Prin sentinţa penală nr. 1819/12.10.2012 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul penal nr. 13001/197/2012 a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării faptelor formulată de inculpatul R L C, din cinci infracţiuni de complicitate la tâlhărie, prevăzute şi pedepsite de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c) şi alin. 21 lit. a) din Codul Penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal, în două infracţiuni de tăinuire, prevăzute de art. 221 alin. 1 Cod penal, pentru faptele din datele de 02.05.2012 şi 10.05.2012 şi trei infracţiuni de complicitate la tâlhărie, prevăzute şi pedepsite de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1 Cod penal, pentru faptele din 16.05.2012, 17.05.2012 şi 18.05.2012.
I. În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 99 şi următoarele Cod penal, cu art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul B Z S, la cinci pedepse a câte 2 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de tâlhărie ( faţă de părţile vătămate P E – faptă din 18.05.2012, Ş M – faptă din 17.05.2012, D E – faptă din 16.05.2012, D A – faptă din 02.05.2012 şi B M – faptă din 10.05.2012 ).
În baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 3 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1881/30.09.2011 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin nerecurare la data de 17.10.2011 şi s-a adăugat această pedeapsă, devenită executabilă, la fiecare dintre cele 5 pedepse aplicate pentru cele 5 infracţiuni deduse judecăţii, rezultând cinci pedepse a câte 3 ani şi 7 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 7 luni închisoare.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului B Z S, aflat sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 66/19.05.2012 emis de Judecătoria Braşov.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada 23.08.2011 – 30.09.2011 şi reţinerea şi arestul preventiv din data de 19.05.2012 la zi.
II. În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 99 şi următoarele Cod penal, cu art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul R C A la cinci pedepse a câte 2 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de complicitate la tâlhărie ( faţă de părţile vătămate P E – faptă din 18.05.2012, Ş M – faptă din 17.05.2012, D E – faptă din 16.05.2012, D A – faptă din 02.05.2012 şi B M – faptă din 10.05.2012 ).
În baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2163/02.11.2011 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin nerecurare la data de 21.11.2011 şi s-a adăugat această pedeapsă, devenită executabilă, la fiecare dintre cele 5 pedepse aplicate pentru infracţiunile deduse judecăţii, rezultând cinci pedepse a câte 4 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului R C A, aflat sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 65/19.05.2012 emis de Judecătoria Braşov.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus reţinerea şi arestul preventiv din data de 19.05.2012 la zi.
III. În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 75 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală şi art. 74 alin. 2, art. 76 lit. c Cod penal a fost condamnat inculpatul R L C, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie faţă de partea vătămată P E – faptă din 18.05.2012.
În baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 207/17.10.2008 a Judecătoriei Panciu, definitivă prin neapelare la data de 06.11.2008, rezultând o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 75 lit. c Cod penal, cu art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală a fost condamnat acelaşi inculpat la patru pedepse a câte 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie ( faţă de părţile vătămate Ş M – faptă din 17.05.2012, D E – faptă din 16.05.2012, D A – faptă din 02.05.2012 şi B M – faptă din 10.05.2012 ).
În baza art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 207/17.10.2008 a Judecătoriei Panciu, definitivă prin neapelare la data de 06.11.2008, şi s-a adăugat această pedeapsă, devenită executabilă, la fiecare din cele 4 pedepse cu închisoarea aplicate pentru infracţiunile deduse judecăţii, rezultând patru pedepse a câte 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului R L C, aflat sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4/19.05.2012 emis de Judecătoria Braşov.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada 01.02.2008 – 17.10.2008 şi reţinerea şi arestul preventiv din data de19.05.2012 la zi.
În baza art. 346 Cod procedură penală s-a constatat că părţile vătămate P E, D E şi D A nu s-au constituit părţi civile, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art. 346 Cod procedură penală s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Ş M şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii R L C, B Z S, acesta în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, B Z şi B T, R C A, acesta în solidar şi cu partea responsabilă civilmente R E H, să plătească acesteia suma de 1000 lei, cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 346 Cod procedură penală s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă B M şi a fost obligat în solidar inculpatul R L C, B Z S, acesta în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, B Z şi B T, R C A, acesta în solidar şi cu partea responsabilă civilmente R E H, să plătească acesteia suma de 1000 lei, iar inculpaţii B Z S, acesta în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, B Z şi B T şi R C A, acesta în solidar şi cu partea responsabilă civilmente R E H, să plătească acesteia suma de 300 lei cu titlu de despăgubiri.
În baza art. 346 Cod procedură penală s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de S.C. C L S.R.L. şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii R L C, B Z S, acesta în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, B Z şi B T, R C A, acesta în solidar şi cu partea responsabilă civilmente R E H, să plătească acesteia suma de 1.621,8 lei, cu titlu de despăgubiri, respingându-se celelalte pretenţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt că inculpaţii B Z S, R C A şi R L C au decis să facă rost de bani, smulgând lanţuri de aur purtate de femei în vârstă şi amanetându-le ulterior, folosind aceeaşi modalitate, în sensul în care inculpatul R L C conducea autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-.., aşteptându-i pe ceilalţi doi inculpaţi să se întoarcă cu lanţurile smulse, bunurile fiind amanetate ulterior de inculpatul R L C iar banii astfel obţinuţi fiind împărţiţi.
Astfel, în data de 18.05.2012 în jurul orei 1215, în urma unei înţelegeri prealabile, inculpatul B Z S, cu complicitatea inculpaţilor R C A şi R L C, a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată P E, de lanţul de aur cu medalion pe care îl purta la gât, în timp ce se deplasa pe o alee din spatele Complexului M de pe Bulevardul S din municipiul Braşov, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-…, condus de inculpatul R L C, fiind depistaţi în trafic de organele de poliţie; în data de 17.05.2012, în jurul orelor 1730-1800, pe aleea situată în dreptul imobilului nr. 36, Bulevardul S din municipiul Braşov, inculpatul B Z-S, însoţit fiind de către R C-A, a deposedat-o prin smulgere pe partea vătămată Ş M de lanţul de aur pe care îl purta la gât, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-…, condus de inculpatul R L C; în data de 16.05.2012, în jurul orei 1300, pe strada C din municipiul Braşov, inculpatul B Z S, însoţit fiind de către R C A, a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată D E, de lanţul de aur cu cruciuliţă pe care aceasta îl purta la gât, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-, condus de inculpatul R L C; în data de 02.05.2012, în jurul orei 1445, pe strada Alexandru cel Bun din municipiul Braşov, inculpatul B Z S, fiind însoţit de către R C A, a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată D A, de lanţul de aur cu cruciuliţă pe care aceasta îl purta la gât, după care, inculpatul R L C a amanetat lanţul la S.C. C L IFN B; în data de 10.05.2012, în jurul orei 1400, pe strada A S, în faţa scării în care locuieşte, partea vătămată B M a fost deposedată, prin smulgere, de lanţul de aur pe care îl purta la gât, de către inculpatul B Z S, care era însoţit de către R C A. Lanţul sustras l-au valorificat cu ajutorul inculpatului R L C.
