Prin sentinţa civilă nr. 5132/19.11.2007 pronunţată de Judecătoria Focşani în soluţionarea dosarului nr. 3382/231/2007 a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta S.C. R.Impex SRL Bucureşti împotriva pârâţilor B.M. şi B.N. şi în consecinţă, au fost obligaţi pârâţii să permită reclamantei accesul spre terenul proprietatea sa, situat în comuna Tulnici, sat Lepşa, T 13, P 325 – 326 potrivit variantei nr. 5 a raportului de expertiză ing. M.M., contur 22-12-16-17; contur 6-12-13-7; contur 3-4-5-6-7-2.
A fost respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de B.M.
Împotriva aceste hotărâri au formulat apel pârâţii.
In apelul său, pârâta B.M. critică hotărârea de nelegalitate şi netemeinicie avându-se în vedere că nu s-a opus niciodată trecerii de către reclamantă pe terenul său, către calea publică aşa cum dealtfel au convenit prin actul de vânzare-cumpărare nr. 4789/1997 BNP T.R., situaţie în care în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată şi a fost obligată să suporte cheltuieli de judecată.
La rândul său, pârâtul B.N. critică hotărârea primei instanţe de nelegalitate şi netemeinicie, în condiţiile în care terenul său nu se învecinează cu terenul reclamantei, iar pârâta B.M. a fost de acord să permită trecerea şi în varianta nr. 1 din acelaşi raport de expertiză, variantă ce presupune cale la drumul public numai pe terenul acestei pârâte.
Prin decizia civilă nr.59/2008 a Tribunalului Vrancea s-a admis apelul pârâtului B.N., s-a schimbat în parte sentinţa şi-n rejudecare s-a admis în parte acţiunea şi s-a instituit în favoarea reclamantei un drept de servitute de trecere pe terenul pârâtei B.M. pe 828 mp. teren (repere 23-24-25-26-27-18 în anexa 1 a expertizei M.M.).
S-a respins ca nefondat apelul pârâtei B.M.
Pentru a se pronunţa această decizie s-au reţinut următoarele :
Potrivit art. 616 cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului.
In speţă, reclamanta-intimată S.C. R.Impex SRL Bucureşti este proprietara terenului în suprafaţă de 2152 mp. situat pe raza comunei Tulnici, sat Lepşa, T13, P325-326 cu vecinii: B.M., drumul de acces, rîul Putna, G.C., P.D., M.A., T.M., R.C.
Terenul provine dintr-un teren mai mare, proprietatea pârâtei, B.M., care a vândut către S.C. K. SRL Bucureşti şi de la care a cumpărat reclamanta prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4991/22.dec.1998 B.N.P. T.R. suprafaţa de 2152 mp.
Chiar dacă, în actul de vânzare-cumpărare, între vecinii terenului se menţionează şi „drum de acces”, în fapt terenul rămâne înfundat, în condiţiile în care, respectivul drum nu constituie o cale la drumul public ci la un alt drum, proprietatea pârâtului B.N.
In condiţiile în care terenul proprietate a pârâtului B.N. nu se învecinează cu terenul reclamantul, iar pârâtul B. nu a fost de acord să permită trecerea pe terenul său, în mod greşit prima instanţă a instituit dreptul reclamantei de a folosi drumul de pe terenul pârâtului B., acestui pârât nefiindu-i aplicabile dispoziţiile prev.de art. 617 cod civil.
In mod corect calea de acces, trebuia stabilită pe terenul proprietatea pârâtei apelante B.M., teren cu acces direct la calea publică şi din care provine terenul înfundat , cale de acces identificată în raportul de expertiză întocmit la fond, în varianta I-a în privinţa căreia pârâta B.M. nu a avut nimic împotrivă.
In ce priveşte motivul de apel invocat de pârâta B.M., cu privire la lipsa calităţii sale procesual pasive, în mod corect a fost respinsă această excepţie de prima instanţă, în condiţiile în care terenul acestei pârâte se învecinează cu terenul reclamantei şi pe acest teren se impune calea de acces.
Faptul că pârâta B.M. nu s-a opus niciodată ca reclamanta să folosească calea de acces înscrisă în actul de vânzare-cumpărare nu are nici o relevanţă în condiţiile în care acea cale nu permite accesul la drumul public direct, ci într-un drum proprietatea pârâtului B.N.
Impotriva deciziei civile nr.59/2008 a Tribunalului Vrancea au declarat recurs reclamanta SC R. Impex SRL şi pârâta B.M.
Recurenta-reclamantă invocă faptul că-n speţă s-a dat o interpretare restrictivă art.616 Cod civil considerând că terenul pârâtului nu se învecinează cu terenul reclamantei. Prin „vecin” în sensul acestui text trebuie înţeles nu numai proprietarul terenului vecin, ci toţi proprietarii terenurilor situate până la calea publică, astfel încât să se asigure drum de acces pentru locul înfundat.
Al doilea motiv de recurs al reclamantei constă în interpretarea greşită a legii de către instanţa de apel atunci când ea consideră că dacă terenului lui SC R. Impex SRL provine dintr-un transfer al dreptului de proprietate încheiat cu B.M., servitutea de trecere trebuie instituită pe terenul acesteia din urmă.
