Recurs. Inadmisibilitate. Exercitarea unui drept procesual cu depăşirea termenelor legale
La data de 25.04.2006, în dosarul nr.11169/2005, Judecătoria Tg.Mureş pronunţă sentinţa penală nr.766 prin care, în baza art.447 Cod pr.penală rap.la art.86/4 alin.2 Cod penal, a admis sesizarea judecătorului delegat de la Compartimentul executării penale al Judecătoriei Tg.Mureş, şi, pe cale de consecinţă, pe ce cea a Serviciului de protecţie a victimele şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Mureş, privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei dispuse faţă de condamnatul M. A. C . S-a dispus ca numitul M. A. C. să execute în întregime pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr.574/26.03.2002 pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş în dosarul nr.7243/2001, definitivă prin decizia penală nr.76/06.02.2003 a Tribunalului Mureş şi au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea cauzei.
Pentru a adopta această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele :
Numitul M. A. C. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 574 din data de 26.03.2002 a Judecătoriei Tg-Mureş, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 76 din 06.02.2003 a Tribunalului Mureş, la pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată – prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. l, 209 alin. l literele a, e, g şi i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Ca modalitate de executare a pedepsei instanţa a ales-o pe aceea a suspendării executării sub supraveghere în conformitate cu prevederile art. 861 alin. l Cod penal, pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit în conformitate cu prevederile art. 862 Cod penal.
În temeiul art. 863 alin. l Cod penal, instanţa l-a obligat condamnat ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere şi să respecte următoarele obligaţii:
– să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Mureş;
– să anunţe acest serviciu, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
– să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
– să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 863 alin. 3 din Codul penal instanţa a impus inculpatului să desfăşoare o activitate.
Prin aceeaşi sentinţă instanţa a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art.864 alin. 2 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Conform conţinutului adresei întocmite de Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Mureş a rezultat că numitul Manea Adrian Claudiu nu a îndeplinit obligaţiile legale stipulate în sentinţa penală menţionată mai sus.
Alăturat sesizării au fost depuse adresele nr. DS. 14/S.P.V.R.S.I. din 07.12.2005 din 27.01.2004 şi din 26.01.2004.
Din conţinutul adresei din data de 26.01.2004 a rezultat că numitul M. A. C. s-a prezentat la data de 15.04.2003 la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Mureş, ca urmare a convocatorului trimis acestuia şi, cu acea ocazie, a semnat planul de supraveghere întocmit, estimându-se cu aceeaşi ocazie că riscul de recidivă al acestuia era mediu.
La data de 09.10.2003 s-a întocmit raportul periodic de evaluare a supravegherii rezultând faptul că riscul de recidivă pe parcursul supravegherii a evoluat negativ, fiind ridicat, fapt datorat lipsei de activitate a condamnatului, menţinerii legăturii cu persoanele care apreciază favorabil comportamentul antisocial, existenţa informaţiilor furnizate de biroul poliţiei judiciare legate de implicarea condamnatului în alte activităţi infracţionale.
La data de 26.01.2004 S.P.V.R.S.L. de pe lângă Tribunalul Mureş a fost înştiinţat de faptul că numitul M. A. C. a fost reţinut 24 ore apoi Judecătoria Tg-Mureş a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 29 zile.
Ca atare, S.P.V.R.S.l. a solicitat Judecătoriei Tg-Mureş să constate imposibilitatea derulării în continuare a supravegherii şi luarea măsurilor ce se impun.
Prin adresa din data de 27.01.2004, S.P.V.R.S.L. a solicitat din nou ca instanţa să constate că nu se mai poate materializa supravegherea executării pedepsei şi neprivative de libertate, întrucât, în interiorul termenului de încercare condamnatul a mai săvârşit alte fapte penale.
Acelaşi serviciu a revenit cu o altă solicitare la Judecătoria Tg-Mureş, prin adresa din data de 07.12.2005, solicitând ca instanţa să dispună conform competenţelor legale.
Verificând actele dosarului nr. 1250/2004 al Judecătoriei Tg-Mureş, dosar indicat în adresele S.P.V.R.S.L. de pe lângă Tribunalul Mureş s-a constatat că inculpatul A. C. a fost reţinut pe o durată de 24 ore la data de 22.01.2004 iar apoi arestat preventiv pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 23.01.2004.
Prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Mureş la data de 12.02.2004, în dosarul nr. 185/P/2004, inculpatul M. A. C. a fost trimis în judecată sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de furt calificat şi violare de domiciliu, rechizitoriu înregistrat la Judecătoria Tg-Mureş în dosar nr. 1250 din 12.02.2004.
Măsura arestării preventive a acestuia a fost menţinută de instanţa de judecată până la data de 25.11.2004, când, prin încheiere , s-a dispus revocarea acestei măsuri preventive.
