Servitutea de vedere. Deschiderile pentru aer şi lumină
– Codul civil – art. 612, art. 613
Potrivit art. 612 din Codul civil „Nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietăţii îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi o distanţă de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi şi proprietatea vecină” iar conform art. 613 din acelaşi act normativ „Nimeni nu poate avea vederi pieziş pe proprietatea vecinului de nu va fi o distanţă de şase decimetri”.
Din interpretarea textelor legale de mai sus, interpretare acceptată şi de doctrină şi de jurisprudenţă, rezultă că deschiderile de aer şi lumină pot fi realizate la orice înălţime şi distanţă faţă de fondul vecin.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,
Decizia civilă nr. 1033 din 4 aprilie 2012, G.O.
Prin Decizia civilă nr. 990 din 30.11.2011, pronunţată în dosarul nr. 161/252/2011, Tribunalul Timiş a respins apelul declarat de reclamanta T.L. împotriva Sentinţei civile nr. 1755/14.06.2011 a Judecătoriei Lugoj.
În consecinţă, Tribunalul a confirmat hotărârea primei instanţe, care a respins acţiunea formulată de reclamantă, împotriva pârâţilor M.I. şi M.I., având ca obiect obligarea pârâţilor la închiderea, prin zidire, a ferestrei de la baia casei lor, ambele instanţe reţinând că acţiunea este neîntemeiată, în condiţiile în care fereastra este utilizată pentru iluminarea şi aerisirea băii pârâţilor.
Împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs reclamanta, care a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. pr. civ., admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, rejudecând, pe fond admiterea acţiunii, susţinând că niciuna dintre instanţe nu a aplicat corect dispoziţiile art. 611-614 C. civ.
Prin decizia civilă nr. 1033 din 4 aprilie 2012, pronunţată în dosarul nr. 161/252/2011, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul reclamantei, pentru considerentele de mai jos.
Potrivit art. 612 din Codul civil „Nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietăţii îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi o distanţă de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi şi proprietatea vecină”, iar conform art. 613 din acelaşi act normativ „Nimeni nu poate avea vederi pieziş pe proprietatea vecinului de nu va fi o distanţă de 6 decimetri.”
Din interpretarea textelor legale mai sus menţionate, interpretare acceptată de doctrină şi jurisprudenţă, rezultă că, prin excepţie, deschiderile de aer şi lumină, adică cele destinate să servească numai pentru aerisire şi iluminatul natural pot fi realizate la orice înălţime şi distanţă faţă de fondul vecin. Aceasta, pentru deschiderile de aer şi lumină reprezintă un atribut al dreptului de proprietate.
În speţă, faţă de modul de edificare a ferestrei, respectiv la o înălţime de 3 m. de la sol, dimensiunile ei (58 x 56 cm) şi sticla opacă folosită, rezultă că aceasta nu este o fereastră de vedere, interzisă de textele legale mai sus menţionate, ci o deschidere destinată aerisirii şi iluminatului natural, astfel încât, contrar susţinerilor recurentei, nu este incident cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea corectă a legii.
În ceea ce priveşte celelalte cazuri de casare sau modificare invocate, respectiv cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7 şi 8 C. pr. civ., Curtea a reţinut de asemenea, că nu sunt incidente în cauză în condiţiile în care, prin cererea de recurs, recurenta nu a indicat în mod expres ce forme de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii au fost încălcare, ce s-a acordat mai mult decât s-a cerut, care sunt motivele contradictorii, precum şi actul juridic dedus judecăţii care a fost interpretat greşit.
Faţă de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ. Curtea a respins ca neîntemeiat recursul reclamantului.