Inculpaţii B Z S, R C A şi R L C, prezenţi în faţa instanţei de fond, au solicitat aplicarea art. 320/1 Cod procedură penală, arătând că recunosc faptele reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare şi nu solicită administrarea mijloacelor de probă.
La dosarul instanţei de fond s-au ataşat fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor, din care rezultă că sunt cunoscuţi cu antecedente penale, dar şi referatele de evaluare, întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, cu privire la inculpaţii minori B Z S şi R C A, în baza art. 482 Cod procedură penală; referat de evaluare fiind întocmit şi pentru inculpatul R L C, pentru care s-au depus şi o serie de alte înscrisuri în circumstanţiere.
În raport de starea de fapt stabilită, prima instanţă a reţinut că în drept, faptele inculpatului B Z S, care în data de 18.05.2012, în jurul orei 1215, în urma unei înţelegeri prealabile, cu complicitatea inculpaţilor R C A şi R L C, a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată P E, de lanţul de aur cu medalion pe care îl purta la gât, în timp ce se deplasa pe o alee din spatele Complexului M de pe Bulevardul S din municipiul B, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-…, condus de inculpatul R L C; în data de 17.05.2012, în jurul orelor 1730-1800, pe aleea situată în dreptul imobilului nr. 36, Bulevardul S din municipiul B, însoţit fiind de către R C-A, a deposedat-o prin smulgere pe partea vătămată Ş M de lanţul de aur pe care îl purta la gât, după care a fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-…, condus de inculpatul R L C; în data de 16.05.2012, în jurul orei 13oo, pe strada C din municipiul Braşov, însoţit fiind de către R C A, a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată D E de lanţul de aur cu cruciuliţă pe care aceasta îl purta la gât, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-…, condus de inculpatul R L C; în data de 02.05.2012, în jurul orei 1445, pe strada A B din municipiul B, fiind însoţit de către R C A, a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată D A, de lanţul de aur cu cruciuliţă pe care aceasta îl purta la gât, după care, cu ajutorul inculpatului R L C au amanetat lanţul la S.C. C L Braşov; în data de 10.05.2012, în jurul orei 14oo, pe strada A S, a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată B M de lanţul de aur pe care îl purta la gât, fiind însoţit de către R C A şi valorificând lanţul cu ajutorul inculpatului R L C, întrunesc elementele constitutive a cinci infracţiuni de tâlhărie, prevăzute şi pedepsite de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c) şi alin. 21 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 şi următoarele din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Faptele inculpatului R C A care: în data de 18.05.2012, în jurul orei 1215, în urma unei înţelegeri prealabile, l-a însoţit pe B Z S în timp ce acesta a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată P E de lanţul de aur cu medalion pe care îl purta la gât, în timp ce se deplasa pe o alee din spatele Complexului M de pe Bulevardul S din municipiul Braşov, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare Bv-99-…, condus de inculpatul R L C; în data de 17.05.2012, în jurul orei 1730-1800, pe aleea situată în dreptul imobilului nr. 36, Bulevardul S, din municipiul Braşov, în urma unei înţelegeri prealabile, l-a însoţit pe inculpatul B Z S în timp ce acesta a deposedat-o prin smulgere pe partea vătămată Ş M de lanţul de aur pe care îl purta la gât, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-… condus de inculpatul R L C; în data de 16.05.2012, în jurul orei 1300, pe strada C din municipiul B, în urma unei înţelegeri prealabile, l-a însoţit pe inculpatul B Z S când acesta a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată D E de lanţul de aur cu cruciuliţă pe care aceasta îl purta la gât, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-…, condus de inculpatul R L C; în data de 02.05.2012, în jurul orei 1445, pe strada A din municipiul Braşov, în urma unei înţelegeri prealabile, l-a însoţit pe inculpatul B Z S când acesta a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată D A, de lanţul de aur cu cruciuliţă pe care aceasta îl purta la gât, după care, cu ajutorul inculpatului R L C au amanetat lanţul la S.C. C L I Braşov; în data de 10.05.2012, în jurul orei 1400, pe strada A S, în urma unei înţelegeri prealabile, l-a însoţit pe inculpatul B Z S în timp ce acesta a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată B M de lanţul de aur pe care îl purta la gât, valorificând lanţul cu ajutorul inculpatului R L C, întrunesc elementele constitutive a cinci infracţiuni de complicitate la tâlhărie, prevăzute şi pedepsite de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c) şi alin. 21 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 şi următoarele din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Faptele inculpatului R L C care: în data de 18.05.2012, în jurul orei 1215, în urma unei înţelegeri prealabile, i-a aşteptat pe B Z S şi R C A în apropiere de locul faptei, în timp ce primul a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată P E, de lanţul de aur cu medalion pe care îl purta la gât, în timp ce se deplasa pe o alee din spatele Complexului M de pe Bulevardul S din municipiul Braşov, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-…, condus de inculpatul R L C; în data de 17.05.2012, în jurul orelor 1730-1800, pe aleea situată în dreptul imobilului nr. 36, Bulevardul S din municipiul Braşov, în urma unei înţelegeri prealabile, i-a aşteptat pe B Z S şi R C A în apropiere de locul faptei, în timp ce primul a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată Ş M, de lanţul de aur pe care îl purta la gât, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-…, condus de inculpatul R L C; în data de 16.05.2012, în jurul orei 1300, în urma unei înţelegeri prealabile, i-a aşteptat pe B Z S şi R C A în apropiere de locul faptei, în timp ce pe strada C din municipiul Braşov, B Z S a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată D E, de lanţul de aur cu cruciuliţă pe care aceasta îl purta la gât, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-…, condus