dispoziţiile art. 616 cod civil, apreciind că nu sunt întrunite condiţiile legale pentru instituirea servituţii de trecere în favoarea imobilului pârâţilor prin holul din imobilul reclamanţilor căci această sarcină poate fi instituită numai în situaţia în care imobilul dominant este un loc înfundat, lipsit în mod absolut de accesul la drumul public.
Or, în cauză, din probele administrate, rezultă că imobilul pârâţilor are acces la drumul public.
De altfel, pârâţii au precizat clar că ceea ce doresc prin instituirea acestei servituţi este realizarea accesului mai uşor la propria lor grădină şi nu la drumul public, situaţie care nu se circumscrie prevederilor art.616 cod civil.
Pe de altă parte nici ideea potrivit căreia doar o parte a imobilului , respectiv grădina, este izolată, lipsită de acces la drumul public – nu poate fi acceptată întrucât textul art.616 cod civil vizează pe de o parte imobilul în integralitatea lui iar pe de altă parte accesul la calea publică din sau către imobil şi nu dificultatea accesului de la diferite părţi din imobil sau spre alte părţi ale acestuia.
Curtea a reţinut că, în concret, pârâţii au acces la grădina din spatele casei prin tranzitarea propriilor camere, ei cunoscând inconvenientele folosirii acestui teren încă de la momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului.
Împrejurarea că această modalitate de acces prezintă dificultăţi de practicare nu le dă dreptul la un alt drum de trecere, drum care, în speţă, ar urma să treacă prin holul din imobilul reclamanţilor, hol în care se deschid uşile de acces din camerele, baia şi bucătăria intimaţilor şi care, în mod cert, nu constituie calea unică, cea mai scurtă şi mai neprejudiciabilă de acces a pârâţilor la grădina lor.
În consecinţă, cererea recurenţilor nu poate fi primită atât timp cât prin aceasta se urmăreşte doar asigurarea unui confort mai mare în exploatarea imobilului în detrimentul intimaţilor pentru care s-ar crea o sarcină excesivă şi nejustificată.
