Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 10.09.2014 sub nr. 29071/212/2014, reclamanta C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.P. :
-desfacerea casatoriei încheiate între parti la data de 30.06.1974 si înregistrata sub nr. (…) din culpa exclusiva a pârâtului;
-revenirea pârâtei la numele purtat anterior casatoriei, respectiv Moldoveanu;
-obligarea pârâtului la plata unei prestatii compensatorii sub forma unei rente viagere în cuantum de 1000 lei lunar.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca s-a casatorit cu pârâtul în anul 1974 si, desi la începutul casatoriei relatiile dintre ei erau armonioase, în timp acestea s-au deteriorat, astfel ca între parti s-au ivit discutii contradictorii, reprosuri generate în principal de conceptiile cu privire la viata de familie, la responsabilitatea ce revenea fiecaruia în cadrul cuplului.
Subliniaza reclamanta ca problema majora ce a condus la deteriorarea relatiilor este consumul excesiv de alcool, pe fondul caruia pârâtul devine violent, exercitând agresiuni verbale, fizice si psihologice asupra sa.
Caracterul violent se declanseaza în special în momentele în care consuma alcool, întrucât acesta sufera de o afectiune psihica, astfel cum atesta scrisoarea medicala nr. 453/25.07.2014.
La data de 26.08.2014, pârâtul a fost violent, lovind-o în repetate rânduri, motiv pentru care vecinii s-au alertat si au sunat la politie. În ziua urmatoare, pe data de 27.08.2014 s-a prezentat la Serviciul de medicina legala Constanta pentru a fi examinata.
Se mai subliniaza ca pe parcursul casniciei ce a durat 40 de ani, s-a dedicat trup si suflet familiei sale, sacrificând interesele personale pentru satisfacerea nevoilor familiei sale, a crescut 2 baieti ce au în prezent vârsta de 37 de ani, respectiv 29 de ani. Din cauza geloziei, pârâtul nu i-a permis sa lucreze, supunând-o la violenta economica, motiv pentru care a ajuns la batrânete sa nu beneficieze de pensie, neavând nici un venit.
În prezent sufera de afectiuni ale inimii, rinichilor, de tensiune, având si o interventie chirurgicala ce a vizat scoaterea colecistului. Pe fond de stres, starea sa de sanatate s-a deteriorat, motiv pentru care apreciaza ca la acest moment nu mai este apta sa desfasoare activitati lucrative.
Totodata, reclamanta mentioneaza ca vinovat pentru destramarea casniciei este exclusiv reclamantul care si în prezent are o relatie extraconjugala.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 373, 383 alin. 3 si art. 390 C.civ.
La data de 15.12.2014, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat desfacerea casatoriei din culpa comuna., aratând ca reclamanta este o femeie rea, violenta, care îl jigneste mereu, motiv pentru care între ei au existat numeroase certuri si scandaluri.
La data de 10.02.2015, reclamanta si-a completat cererea de chemare în judecata, solicitând si obligarea pârâtului la acordarea unor despagubiri în cuantum de 25.000 lei, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a desfacerii casatoriei.
În motivarea acestui capat de cerere, reclamanta reia motivele ce stau la baza cererii de divort, adaugând si faptul ca , raportat la perioada casniciei de 40 de ani, îi este cauzat un prejudiciu moral, de imagine, fiind cunoscuta pâna în prezent în societate ca o persoana respectabila, cu o familie unita.
În temei art. 258 C.pr.civ., ,instanta a încuviintat pentru parti proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba testimoniala cu 2 martori pentru fiecare parte ce au fost audiati nemijlocit de catre instanta la termenul din data de 01.04.2014, precum si proba cu interogatoriul pârâtului..
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:
La data de 30.06.1974, în localitatea Nicolae Balcescu, jud. Constanta, între parti s-a încheiat casatoria înregistrata în registrul starii civile sub nr. …, astfel cum rezulta din certificatul de casatorie ….
Potrivit art. 373 lit. b C.civ., divortul poate avea loc atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.
Din probele administrate, respectiv depozitia celor 2 martori propusi de reclamanta, înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanta retine ca destramarea casniciei partilor s-a datorat în mod exclusiv conduite pârâtului.
Astfel, din depozitia martorului D.N. rezulta ca în vara anului 2014, pârâtul consumat bauturi alcoolice în mod excesiv si fiind sub influenta acestora, a lovit-o pe reclamanta, aceasta prezentând vânatai pe brate, piept si zgârâieturi pe gât. La scurt timp dupa acest episod, martorul a fost de fata când pârâtul a vrut s-o loveasca pe reclamanta cu telefonul fix.
Din depozitia celuilalt martor propus de reclamanta rezulta ca pârâtul este gelos, motiv pentru care nu-i permitea acesteia sa lucreze.
De asemenea, afirmatiile martorului legate de loviturile aplicate de pârât reclamantei se coroboreaza cu certificatul medico-legal nr. …../1356/A2 agresiuni/2014 depus la dosar .din care rezulta ca reclamanta prezinta leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu si de corpuri dure, prin comprimare digitala si zgârâiere cu unghiile ce pot data din 26.08.2014 si care necesita 4-5 zile îngrijiri medicale.