de inculpatul R L C; în data de 02.05.2012, în urma unei practici constante în acest sens, a primit de la inculpaţii B Z S şi R C A un lanţ de aur sustras în aceeaşi zi, prin smulgere, de la partea vătămată D A, ajutându-i pe aceştia să îl valorifice; în data de 10.05.2012 a primit de la inculpaţii B Z S şi R C A un lanţ de aur sustras în aceeaşi zi, prin smulgere, de la partea vătămată B M, ajutându-i pe aceştia să îl valorifice, întrunesc elementele constitutive a cinci infracţiuni de complicitate la tâlhărie, prevăzute şi pedepsite de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c) şi alin. 21 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 75 lit. c şi aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că cererea de schimbare a încadrării faptelor comise de inculpatul R L C, din cinci infracţiuni de complicitate la tâlhărie, prevăzute şi pedepsite de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c) şi alin. 21 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal, în două infracţiuni de tăinuire, prevăzute de art. 221 alin. 1 Cod penal, pentru faptele din datele de 02.05.2012 şi 10.05.2012 şi trei infracţiuni de complicitate la tâlhărie, prevăzute şi pedepsite de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1 Cod penal, pentru faptele din 16.05.2012, 17.05.2012 şi 18.05.2012, se impune a fi respinsă având în vedere ansamblul materialului probator administrat, pornind de la însăşi declaraţia inculpatului R L C, care a recunoscut participaţia sa şi a precizat că „ am hotărât să facem rost de bani, ei smulgând lănţişoare de la gâtul femeilor în vârstă, de pe stradă, iar eu aşteptându-i cu auto şi fugind împreună de la faţa locului….apoi eu valorificam bunurile sustrase prin vânzare la casele de amanet ” sau că „ participaţia mea era de a-i conduce cu autoturismul pe cei doi în zona în care urmau să acţioneze, iar după comiterea faptelor le asiguram scăparea cu acelaşi autoturism cu care îi transportam repede din zona respectivă….lănţicurile le valorificam de obicei la casele de amanet, iar banii obţinuţi îi cheltuiam împreună pe ţigări, alimente, jocuri mecanice. ”; astfel, în condiţiile în care, de comun acord, au fost stabilite „ atribuţiile ” fiecărui inculpat, R L C fiind cel care, ştiind în ce constau acţiunile celorlalţi doi inculpaţi, îi prelua şi transporta cu autoturismul pe aceştia, asigurând atât ducerea la bun sfârşit a acţiunilor deja comise, cât şi scăparea acestora, prin părăsirea rapidă a locului faptelor; în plus, acest inculpat a avut şi o contribuţie indirectă la comiterea infracţiunilor, valorificând, conform înţelegerii iniţiale, toate bunurile astfel sustrase, întregul său comportament infracţional se circumscrie complicităţii, ca formă a participaţiei penale.
Pe de altă parte, s-a reţinut că dispoziţiile art. 75 lit. c Cod penal sunt aplicabile în cauză, în condiţiile în care inculpatul R L C se ocupa şi de valorificarea bunurilor sustrase deoarece ştia că inculpaţii B Z S şi R C A erau minori, iar prevederile art. 37 lit. a Cod penal sunt atrase de faptul că inculpatul a comis noile infracţiuni în interiorul termenului de încercare stabilit printr-o hotărâre de condamnare anterioară, prin care executarea a fost suspendată condiţionat, pedeapsa devenind executabilă doar urmare revocării suspendării condiţionate, perioada petrecută în arest preventiv şi despre a cărei deducere s-a făcut vorbire, fiind dedusă în consecinţă.
Având în vedere că din probele administrate a rezultat atât comiterea faptelor, cât şi vinovăţia inculpaţilor, regăsindu-se atât latura obiectivă specifică infracţiunilor de tâlhărie: acţiunea complexă privind violenţa exercitată cu ocazia comiterii celuilalt element component – sustragerea bunului, paguba produsă, legătura de cauzalitate, cât şi latura subiectivă, caracterizată de intenţie directă, atât pentru inculpatul autor, cât şi pentru inculpaţii complici, prima instanţă a stabilit că sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpaţilor.
La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a arătat că a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, natura, modalitatea şi împrejurarea în care faptele au fost comise, prejudiciul produs dar recuperat în parte, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, care nu sunt la primul contact cu legea penală, dar au avut o atitudine procesuală constructivă, contribuind la stabilirea corectă a stării de fapt.
Cu privire la acţiunea civilă promovată de partea civilă Ş M, care s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 lei, reprezentând contravaloarea bunului sustras şi nerecuperat, având în vedere poziţia manifestată de inculpaţii R L C, B Z S şi R C A, care au fost de acord să plătească suma reclamată, văzând şi principiul disponibilităţii aplicabil în materie, în baza art. 346 Cod procedură penală prima instanţă a apreciat că se impune admiterea acţiunii civile formulată de aceasta şi obligarea în solidar a inculpaţilor R L C, B Z S, acesta din urmă în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, B Z şi B T, R C A, acesta din urmă în solidar şi cu partea responsabilă civilmente R E H, să plătească suma de 1000 lei, cu titlu de despăgubiri.
În legătură cu partea civilă B M, care s-a constituit parte civilă cu suma de 1300 lei, reprezentând 1000 lei – contravaloarea bunului sustras şi 300 lei – daune morale, instanţa de fond a arătat că a avut în vedere poziţia manifestată de inculpaţii R L C, B Z S şi R C A, care au fost de acord să plătească suma de 1000 lei şi doar inculpaţii B Z S şi R C A şi-au manifestat acordul să plătească suma reclamată cu titlu de daune morale, situaţie în raport de care în baza art. 346 Cod procedură penală s-a apreciat că se impune admiterea acţiunii civile formulate de partea civilă B M şi obligarea în solidar a inculpaţilor R L C, B Z S, acesta în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, B Z şi B T, R C A, acesta în solidar şi cu partea responsabilă civilmente R E H să plătească acesteia suma de 1000 lei, iar inculpaţii B Z S, acesta în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, B Z şi B T şi R C A, acesta în solidar şi cu partea responsabilă civilmente R E H, să plătească acesteia suma de 300 lei cu titlu de daune morale.
