Dosar nr. XXXXX/193/2011
art. 211 Cod penal
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA BOTOŞANI – JUDEŢUL BOTOŞANI
Şedinţa publică din xx.xx.xxxx
PREŞEDINTE –
GREFIER –
cu participarea procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani.
Î N C H E I E R E
La ordine judecarea procesului penal privind pe inculpatul B. C. A. trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de “tâlhărie”. prev. şi ped. de art. 211 alin. 1 , alin. 2 lit. b şi c din Codul penal şi de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c din Codul penal, cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă inculpatul în stare de detenţie din Penitenciarul Botoşani, asistat de avocat oficiu P. L., precum şi partea vătămată C. T. asistat de avocat ales C. S., lipsă fiind partea civilă C. R. L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, apărătorul ales de inculpat E. C. depune la dosar împuternicirea avocaţială, după care, conform art. 326 Cod procedură penală s-a luat declaraţie părţii vătămate, susţinerile acesteia fiind consemnată în proces – verbal ataşat la dosar.
Instanţa pune în discuţie cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice şi acordă părţilor cuvântul.
Reprezentantul Ministerului Public nu este de acord cu schimbarea încadrării juridice a faptei, apreciază că încadrarea juridică a faptelor a fost corect stabilită prin rechizitoriu.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice în ce priveşte cea de a doua faptă reţinută în sarcina acestuia, asupra părţii vătămate C. T., din data de xx.xx.xxxx, respectiv din infracţiunea de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2, lit. c Cod penal, în cea prevăzută de art. 208 Cod penal, respectiv furtul în formă simplă. S-a arătat în motivarea cererii de schimbare a încadrării juridice că, în momentul comiterii faptei, pe care a recunoscut-o şi regretat-o sincer, atât în faţa organelor de urmărire penală, cât şi a instanţei, nu a folosit nici un fel de violenţă pentru a sustrage borseta şi nici pentru a-ş asigura scăparea. Aşa cum rezultă şi din raportul de constatare medico-legală nr. XXXX / D, emis la data de xx.xx.xxxx de către Serviciul de Medicină Legală Botoşani, s-a concluzionat că, în urma examinării părţii vătămate C. T., nu au fost evidenţiate leziuni de violenţă (filele 56-57 dosar urmărire penală). Comiterea faptei, în loc public, aşa cum este descris la art. 152 Cod penal, califică infracţiunea de furt (respectiv tâlhărie), agravând-o. Astfel, fapta se consideră săvârşită în public atunci când a fost comisă: a) într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană; b)în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de faţă două sau mai multe persoane; c) într-un loc neaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane; d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante şi e) prin orice mijloc cu privire la care făptuitorul şi-a dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului. În situaţia dedusă judecăţii, fapta a fost comisă în scara unui bloc, scară prevăzută cu interfon, de faţă nefiind nicio persoană. Ori, în condiţiile în care accesul se poate face fie printr-o cartelă magnetică, fie prin acceptul unui locatar, nu se poate pune problema unui loc tot timpul accesibil publicului, cerinţă obligatorie pentru a se putea reţine, conform Codului Penal, comiterea faptei în loc public. Mai mult de atât, prin Decizia 5641 / 03.12.2003 a ÎCCJ, Secţia Penală, „scara de bloc este loc public atunci când accesul nu este restricţionat în vreun fel (yală, interfon)”. Totodată, niciuna din probele administrate nu arată vreuna din situaţiile prevăzute de punctele b) – e) ale art. 152 Cod penal. Scara blocului reprezintă un spaţiu privat comun ce se află în interiorul blocului (condominiu – proprietate privată), nu în exteriorul lui, accesul în aceste zone făcându-se în majoritatea covârşitoare a cazurilor printr-o uşă. Având de a face cu un sistem de siguranţă, printr-o uşă sau interfon, scara blocului nu mai poate fi considerată loc public deoarece nu este posibil ca orice persoană să poată pătrunde, oricând, acolo. Prin condomiminiu se înţelege o proprietate imobiliară cu regim mixt, constituită dintr-o parte de proprietate individuală, adică apartamente sau spaţii cu altă destinaţie decât cea de locuinţă, şi o parte de proprietate comună indiviză, ce are, conform legii, un caracter privat, forţat şi perpetuu. În subsidiar, având în vedere aceleaşi argumente prezentate anterior, a solicitat instanţei, în cazul în care va considera, în urma administrării probelor, că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie şi nu de furt simplu, să dispună schimbarea încadrării juridice din fapta prev. şi ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. c, în fapta prev. şi ped. de art. 211 al. 1 Cod penal – tâlhărie simplă.