Susţine recurenta că nu are relevanţă provenienţa terenului în ceea ce priveşte servitutea de trecere, ci trebuie avute în vedere criteriile prevăzute de lege: stabilirea drumului de trecere pe calea cea mai scurtă şi care ar pricinui cele mai mici pagube proprietarului terenului asupra căruia se instituie servitutea.
Pe de altă parte, contractul a fost încheiat şi în baza unei schiţe care prevede şi o cale de acces către calea publică.
In plus, stabilirea servituţii de trecere conform variantei 1 prezintă multe inconveniente, este calea cea mai lungă dintre variantele propuse (207 mp), terenul în cauză are categorie de fâneaţă, arabil şi curţi-construcţii, iar pe de altă parte ar fi necesară realizarea unui podeţ pentru dirijarea apelor (motiv 3 de recurs).
Recurenta-pârâtă B.M. consideră că instanţele au interpretat greşit actul dedus judecăţii atunci când au considerat că are calitate procesuală pasivă deşi niciodată nu s-a opus ca reclamanta să folosească calea de acces aşa cum este stabilită prin actul de dobândire şi prin schiţa anexă.
Precizează totodată că la data vânzării terenului către SC R.Impex SRL de către SC K. SRL, reprezentantul acesteia din urmă a stabilit că accesul să se facă potrivit schiţei anexate pentru că era proprietarul a 300 mp. teren cu acces permis la aleea făcută de B.N.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin decizia civilănr.456/R/2008 a C.A.Gl. recursurile au fost respinse ca nefondate.
In speţă, se solicită instituirea unei servituţi de trecere pe terenurile părţilor din proces pentru că terenul recurentei-reclamante are statutul de „loc înfundat”.
Terenul reclamantei în suprafaţă de 2152 mp. a fost dobândit ca urmare a încheierii contractului nr.4991/22.10.1998 al BNP T.R. cu SC K.SRL. S-a întocmit cu această ocazie o schiţă anexă, în care este menţionată o cale de acces pe terenul intimatului B.N., schiţă neînsuşită de acesta din urmă. Cum s-a ajuns că se considere că intimatul B., este obligat să le permită accesul pe terenul său ?
SC K.SRL prin reprezentant G.C. a cumpărat 4305 mp. teren (din care apoi a vândut 2152 mp.) de la recurenta pârâtă B.M.
Acelaşi G.C. – dar în nume propriu – a cumpărat în 09.12.1997 – 300 mp. teren de la B.N. iar acesta i-a asigurat accesul printr-o servitute instituită pe terenul său şi notată cu indicativele 3-4-5-6-7-8 – pe schiţa expertului M.M.
La data încheierii contractului dintre SC K.SRL şi B.M. pentru că G.C. avea accesul asigurat de la cei 300 mp. la stradă, părţile au convenit numai cu privire la modalitatea de acces de la terenul în suprafaţă de 4.305 mp. cumpăraţi de la SC K. SRL la terenul proprietatea lui G.C.
SC K.SRL vinde recurentei-reclamante în 1998 o parte din cei 4305 mp. şi anume 2153 mp. vânzare în urma căreia pretinde SC R.Impex SRL că terenul său are statut de “loc înfundat” şi solicită aplicarea disp.art.616 cod civil.
Insă, recurenta-reclamantă uită faptul că instituirea unui drept de servitude pe terenul intimatului B. în favoarea sa poate fi dispusă doar când “înfundarea” este străină de faptul proprietarului locului înfundat. Dacă înfundarea se datorează neprevederii proprietarului însuşi, în acest caz vecinul nu poate fi obligat să acorde un drept de trecere.
Ori, la data încheierii contractului dintre SC R.SRL şi SC K. SRL părţile au avut în vedere servitutea de trecere convenită de intimatul B.N. şi G.C. pentru cei 300 mp., servitute ce nu a fost acordată decât acestuia şi nu şi firmelor pentru care acesta avea drept de reprezentare.
Deci, neexistând identitate de persoană între G.C. şi SC K.SRL (vânzătoarea din contractul cu SC R.Impex SRL), intimatul B.N. nu are nici o obligaţie în ceea ce priveşte asigurarea unei căi de acces pentru SC R.SRL.
Autoarea lui SC K.SRL este intimata B.M., aşa că din variantele prezentate de expert trebuie să fie aleasă una care are-n vedere terenul acesteia şi nu a lui B.N. pentru că la data fragmentării terenului său aceasta din urma avea obligaţia asigurării accesului la loturile formate prin ciunţirea proprietăţii sale şi nu a vecinilor săi.
Ca atare, argumentele cu varianta cea mai puţin păguboasă, costisitoare cad în faţa constatării că persoana obligată la a asigura drept de acces este recurenta intimată B.M. şi nu intimatul B.N.
Motivele recurentei-pârâte B.M. vizând lipsa calităţii procesuale pasive, de asemenea, nu pot fi primite faţă de considerentele de mai sus.