S.C. C L S.R.L. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3508,6 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor ridicate de organele de poliţie şi aferente celor patru contracte de amanet depuse în probaţiune, respectiv contractul de amanet nr. 21722/15.05.2012 – 1070,60 lei, contractul de amanet nr. 21466/04.05.2012 – 551,20 lei, contractul de amanet nr. 21202/26.04.2012 – 662,50 lei, contractul de amanet nr. 21302/30.04.2012 – 1224,30 lei, dar ţinând cont de datele comiterii faptelor din prezenta cauză ( respectiv 02.05.2012, 10.05.2012, 16.05.2012 şi 17.05.2012 ), instanţa de fond a apreciat că pretenţiile având ca temei contractele de amanet din datele de 26.04.2012 şi 30.04.2012 exced cadrului procesual, astfel încât, ţinând cont şi de poziţia inculpaţilor, care au fost de acord să acopere pretenţiile solicitate, în baza art. 346 Cod procedură penală s-a apreciat că se impune doar admiterea în parte a acţiunii civile formulată de S.C. C L S.R.L. şi obligarea în solidar a inculpaţilor R L C, B Z S, acesta în solidar şi cu părţile responsabile civilmente, B Z şi B T, R C A, acesta în solidar şi cu partea responsabilă civilmente R E H, să plătească acesteia suma de 1.621,8 lei ( conform contractelor de amanet din datele de 04.05.2012 – 551,20 lei şi 15.05.2012 – 1070,60 lei ), respingându-se celelalte pretenţii.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov şi inculpaţii B Z S, R C A şi R L C criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate şi solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunţarea unei noi hotărâri legale şi temeinice.
Ministerul Public a arătat în motivarea recursului formulat că hotărârea recurată este nelegală şi netemeinică. În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate s-a arătat că acesta vizează împrejurarea că prin sentinţa penală nr. 1819 din 12 octombrie 2012 pronunţată de Judecătoria Braşov nu s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor R C A şi B Z S şi perioada în care aceştia au fost reţinuţi în prezenta cauză, respectiv reţinerea ce a avut loc în data de 18.05.2012 aşa cum rezultă aceasta din cuprinsul ordonanţelor de reţinere aflate la filele 67 şi respectiv 78 din dosarul de urmărire penală.
De asemenea, tot sub aspectul nelegalităţii s-a arătat că în mod greşit prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului R L C pentru săvârşirea a patru din cele cinci infracţiuni pentru care a fost cercetat şi anume infracţiunile de complicitate la tâlhărie comise împotriva părţilor vătămate Ş M, D E, D A şi B M, stabilind pentru fiecare din aceste infracţiuni o pedeapsă de 3 ani cu închisoare fără a reţine circumstanţe atenuante, în condiţiile în care limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de tâlhărie chiar reduse urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 Cod procedură penală, sunt între 3 ani şi 4 luni şi maxima de 13 ani şi 4 luni; cele patru pedepse sunt nelegale, fiind coborâte sub minim fără a fi reţinute circumstanţe atenuante.
Sub aspectul netemeiniciei, s-a arătat de către Parchet că în ceea ce-l priveşte pe inculpatul R L C, în mod greşit prima instanţă a reţinut circumstanţe atenuante indicând dispoziţiile art. 74 alin. 2 Cod penal fără a fi specificate însă în mod expres în ce constau aceste împrejurări şi aceste circumstanţe; se impune aşadar înlăturarea acestor circumstanţe atenuante reţinute în mod cu totul nejustificat.
O altă critică adusă de către Parchet sentinţei atacate constă în faptul că prin hotărârea judecătorească recurată nu s-a dispus prelevarea probelor biologice de la toţi inculpaţii, respectiv B Z S, R C A şi R L C, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/2008, deşi infracţiunile pentru care inculpaţii B Z S, R C A şi R L C au fost cercetaţi şi judecaţi se află pe lista anexă a Legii nr. 76/2008.
Inculpatul recurent B Z S, a solicitat prin recursul formulat casarea sentinţei atacate iar în urma reanalizării materialului probator administrat la dosarul cauzei redozarea pedepsei care i-a fost aplicată de către instanţa de fond; s-a arătat în susţinerea acestei cereri că atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond, a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa solicitând aplicarea în ceea ce-l priveşte a dispoziţiilor art. 3201 Cod procedură penală. În raport de modalitatea concretă de săvârşire a faptelor şi de implicarea sa în derularea acestor fapte, se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic decât cel care l-a stabilit instanţa de fond.
Inculpatul recurent R C A, a arătat în motivarea recursului formulat că hotărârea recurată este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei care i s-a aplicat, astfel că se impune casarea ei iar în rejudecare redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia; în sprijinul celor solicitate s-a invocat faptul că faptele comise au fost recunoscute de acest inculpat încă de la începutul cercetărilor şi a colaborat cu organele de cercetare penală iar în faţa instanţei de fond a uzat de prevederile art. 3201 Cod procedură penală.
Inculpatul recurent R L C, a solicitat prin intermediul apărătorului său ales casarea sentinţei penale atacate şi în urma rejudecării modificarea hotărârii primei instanţe în sensul schimbării încadrării juridice pentru faptele petrecute în data de 2 mai 2012 şi 10 mai 2012 din complicitate la infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 din Codul penal întrucât atât din materialul probatoriu cât şi din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov nr. 5074/P/2012 rezultă grave neconcordanţe în aprecierea situaţiei de fapt. În rechizitoriu se porneşte de la faptele din 18, 17, 16, 10 şi 2 mai 2012 şi se fac anumite aprecieri, preluate în mod neîntemeiat şi de către Judecătoria Braşov, a acestei situaţii de fapt, neconcordante cu probele administrate de la dosar. Se spune de exemplu despre fapta din 2 mai 2012 că în baza unei practici constante ar fi participat în calitate de complice la infracţiunea de tâlhărie. Or, lucrurile nu sunt adevărate în sensul că de abia pe data de 2 mai 2012 începe activitatea infracţională a inculpaţilor; niciunul dintre inculpaţi nu spune că în data de 2 mai 2012 şi respectiv 10 mai 2012 inculpatul R L C s-ar fi aflat cu autoturismul în zona în care cei doi inculpaţi, B Z S şi R C A au săvârşit practic infracţiunile de tâlhărie. Aşadar, infracţiunile de tâlhărie din datele de 2 mai 2012 şi 10 mai 2012 au fost săvârşite fără ca inculpatul R L C să fi cunoscut aceste împrejurări şi chiar coinculpaţii B Z S şi R C A au declarat că după ce au săvârşit aceste fapte, respectiv au smuls bijuteriile de la părţile vătămate, la câteva zeci de minute l-au sunat pe inculpatul R L C şi s-au întâlnit cu acesta, povestindu-i că au nişte bijuterii pe care le-au obţinut prin fapta de tâlhărie; în privinţa faptelor din 2 mai 2012 şi din 10 mai 2012, este vorba de infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 alin. 1 din Codul penal iar în raport de aceasta se impune şi înlăturarea dispoziţiilor art. 75 lit. c Cod penal.