Depozitiile martorilor propusi de pârât nu sunt de natura a înlatura aspectele retinute anterior. Astfel, desi acestia au aratat ca pârâtul este o persoana calma, nu este o fire violenta, trebuie mentionat ca niciunul dintre ei nu cunoaste aspecte legate de casnicia partilor si de conduita pârâtului în raport cu sotia sa. În acest sens, ambii martori au aratat ca abia la momentul în care au fost contactati de pârât pentru a fi audiati în acest dosar (deci, ulterior introducerii prezentei cereri), au aflat de neîntelegerile sale cu reclamanta.
Instanta retine, de asemenea, ca nu exista la dosarul cauzei nicio dovada în sensul ca pârâtul a avut în timpul casniciei vreo relatie extraconjugala.
Având în vedere cele mentionate, instanta retine ca reclamantului îi apartine vina pentru destramarea casniciei partilor, motiv pentru care va admite cererea de divort formulata de reclamanta si va dispune desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a pârâtului.
Potrivit art. 383 C.civ., daca nu a intervenit o întelegere sau daca instanta nu a dat încuviintarea, fiecare dintre fostii soti poarta numele dinaintea casatoriei.
Aceast articol consacra regula conform careia fiecare dintre fosti soti va purta numele avut anterior casatoriei,regula aplicabila în speta de fata, urmând, deci a se dipune a reclamanta sa revina la numele avut anterior casatoriei, respective M.
În ceea ce priveste solicitarea de obligare a reclamantului la plata unei prestatii compensatorii sub forma unei rente viagere în cuantum de 1000 lei/lunar, instanta retine ca potrivit art. 390 C.civ., cu titlu Conditiile prestatiei compensatorii, prevede:
(1) În cazul în care divortul se pronunta din culpa exclusiva a sotului pârât, sotul reclamant poate beneficia de o prestatie care sa compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divortul l-ar determina în conditiile de viata ale celui care o solicita.
(2) Prestatia compensatorie se poate acorda numai în cazul în care casatoria a durat cel putin 20 de ani.
(3) Sotul care solicita prestatia compensatorie nu poate cere de la fostul sau sot si pensie de întretinere, în conditiile art. 389.
Din dispozitia legala mentionata rezulta ca sotul inocent care solicita obligarea celuilalt la prestatie compensatorie, trebuie sa sufere în urma divortului un dezechilibru semnificativ în conditiile sale de viata. Aceasta este o chestiune de fapt ce trebuie probata de cel care formuleaza aceasta cerere.
Reclamanta nu a motivat în ce consta acest dezechilibru, mai precis sa mentioneze ca în timpul casatoriei îi erau asigurate conditii de viata care propuneau cheltuieli în cuantum de X lei, iar ea are un venit într-un cuantum mult mai mic. Nu s-a administrat din partea reclamantei nicio proba care sa dovedeasca veniturile si cheltuielile partilor în timpul casniciei, cuantumul acestora, precum si veniturile pe care le va avea dupa desfacerea casatoriei. Reclamanta a facut o simpla afirmatie în sensul ca în acest moment nu mai este apta da desfasoare activitati lucrative.
Din acest punct de vedere, cererea de obligare a pârâtului la plata unei prestatii compensatorii apare ca neîntemeiata, din moment ce instanta nu poate verifica conditia existentei dezechilibrului semnificativ.
Cu privire la capatul de cerere constând în obligarea pârâtului la plata sumei de 25.000 lei cu titlu de prejudiciu cauzat ca urmare a desfacerii casatorie, instanta îl va respinge ca neîntemeiat pentru considerentele redate mai jos.
Art. 388 C.civ. reglementeaza o forma de raspundere civila delictuala specifica raporturilor dintre soti ca urmare a divortului . Fiind vorba de o raspundere civila delictuala, sotul care solicita despagubirile trebuie sa faca dovada îndeplinirii conditiilor pentru antrenarea acestei forme de raspundere, asa cum reies ele din art. 1357 C.civ.: prejudiciu, fapta ilicita, legatura de cauzalitate între fapta si prejudiciu si vinovatia autorului faptei ilicite. La aceste conditii se adauga si una particulara, si anume aceea ca sotul care solicita despagubiri sa fie nevinovat.
Prejudiciul poate fi atât material cât si moral, iar fapta ilicita poate sa constea în orice actiune sau inactiune a sotului vinovat, care sa fi cauzat prejudiciul. În ceea ce priveste vinovatia, conditie a raspunderii civile delictuale, aceasta nu trebuie confundata cu vinovatia sotului pentru divort (si care justifica pronuntarea divortului împotriva lui). Este vorba de vinovatie ca atitudine psihica a sotului caruia i se solicita despagubiri fata de conduita sa care se caracterizeaza în fapta ilicita.
Reclamanta nu a invocat savârsirea de catre pârât a unei fapte ilicite care sa-i fi cauzat un prejudiciu moral, ci invoca în acest sens chiar motivele de divort Or, trebuie a se face distinctie între motivele de divort (ce conduc la desfacerea casatorie din culpa exclusiva a pârâtului) si faptele prejudiciabile ce pot justifica acordarea de daune morale.
Întrucât, reclamanta nu a invocat existenta unor astfel de fapte prejudiciabile, instanta va respinge si acest capat de cerere ca neîntemeiat.
Având în vedere considerentele expuse, se va proceda în consecinta.
.
.
