În condiţiile în care părţile nu declară expres în faţa instanţei ori a notarului public că s-au împăcat, înscrisul sub semnătură privată, chiar confirmat de apărător, prin care părţile consimt să se împace, este lipsit de efecte juridice.
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuţi la data de 10 august 2006, reclamanta D.E. l-a chemat în judecată pe pârâtul D.M., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între ei la data de 6.10.2005 din vina pârâtului, să-i încredinţeze spre creştere şi educare minorul D.C.T., născut la data de 16 decembrie 2005, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere şi să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „S.”, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 2381 din 18 iunie 2007 Judecătoria Rădăuţi a respins acţiunea, a admis cererea reconvenţională, a declarat desfăcută căsătoria din vina ambelor părţi, a încredinţat pârâtului-reclamant spre creştere şi educare minorul D.C.T., rezultat din căsătorie, a luat act de renunţarea pârâtului–reclamant la plata pensiei de întreţinere pentru minor şi a dispus ca reclamanta-pârâtă să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de „S.”.
Împotriva acestei sentinţe a declarat ,apel reclamanta-pârâtă D.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul din 13 noiembrie 2007, pârâtul-reclamant prezent în instanţă a arătat că s-a împăcat cu reclamanta-pârâtă, dând o declaraţie în acest sens (fila 15 dosar apel) şi a solicitat stingerea acţiunii de divorţ, ca urmare a împăcării lor.
S-a prezentat în instanţă şi apărătoarea reclamantei-pârâte – avocat M.M. – care a învederat, de asemenea, faptul că părţile s-au împăcat, depunând o declaraţie în acest sens la dosar.
Aşa fiind, prin decizia civilă nr. 474 din 13 noiembrie 2007, Tribunalul Suceava a admis apelul, a desfiinţat sentinţa civilă nr. 2381 din 18 iunie 2007 a Judecătoriei Rădăuţi şi, în temeiul art. 296 raportat la art. 618 alin. 2 Cod proc. civilă, a luat act de împăcarea părţilor.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta pârâtă a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se susţine că în mod greşit apărătorul său a înţeles că s-ar fi împăcat cu pârâtul reclamant, fapt care dacă s-ar fi produs, ea ar fi dat o declaraţie notarială în acest sens. În realitate, s-a încercat o împăcare între foştii soţi cu privire la copilul rezultat din căsătorie.
Analizând recursul, instanţa îl constată întemeiat, fiind incidente dispoziţiile art.,304 pct.,9 Cod proc. civilă.
Cererea de divorţ face parte din categoria acţiunilor strict personale, ea putând fi exercitată doar de titularul acţiunii.
Prin urmare, orice cerere prin care părţile dispun asupra acţiunii principale (reclamant) şi a cererii reconvenţionale (pârât), trebuie făcută personal, persoana căreia i s-a dat mandat (în speţă apărătorul părţii) fiind îndrituită a continua acţiunea deja începută, în limitele mandatului.
Or, declaraţia de la fila 16 dosar apel nu reprezintă consimţământul expres al părţilor pentru a produce consecinţele juridice ale unei împăcări în sensul dispoziţiilor art. 618 alin. 2 Cod proc. civilă, atâta timp cât n-a fost dată în faţa instanţei, personal de părţi sau prin declaraţie autentificată (la notariat).
Aşa fiind, în temeiul art.312 alin. 5 Cod proc. civilă, recursul a fost admis, casată în totalitate decizia, cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă.