Un alt motiv al recursului declarat în cauză de către inculpatul R L C vizează împrejurarea că deşi pentru fapta săvârşită în data de 18.05.2012 instanţa de fond a reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2, art. 76 lit. c Cod penal, aceasta nu le-a motivat. Judecătoria Braşov ar fi trebuit să arate care sunt motivele, pentru care într-adevăr se impune reţinerea în favoarea sa de circumstanţe atenuante. Pentru celelalte patru fapte nu s-a reţinut niciun fel de circumstanţă atenuantă şi pe cale de consecinţă inculpatul a solicitat să se reţină astfel de circumstanţe, respectiv atitudinea sa sinceră, de regret a săvârşirii faptelor pe parcursul întregului proces penal, atitudinea cooperantă cu organele de urmărire penală şi de asemenea prevederile art. 3201 Cod procedură penală. Inculpatul a arătat că din actele depuse la dosarul cauzei la instanţa de fond rezultă că a avut o conduită bună anterior comiterii faptelor, a intenţionat să se angajeze şi chiar a lucrat în Italia o perioadă de timp, după care a revenit în ţară.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum şi din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispoziţiile art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de alin. 1 al aceluiaşi articol, Curtea constată că recursul declarat de Parchet şi inculpaţii B Z S şi R C A sunt fondate iar cel promovat de inculpatul R L C este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a stabilit pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale şi însuşit de către toţi inculpaţii din dosar, o corectă stare de fapt, recunoscută de către inculpaţii B Z S, R C A şi R L C în cadrul procedurii simplificate de judecare a cauzei prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală, de care au uzat.
S-a reţinut astfel, în mod temeinic, că la data de 02.05.2012, în jurul orei 1445, pe strada A din municipiul Braşov, inculpatul B Z S, fiind însoţit de către R C A, a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată D A, de lanţul de aur cu cruciuliţă pe care aceasta îl purta la gât, după care, inculpatul R L C a amanetat lanţul la S.C. C L I Braşov; la data de 10.05.2012, în jurul orei 1400, pe strada A S, în faţa scării în care locuieşte, partea vătămată B M a fost deposedată, prin smulgere, de lanţul de aur pe care îl purta la gât, de către inculpatul B Z S, care era însoţit de către R C A. Lanţul sustras l-au valorificat cu ajutorul inculpatului R L C; în data de 16.05.2012, în jurul orei 1300, pe strada C din municipiul Braşov, inculpatul B Z S, însoţit fiind de către R C A, a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată D E, de lanţul de aur cu cruciuliţă pe care aceasta îl purta la gât, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-…, condus de inculpatul R L C; în data de 17.05.2012, în jurul orelor 1730-1800, pe aleea situată în dreptul imobilului nr. 36, Bulevardul S din municipiul Braşov, inculpatul B Z S, însoţit fiind de către R C A, a deposedat-o prin smulgere pe partea vătămată Ş M de lanţul de aur pe care îl purta la gât, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-…, condus de inculpatul R L C; în data de 18.05.2012 în jurul orei 1215, în urma unei înţelegeri prealabile, inculpatul B Z S, cu complicitatea inculpaţilor R C A şi R L C, a deposedat-o, prin smulgere, pe partea vătămată P E, de lanţul de aur cu medalion pe care îl purta la gât, în timp ce se deplasa pe o alee din spatele Complexului M de pe Bulevardul S din municipiul Braşov, după care au fugit de la locul faptei cu autoturismul marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare BV-99-…, condus de inculpatul R L C, fiind depistaţi în trafic de organele de poliţie.
Contrar celor susţinute de inculpatul R L C în raport de starea de fapt stabilită, prima instanţă a dat o corectă încadrare juridică faptelor comise de inculpaţi, apreciind în mod temeinic că sunt întrunite în cauză condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpaţilor:
– B Z S pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de tâlhărie ( faţă de părţile vătămate D A – faptă din 02.05.2012, B M – faptă din 10.05.2012, D E – faptă din 16.05.2012, Ş M – faptă din 17.05.2012 şi P E – faptă din 18.05.2012 ) prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 99 şi următoarele Cod penal;
– R C A pentru săvârşirea a 5 infracţiuni de complicitate la tâlhărie ( faţă de părţile vătămate D A – faptă din 02.05.2012, B M – faptă din 10.05.2012, D E – faptă din 16.05.2012, Ş M – faptă din 17.05.2012 şi P E – faptă din 18.05.2012 ) prevăzute de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 99 şi următoarele Cod penal;
– R L C pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de complicitate la tâlhărie, prevăzute şi pedepsite de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c) şi alin. 21 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 75 lit. c şi aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal ( faţă de părţile vătămate D A – faptă din 02.05.2012, B M – faptă din 10.05.2012, D E – faptă din 16.05.2012, Ş M – faptă din 17.05.2012 şi P E – faptă din 18.05.2012).
Cu toate că inculpatul R L C a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor comise la datele de 02.05.2012 asupra părţii vătămate D A şi respectiv 10.05.2012 asupra părţii vătămate B M, încă de la prima instanţă arătând că în situaţia acestora nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la tâlhărie prevăzute şi pedepsite de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c) şi alin. 21 lit. a) din Codul penal ci de tăinuire prevăzută de art. 221 Cod penal întrucât inculpatul R L C nu a fost prezent la momentul comiterii faptelor de către coinculpaţii B Z S şi R C A şi nu i-a ajutat în niciun fel pe cei doi inculpaţi să comită fapta, acordându-se ajutor doar ulterior comiterii acesteia pentru valorificarea bunurilor sustrase cu violenţă, Curtea reţine că în mod judicios a procedat prima instanţă respingând cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul solicitat de inculpat.
