Suspendarea executării actului administrativ – Decizie de imputare. Neîndeplinirea cerinţelor art.14 din Legea nr.554/2004.
Împrejurarea că decizia nr.28/01.06.2012 a Camerei de Conturi Sibiu a fost atacată cu acţiune în anulare, nu reprezintă un temei suficient în sensul prev. de art.2 lit.t din Legea nr.554/2004. Contestarea actului care a stat la baza emiterii deciziei de imputare nr.248/03.09.2012, nu reprezintă prin ea însăşi un motiv care să pună la îndoială legalitatea actului atacat în prezenta procedură, atât timp cât nu se invocă şi alte aspecte concrete de nelegalitate.
Împrejurarea că decizia nr.28/01.06.2012 a Camerei de Conturi Sibiu a fost atacată cu acţiune în anulare, nu reprezintă un temei suficient în sensul prev. de art.2 lit.t din Legea nr.554/2004. Contestarea actului care a stat la baza emiterii deciziei de imputare nr.248/03.09.2012, nu reprezintă prin ea însăşi un motiv care să pună la îndoială legalitatea actului atacat în prezenta procedură, atât timp cât nu se invocă şi alte aspecte concrete de nelegalitate.
Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 7466/10 iulie 2013
Prin încheierea din 14.05.2013 pronunţată de Tribunalul Sibiu – Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. 7650/85/2012 s-a respins cererea de suspendare a executării Deciziei de imputare nr.317/2012.
Deliberând asupra cererii de suspendare a executării Deciziei de imputare nr. 317/2012, formulată de reclamant în temeiul art. 15 alin. 1 din Lg. nr. 554/2004, instanţa a dispus respingerea acesteia, apreciind că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, nefiind îndeplinită prima condiţie a cazului bine justificat, întrucât fără a se antama fondul cauzei, reclamanta nu a invocat împrejurări care să aducă o puternică îndoială asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ atacat.
Împotriva încheierii a declarat recurs reclamantul V.I.D. şi a solicitat modificarea încheierii în sensul admiterii cererii de suspendare, cu motivarea că decizia de imputare a fost emisă de pârâtă în vederea aducerii la îndeplinire a deciziei nr.28/01.06.2012 a Camerei de Conturi Sibiu, asupra căreia planează suspiciunea nelegalităţii acestui act administrativ, sens în care reprezentantul UAT Municipiul Sibiu a solicitat atât suspendarea efectelor acestuia cât şi anularea lui pentru motive de nelegalitate, acţiune are formează obiectul dosarului 6817/85/2012 pe rolul Tribunalului Sibiu. Se invocă totodată faptul că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art.14 şi 15 din legea nr.554/2004.
În drept s-au invocat disp. art.304/1, art.2, art.14 alin.4, art.15 din Legea nr.554/2004.
Examinînd actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate şi sub toate aspectele, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform art.14 din Legea nr.554/2004 suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată de reclamant în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
În conformitate cu art.2 lit.t din Legea nr.554/2004 cazul bine justificat este reprezentat de împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat, acesta, în lumina dispoziţiilor art.2 lit.t din aceeaşi lege, reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Sub acest aspect, Curtea reţine că în cauza dedusă judecăţii, recurentul nici prin cererea adresată primei instanţe şi nici prin motivele de recurs nu a făcut dovada cazului bine justificat, deoarece acesta nu a invocat împrejurări de fapt sau de drept, care, fără a tinde a analiza în fond cauza, să poată crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului şi să justifice suspendarea executării actului administrativ.
În acelaşi sens, în ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, astfel cum este ea definită în art.2 lit.ş din Legea contenciosului administrativ, Curtea va reţine că nici cu privire la această condiţie recurenta nu a făcut dovezi.
Se constată deci că nu s-au invocat aspecte de fapt şi de drept care să facă admisibilă cererea de suspendare formulată de reclamant, astfel cum corect a concluzionat prima instanţă.
În consecinţă, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul V.I.D. împotriva Încheierii pronunţată de Tribunalul Sibiu – Secţia a II-a Civilă şi de Contencios Administrativ la data de 14.05.2013.
