Prin încheierea din data de 21 noiembrie 2013 a Tribunalului Covasna s-a dispus suspendarea cauzei având ca obiect contestarea unei decizii pensionare formulată de contestatoarea P.M. în contradictoriu cu intimata CJP C., în baza art.1551 Cod procedură civilă, întrucât reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita onorariu provizoriu stabilit în favoarea expertului B.A..
Împotriva încheierii de mai sus a formulat recurs reclamanta P.M. iar prin motivele de recurs soluţia atacată este criticată întrucât efectuarea expertizei contabile a fost dispusă de instanţa de control judiciar, Curtea de Apel Braşov, prin decizia civilă nr.1714/3 octombrie 2012 iar obligaţia de plată a onorariului expertului trebuie pusă în sarcina intimatei CJP C.
Prin decizia nr. 26/R/16.01.2014 a Curţii de Apel Braşov s-a reţinut că recursul este fondat.
Potrivit art.1551 Cod procedură civilă, când se constată că „desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instanţa „poate suspenda judecata”. Deşi textul de lege nu prevede expres, legiuitorul nu a avut în vedere orice fel de obligaţii puse în sarcina reclamantului a căror neîndeplinire se sancţionează cu suspendarea judecăţii.
La stabilirea domeniului de aplicare a prevederilor art. 1551 Cod procedură civilă trebuie excluse acele obligaţii ale reclamantului pentru care legea prevede alte sancţiuni procedurale Astfel, lipsa unor elemente ca obiectul acţiunii şi semnătura, se sancţionează cu nulitatea acţiunii (art. 133 Cod procedură civilă ).
Tot aşa art.170 alin.3 Cod procedură civilă prevede expres că neîndeplinirea obligaţilor privind plata cheltuielilor ocazionate de efectuarea unor probe ca cercetarea locală, expertiza ori dovada cu martori atrage „decăderea pentru acea instanţă,din dovada încuviinţării „ .
Aceste dispoziţii legale speciale derogatorii fac ca în cazul neîndeplinirii unor astfel de obligaţii să nu fie aplicabile prevederile art. 1551 Cod procedură civilă.
Din interpretarea logică şi sistematică a normelor privind obligaţiile reclamantului şi sancţiunile aplicate în cazul neîndeplinirii acestora rezultă că pentru aplicarea sancţiunii suspendării judecării cauzei în temeiul art.1551 Cod procedură civilă este necesar ca obligaţia pusă în sarcina reclamantului să fie o obligaţie personală, adică o obligaţie ce nu mai poate fi executată de o altă persoană, situaţie în care nu există motiv de suspendare întrucât judecătorul poate ordona executarea ei de către acea persoană. În acest sens sunt şi prevederile art.1711 Cod procedură civilă care reglementată situaţia incidentă şi în litigiul dedus judecăţii, respectiv situaţia în care o probă a fost stabilită din oficiu, caz în care instanţa poate ordona, prin încheiere, cheltuiala de administrare a probei în sarcina oricărei sau chiar ambelor părţi.
De asemenea, pentru aplicarea sancţiunilor prevăzute de art.1551 Cod procedură civilă trebuie să existe o piedică reală în calea finalizării judecăţii din cauza obligaţiei neîndeplinită de către reclamant.
Or, câtă vreme obligaţia de plată a expertizei poate fi pusă în sarcina alte părţi ori există posibilitatea elucidării aspectului suspus expertizei printr-o altă modalitate, cum s-a sugerat şi prin decizia de casare, instanţa nu poate refuza judecata cauzei, nefiind aplicabile prevederile art. 1551 Cod procedură civilă.
În concluzie, sancţiunea suspendării în temeiul acestui text de lege poate fi aplicată doar atunci când faţă de neîndeplinirea obligaţiei de către reclamant nu există un alt remediu legal care să ducă la finalizarea procesului.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul potrivit dispoziţiilor prezentei.