Astfel, rezultă într-adevăr că faptele din 02.05.2012 şi respectiv 10.05.2012 sunt situate în timp anterior celor din intervalul 16.05.2012-18.05.2012; din declaraţiile inculpaţilor B Z S, R C A şi R L C rezultă de asemenea că în ceea ce priveşte infracţiunile comise în cele două zile menţionate, doar inculpaţii R C A şi B Z S au participat în mod activ, respectiv inculpatul B Z S, însoţit de inculpatul R C A a sustras prin violenţă bijuteriile părţilor vătămate D A şi B M, R L C neînsoţindu-i pe aceştia la locul comiterii faptelor, astfel cum a procedat în zilele următoare. După comiterea celor două fapte, inculpaţii minori au dus bijuteriile inculpatului R L C pentru a le valorifica la o casă de amanet.
Cu toate acestea, activitatea infracţională a inculpatului R L C din cele două zile nu se circumscrie infracţiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 Cod penal atâta timp cât din declaraţiile tuturor inculpaţilor rezultă că inculpatul R L C a fost de acord să valorifice bunurile sustrase prin violenţă de la părţile vătămate la datele menţionate iar înţelegerea în acest sens a avut loc anterior comiterii celor două infracţiuni; din declaraţia inculpatului R C A dată în cursul urmăririi penale (fila 63 verso dosar urmărire penală) rezultă fără dubiu că valorificarea bunurilor, chiar şi a celor sustrase la datele de 02.05.2012 şi respectiv, 10.05.2012 a avut loc în baza unei înţelegeri prealabile dintre inculpaţi, în sensul ajutorului dat de inculpatul R L C (care era major) celorlalţi doi inculpaţi minori pentru valorificarea bunurilor sustrase şi împărţirea ulterioară a banilor, ori de câte ori aceştia din urmă urmau să sustragă bijuterii.
În aceste condiţii, activitatea inculpatului R L C nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tăinuire ci pe acelea ale complicităţii la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c), alin. 2/1 lit. a) Cod penal întrucât, ajutorul dat unui infractor în baza unei înţelegeri anterioare comiterii faptei coroborat cu împărţirea ulterioară a banilor obţinuţi prin săvârşirea infracţiunii a fost asimilată în doctrină şi în practica judiciară cu „ un ajutor ” dat celorlalţi inculpaţi la comiterea faptelor; aceştia din urmă au acţionat cu convingerea că aveau asigurată valorificarea bunurilor care urmau să fie sustrase prin violenţă de la părţile vătămate. Ca atare, activitatea infracţională în cazul celor două fapte din 2 mai 2012 şi respectiv 10 mai 2012, desfăşurate de inculpatul R L C se circumscrie elementului material din cadrul laturii obiective a infracţiunilor de complicitate la tâlhărie prevăzute de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c), alin. 2/1 lit. a) Cod penal, reprezentând un ajutor dat inculpaţilor B Z S şi R C A la săvârşirea celor două infracţiuni.
Faţă de aceste considerente, Curtea constată că atât starea de fapt stabilită de către prima instanţă cât şi încadrarea în drept sunt la adăpost de orice critică.
Sunt însă întemeiate criticile aduse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov sentinţei penale atacate sub aspectul reţinerii în ceea ce-l priveşte pe inculpatul R L C, pentru una dintre infracţiunile deduse judecăţii, a dispoziţiilor art. 74 alin. 2 Cod penal cu consecinţa aplicării pentru această infracţiune, a unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege – fără a indica însă împrejurările care au stat la baza reţinerii acestor circumstanţe – precum şi cele care privesc aplicarea unor pedepse nelegale aceluiaşi inculpat pentru celelalte 4 infracţiuni de tâlhărie reţinute în sarcina sa.
Astfel, Curtea constată că prin sentinţa recurată s-a reţinut în favoarea inculpatului R L C circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 2 Cod penal referitor la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c), alin. 2/1 lit. a) Cod penal comisă faţă de partea vătămată P E la data de 18.05.2012, însă în cuprinsul considerentelor hotărârii nu se regăsesc menţionate împrejurările care au fost apreciate de către instanţa de fond ca având valoarea unor astfel de circumstanţe; întrucât nu a fost identificată de către instanţa de control nicio astfel de împrejurare căreia să i se atribuie valenţele unei circumstanţe atenuante judiciare şi nici nu pot fi reţinute alte circumstanţe atenuante judiciare dintre cele prevăzute de art. 74 alin. 1 Cod penal, Curtea constată că se impune admiterea, în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală a recursului promovat în cauză de către Parchet, casarea hotărârii atacate în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului R L C pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c), alin. 2/1 lit. a) Cod penal comisă faţă de partea vătămată P E la data de 18.05.2012 şi reformarea hotărârii atacate în sensul înlăturării circumstanţei atenuante menţionate precum şi a dispoziţiilor art. 76 Cod penal iar în cadrul rejudecării stabilirea unei pedepse pentru această infracţiune situată între limita minimă şi maximă prevăzută de norma incriminatoare, după ce aceste limite au fost reduse conform art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
Tot referitor la criticile aduse de către Parchet sentinţei penale atacate, care coincid parţial cu cele aduse de inculpatul R L C aceleiaşi hotărâri, Curtea constată că nereţinând în favoarea inculpatului R L C relativ la celelalte 4 infracţiuni de complicitate la tâlhărie prevăzute de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c), alin. 2/1 lit. a) Cod penal (faţă de părţile vătămate D A – faptă din 02.05.2012, B M – faptă din 10.05.2012, D E – faptă din 16.05.2012 şi Ş M – faptă din 17.05.2012 ) circumstanţe atenuante, legale sau judiciare, pedepsele stabilite de prima instanţă pentru cele 4 infracţiuni sunt nelegale întrucât se situează sub limita minimă prevăzută de lege chiar şi în condiţiile reţinerii în favoarea inculpatului a dispoziţiilor art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
Contrar celor solicitate de inculpatul R L C prin apărător, Curtea constată că în favoarea acestui inculpat nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante. Este adevărat că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor uzând de procedura prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală însă raportat la această împrejurare acesta a beneficiat de dispoziţiile alin. 7 al art. 3201 Cod procedură penală, respectiv reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă pentru infracţiunile comise.
