Servitute. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 2821 C. pr. civ., care exclud calea de atac a apelului.
Legea nr. 146/1997 – art. 3 lit. j
C. pr. civ. – art. 2821
Potrivit art. 3 lit. j din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererile care au ca obiect servituţi sunt acţiuni neevaluabile în bani şi se taxează cu o taxă judiciară de timbru fixă, în sumă de 19 RON lei.
Conform art. 2821 C. pr. civ., nu sunt supuse apelului, printre altele, hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 RON lei inclusiv, atât în materie civilă cât şi în materie comercială.
Pe cale de consecinţă, acţiunile având ca obiect stabilirea unei sevituţi sunt supuse celor trei grade de jurisdicţie: primă instanţă, apel şi recurs.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia nr. 1611/R din 18 septembrie 2006
Prin decizia civilă nr. 468/R din 12 august 2006, Tribunalul Caraş-Severin a admis recursul reclamantei S.C. „F.” S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 882 din 16 mai 2005 a Judecătoriei Oraviţa, pe care a modificat-o în sensul că a admis acţiunea civilă formulată de reclamantă şi a instituit un drept de servitute de trecere în favoarea reclamantei asupra terenului înscris în C.F. 2462 B.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. „Ş. & M.” S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că Tribunalul Caraş-Severin în mod greşit a recalificat calea de atac exercitată de reclamantă din apel în recurs.
Prin decizia civilă nr. 1611 din 18 septembrie 2006, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul declarat de pârâta S.C. „Ş. & M.” S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 468/R din 12 iunie 2006 a Tribunalului Caraş-Severin, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre soluţionarea apelului, la aceeaşi instanţă.
Ca să pronunţe această decizie, Curtea de Apel Timişoara a stabilit că obiectul cererii introductive îl constituie obligarea pârâtei la instituirea unei servituţi de trecere pe terenul său la calea publică de acces, iar potrivit art. 3 lit. j din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile care au ca obiect servituţi sunt calificate ca acţiuni neevaluabile în bani, fiind prevăzută pentru acestea o taxă judiciară de timbru fixă.
Astfel, în această situaţie, nu pot fi incidente dispoziţiile art. 2821 C. pr. civ., care exclud calea de atac a apelului în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv.
Prin urmare, reţinând că acţiunile în stabilirea servituţilor sunt supuse celor trei grade de jurisdicţie: primă instanţă, apel şi recurs, Curtea de Apel Timişoara a stabilit că în mod nelegal Tribunalul Caraş-Severin, investit cu soluţionarea apelului declarat de reclamantă, a recalificat apelul în recurs şi, în consecinţă, în baza art. 304 pct. 1 C. pr. civ., a casat decizia atacată şi a trimis cauza la Tribunalul Caraş-Severin pentru soluţionarea apelului.