Dosarul nr. 1250/2004 se afla încă pe rolul Judecătoriei Tg-Mureş, având termen de judecată data de 16.05.2006.
Analizând sesizarea, prin prisma lucrărilor şi materialului dosarului, a dispoziţiilor legale care reglementează instituţia revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, instanţa a reţinut că potrivit art. 86/4 alin. 2 din Codul penal, dacă cel condamnat nu îndeplineşte măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta poate să revoce suspendarea executării pedepsei dispunând executarea în întregime a pedepsei, sau
să prelungească termenul de încercare cu cel mult 3 ani.
După cum s-a observat numitul M. A. C. se află în stare de libertate din data de 25.11.2004, însă, potrivit Serviciului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Mureş, acesta nu s-a mai prezentat pentru reluarea supravegherii, ceea ce echivalează practic cu neîndeplinirea de către condamnat a obligaţiilor stabilite de instanţă.
Dacă pentru perioada în care condamnatul M. A. C. a fost reţinut şi arestat preventiv în altă cauză, 22.01.2004 – 25.11.2004, există o justificare întemeiată a nerespectării obligaţiilor, pentru perioada de la 25.11.2004 până în prezent, nu mai există nici o asemenea justificare.
Mai mult, fiind citat legal, apoi având termenul în cunoştinţă, condamnatul M. A. C. nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi susţine interesele,
respectiv pentru a face dovada îndeplinirii obligaţiilor stabilite în sarcina sa prin sentinţa penală nr. 574/26.03.2002.
Faţă de cele de mai sus, instanţa, în temeiul art. 86/4 alin. 2 din Codul penal a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi a dispus ca numitul M. A. C. să execute în întregime pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 574 din 26.03.2002 a Judecătoriei Tg-Mureş.
Împotriva sentinţei enunţate , a declarat apel inculpatul, apel nemotivat.
Tribunalul Mureş prin decizia penală nr.323/A/29.11.2006 a respins ca tardiv, apelul declarat de către condamnatul M. A. C. împotriva sentinţei penale nr.766/25.04.2006 pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş în dosarul nr.11169/2005 şi l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prima instanţă de control judiciar, manifestând un evident rol activ în cauză, la termenul de judecată din 29.11.2006 a invocat din oficiu excepţia tardivităţii apelului declarat având în vedere că apelantul a fost prezent la termenul din 18.04.2006 când s-a amânat pronunţarea la instanţa de fond, astfel că termenul de l0 zile pentru declararea căii de atac curgea de la data pronunţării sentinţei atacate, din 25.04.2006, conform art. 363 alin.1 şi alin. 3 Cod procedură penală.
Întrucât , apelul a fost declarat abia la data de 17 mai 2006, s-a apreciat că s-a depăşit termenul legal de 10 zile prevăzut de legea procedurală penală, motiv pentru care, în temeiul art.379 pct.1 lit.a a fost respinsă ca tardivă calea de atac formulată.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a înţeles să formuleze recurs condamnatul M. A. C, cale de atac pe care însă nu a înţeles să şi-o motiveze.
La termenul de judecată fixat, pentru soluţionarea acestei căi de atac, instanţa de ultim control judiciar, având în vedere excepţia invocată în şedinţă publică de către reprezentantul Ministerului Public, a constatat prin prisma disp.art.385/15 pct.1 lit.a teză finală Cod pr.penală, că aceasta este întemeiat.
Din analiza actelor aflate la dosarul Judecătoriei Tg.Mureş rezultă fără putinţă de tăgadă că, la termenul de judecată, la care părţile au pus concluzii pe fond, condamnatul a fost prezent , pentru el termenul de declarare a apelului curgând de la pronunţarea sentinţei penale nr.766/2006 sa Judecătoriei. Tribunalul Mureş, pe baza unei corecte interpretări şi aplicări a disp.art.363 Cod pr.penală, a constatat că apelul declarat a fost depus după expirarea termenului legal, fapt ce a impus respingerea acestei căi de atac, ca tardive.
Date fiind practica acestei instanţe, dar şi dispoziţiile imperative ale art.385/15 pct.1 lit.a Cod pr.penală, s-a constatat că împotriva unei hotărâri judecătoreşti , prin care s-a constatat tardivitatea exercitării căii ordinare de atac a apelului, nu se poate exercita recurs, deoarece nu poate fi atacată cu recurs o hotărâre judecătorească prin care se reţine exercitarea , cu depăşirea termenului legal, a unui drept procesual.
Pe cale de consecinţă, potrivit art.385/15 pct.1 lit.a Cod pr.penală, s-a respins ca inadmisibil , recursul promovat de către condamnatul M. A. C. împotriva deciziei penale nr.323/A/29.11.2006 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr.2524/768/2006.
Dată fiind culpa procesuală a condamnatului, acesta, în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