Reţinerea aceloraşi împrejurări ca şi circumstanţe atenuante, cu consecinţa reducerii cuantumului pedepselor care au fost aplicate inculpatului, sub limita minimă prevăzută de lege – redusă ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală – nu se justifică, cu atât mai mult cu cât condiţiile concrete în care au fost comise infracţiunile, numărul acestora şi intervalul scurt de timp în care a acţionat inculpatul împreună cu ceilalţi coinculpaţi, incidenţa agravantei prevăzute de art. 75 lit. c Cod penal, precum şi perseverenţa pe calea infracţională de care dă dovadă inculpatul, justifică un regim sancţionator mai aspru.
Instanţa de fond a ţinut seama de atitudinea sinceră a inculpatului adoptată în cursul procesului penal însă a constatat că raportat la gradul de pericol social concret al faptei, sincerităţii inculpatului nu i se pot da valenţele unei circumstanţe atenuante, chiar dacă acesta a recunoscut încă din cursul urmăririi penale comiterea faptelor; inculpatul R L C a fost prins în flagrant, împreună cu ceilalţi inculpaţi la scurt timp după ce au comis ultima infracţiune reţinută în sarcina lor (18.05.2012) context în care, raportat şi la materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale, se reţine de către instanţa de recurs că poziţia sinceră a inculpatului nu a fost determinantă în stabilirea vinovăţiei iar contribuţia sa la lămurirea cauzei sub toate aspectele nu a fost una majoră care să justifice reţinerea în sarcina sa a circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal.
Inculpatul a comis infracţiunile deduse judecăţii în stare de recidivă postexecutorie (raportată la pedeapsa de 2 ani închisoare care i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 207/17.10.2008 a Judecătoriei Panciu) iar în minorat inculpatul a mai avut aplicată o sancţiune penală tot pentru o infracţiune comisă împotriva patrimoniului; antecedenţa penală a inculpatului, coroborată cu numărul infracţiunilor reţinute în sarcina sa în prezent şi prelungirea în timp a activităţii infracţionale dovedeşte o perseverenţă infracţională a inculpatului, orientată spre comiterea infracţiunilor contra patrimoniului; această situaţie rezultă şi din concluziile referatului de evaluare efectuat în cauză de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov în care au fost identificaţi ca şi factori de natură a dezvolta comportamentul infracţional al inculpatului tentaţia acestuia de a-şi suplimenta veniturile în mod facil precum şi prezenţa în anturajul său a mai multor persoane cu preocupări infracţionale. Pe altă parte, circumstanţele personale ale inculpatului relevă un mod de viaţă dezordonat al acestuia: nu a absolvit studiile, a lucrat ocazional, nu are o calificare şi este întreţinut şi la acest moment financiar de către părinţii săi. Faţă de această situaţie, de circumstanţele reale în care au fost comise faptele reţinute în sarcina inculpatului şi de cele personale ale inculpatului R L C, Curtea reţine că nu pot fi reţinute în favoarea acestuia circumstanţe atenuante judiciare şi nici nu se justifică în cazul acestuia un tratament sancţionator excesiv de blând.
În acest context, şi pentru considerentele expuse, Curtea constată că se impune reformarea hotărârii recurate şi sub aspectul individualizării judiciare a celor 4 pedepse aplicate de către instanţa de fond pentru comiterea de către inculpatul R L C a celor 4 infracţiuni de complicitate la tâlhărie prevăzute de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c), alin. 2/1 lit. a) Cod penal ( faţă de părţile vătămate D A – faptă din 02.05.2012, B M – faptă din 10.05.2012, D E – faptă din 16.05.2012 şi Ş M – faptă din 17.05.2012), în sensul majorării cuantumului acestora pentru a se încadra între limita minimă şi maximă prevăzută de lege pentru infracţiunile săvârşite după ce aceste limite au fost reduse conform art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală; la stabilirea cuantumului pedepselor vor fi avute în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei ţinându-se seama de toate împrejurările expuse anterior precum şi de gradul de implicare efectivă a inculpatului în comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Verificând legalitatea hotărârii recurate, Curtea constată de asemenea că instanţa de fond, deşi a aplicat inculpatului R L C pedeapsa închisorii, a omis să aplice acestuia pedeapsă accesorie, cu toate că aplicarea acesteia este obligatorie potrivit art. 71 alin. 2 Cod penal. Luând în considerare jurisprudenţa CEDO, natura faptei săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului care duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b din Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, Curtea va interzice exerciţiul acestora pe perioada executării pedepsei stabilite anterior.
În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B Z S şi R C A, Curtea reţine că prima instanţă a avut în vedere la momentul individualizării judiciare a pedepselor aplicate acestora pentru cele cinci infracţiuni de tâlhărie comise, toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, precum şi scopul pedepsei astfel cum acesta este reglementat de art. 52 Cod penal.
Au fost avute în vedere atât dispoziţiile părţii generale şi a celei speciale a Codului penal, regimul sancţionator aplicabil minorilor cât şi gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpaţi analizat prin prisma circumstanţelor reale ale comiterii faptelor şi a circumstanţelor personale ale inculpaţilor; astfel, s-au aplicat inculpaţilor pedepse just individualizate orientate spre limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunile comise, aşa cum această limită a fost stabilită urmare a aplicării dispoziţiilor art. 109 şi următoarele Cod penal şi art. 3201 alin 7 Cod procedură penală, criticile aduse de inculpaţi sentinţei penale atacate, sub acest aspect fiind nefondate.
Prima instanţă a reţinut în mod judicios că gradul de pericol social concret al infracţiunilor comise de inculpaţi este unul ridicat, ţinând seama de condiţiile concrete şi împrejurările în care au fost comise faptele, de numărul faptelor, natura violenţelor exercitate asupra părţilor vătămate şi valoarea prejudiciilor create şi nerecuperate precum şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor care deşi tineri sunt cunoscuţi cu antecedente penale şi au comis infracţiunile deduse judecăţii în termenul de încercare fixat printr-o altă hotărâre de condamnare, dând astfel dovadă de perseverenţă infracţională.
În raport de modalitatea de comitere a faptelor, de violenţele exercitate, prejudiciile produse părţilor vătămate, precum şi circumstanţele personale ale fiecăruia dintre inculpaţi, astfel cum sunt relevate de referatele de evaluare întocmite în cauză, Curtea reţine că gradul de pericol social al celor cinci infracţiuni comise a fost apreciat corect de către prima instanţă drept unul ridicat astfel că în mod judicios s-a apreciat că în cazul ambilor inculpaţi minori se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea.
Pedepsele aplicate sunt stabilite în limitele prevăzute de Codul penal pentru infracţiunile comise astfel cum acestea au fost reduse urmare a aplicării dispoziţiilor art. 109 şi următoarele Cod penal şi respectiv art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală.
Coborârea pedepselor sub limita minimă stabilită corect de către prima instanţă nu se poate dispune decât în situaţia reţinerii în favoarea inculpaţilor a circumstanţelor atenuante judiciare, circumstanţe care însă nu pot fi reţinute în speţă; astfel, inculpaţii nu au dovedit că au avut anterior comiterii faptelor deduse în prezent judecăţii o conduită ireproşabilă, dimpotrivă, aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar, aceştia sunt cunoscuţi cu antecedente penale şi au comis infracţiunile deduse în prezent judecăţii în termenul de încercare fixat prin hotărâri de condamnare anterioare pentru infracţiuni contra patrimoniului, cu sau fără violenţă.
Circumstanţele personale ale inculpaţilor coroborate cu menţiunile din cazierele judiciare ale acestora dovedesc o înclinaţie a acestora spre comiterea de fapte antisociale, respectiv spre încălcarea normelor penale; caracterul repetat al activităţii infracţionale deduse în prezent judecăţii, durata de timp în care au fost comise infracţiunile ca şi împrejurarea că toate au fost comise de toţi inculpaţii în termenul de încercare stabilit prin sentinţe anterioare pentru comiterea altor infracţiuni, conduc la concluzia unei perseverenţe infracţionale care impune un tratament sancţionator mai sever.
Este adevărat că inculpaţii s-au prevalat în faţa primei instanţe de dispoziţiile art. 3201 Cod procedură penală arătând că recunosc săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor şi solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală; această împrejurare a condus la aplicarea dispoziţiilor alin. 7 al art. 3201 Cod procedură penală, respectiv reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile comise de inculpaţi.
Atitudinii inculpaţilor de recunoaştere a comiterii faptelor nu i se poate da însă şi valenţa unei circumstanţe atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. c) Cod penal, chiar dacă inculpaţii au recunoscut infracţiunile de care sunt acuzaţi încă din cursul urmăririi penale, având în vedere că inculpaţii au avut această atitudine de recunoaştere doar după ce au fost prinşi în flagrant urmare a comiterii a cinci infracţiuni de tâlhărie, iar atitudinea lor nu a avut un caracter determinant în stabilirea vinovăţiei şi nici în desfăşurarea urmăririi penale şi lămurirea cauzei sub toate aspectele în această etapă procesuală.
În considerarea celor expuse, Curtea reţine că pedepsele pentru inculpaţii B Z S şi R C A sunt corect individualizate şi nu se impune reducerea cuantumului acestora şi nici schimbarea modalităţii de executare, criticile aduse de aceştia în recurs sentinţei penale atacate, sub acest aspect fiind nefondate.
Prima instanţă a omis să aplice inculpaţilor pedepse accesorii deşi acestea erau obligatorii conform art. 71 alin. 2 Cod penal; cu toate acestea, această nelegalitate a hotărârii recurate nu poate fi remediată în recurs având în vedere limitele devoluţiunii şi principiul neagravării în propria cale de atac; recursul Parchetului a fost formulat în favoarea inculpaţilor iar în recursurile inculpaţilor nu li se pot aplica pedepse accesorii întrucât li s-ar agrava situaţia.
Admiterea recursurilor celor doi inculpaţi se impune însă în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală întrucât acestora le este favorabilă împrejurarea invocată în recursul Parchetului în ceea ce priveşte omisiunea primei instanţe de a deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor R C A şi B Z S şi perioada în care aceştia au fost reţinuţi în prezenta cauză, respectiv reţinerea ce a avut loc în data de 18.05.2012 aşa cum rezultă aceasta din cuprinsul ordonanţelor de reţinere aflate la filele 67 şi respectiv 78 din dosarul de urmărire penală.
Se reţine de asemenea în ceea ce priveşte recursul Parchetului că acesta este întemeiat şi sub aspectul omisiunii primei instanţe de a dispune prelevarea de la inculpaţi a probelor biologice deşi infracţiunile de tâlhărie pentru care aceştia sunt judecaţi şi pentru care s-a dispus condamnarea lor sunt prevăzute în anexa Legii nr. 76/2008, situaţie în care, potrivit dispoziţiilor art. 7 din legea menţionată, prelevarea probelor biologice era obligatorie.
În considerarea celor expuse, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală se vor admite recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov şi inculpaţii B Z S şi R C A împotriva sentinţei penale nr. 1819/12.10.2012 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul penal nr. 13001/197/2012 care va fi casată în ceea ce priveşte omisiunea deducerii din pedepsele aplicate inculpaţilor B Z S şi R C A a duratei reţinerii de 24 de ore din data de 18.05.2012, individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului R L C, omisiunea aplicării acestuia din urmă a pedepsei accesorii şi omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 referitor la toţi inculpaţii, hotărârea urmând a fi reformată în aceste limite conform celor ce preced.
Totodată, pentru considerentele deja expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul formulat împotriva aceleiaşi hotărâri de inculpatul R L C.
În baza art. 38516 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 381 Cod procedură penală se va adăuga la durata prevenţiei inculpaţilor R L C, B Z S şi R C A timpul scurs începând cu data de 12.10.2012 la zi.
În baza art. 189 Cod procedură penală se va suporta din fondurile Ministerului de Justiţie şi se va plăti Baroului Braşov suma de 600 lei reprezentând onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu în recurs pentru inculpaţii B Z S şi R C A, sumă ce se va include în cheltuielile judiciare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul R L C să plătească statului suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