Avocat C. S. pentru partea vătămată C. T., arată că se opune cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei.
Partea vătămată C. T. lasă la aprecierea instanţei soluţionarea cererii de schimbare a încadrării juridice.
Inculpatul având cuvântul solicită admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice aşa cum a fost formulată.
Inculpatul prin apărător solicită suplimentarea probatoriului cu un martor în circumstanţiere respectiv audierea numitei I. R..
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune probei solicitate.
Instanţa, apreciază ca neconcludentă şi utilă cauzei proba cu martorul în circumstanţiere I. R., urmând a o respinge.
Văzând că inculpatul declară că nu mai are de formulat alte cereri, excepţii de invocat, astfel că instanţa acordă cuvântul în dezbateri, conform art. 340 din Codul de procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public prezintă pe scurt situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu, precizând că inculpatul a recunoscut doar fapta de la punctul doi din rechizitoriu şi a dat o altă interpretare primei fapte. Din probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti apreciază că inculpatul se face vinovat de cele două infracţiuni de tâlhărie aşa cum au fost reţinute prin rechizitoriu. A se avea în vedre declaraţiile părţii vătămate C. R. L. şi martorului din lucrări C. A., precum şi declaraţiile martorului CH. A. audiat cu privire la împrejurările comiterii faptei de la punctul doi din rechizitoriu, pune concluzii de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii cu aplicarea art. 71,64 Cod penal. Din pedeapsa ce urmează a fi aplicată solicită deducerea reţinerii şi arestului preventiv din data de xx.xx.xxxx la zi. Inculpatul nu prezintă antecedente penale însă solicită instanţei să aibă în vedere modalitatea în care inculpatul a acţionat la comiterea celor două fapte, poziţiile părţilor vătămate şi nu în ultimul rând faptul că inculpatul a mai fost cercetat în alte trei dosare pentru comiterea de infracţiuni cu violenţă. De asemenea, solicită menţinerea stării de arest a inculpatului. În latură civilă solicită obligarea inculpatului la plata despăgubirilor solicitate de partea civilă C. R. L. precum şi a cheltuielilor judiciare către stat. Totodată solicită în temeiul art. 118 lit. c Cod penal confiscarea specială a sumei de 500 lei de la inculpat.
Avocat C. S. pentru partea vătămată C. T., arată că nu poate trece peste dorinţa părţii vătămate de a nu se constitui parte civilă în cauză, iar latura penală a cauzei o lasă la aprecierea instanţei.
Partea vătămată C. T. nu are nimic de spus.
Avocat oficiu P. L. pentru inculpat, solicită achitarea inculpatului pentru prima faptă reţinută prin rechizitoriu, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, fapta nu este comisă de către inculpat, deşi acesta nu neagă existenţa fapte. În declaraţia părţii vătămate C. R. L. dată la data de xx.xx.xxxx spune că i-a fost sustrasă poşeta cu textul de furt, abia în cea de a doua declaraţie aceasta a precizat că a fost agresată iar în cea de a treia declaraţia că a fost târâtă, astfel că se conturează un oarecare dubiu cu privire la prima faptă reţinută prin rechizitoriu. Cu privire la cea de a doua faptă, inculpatul a recunoscut şi a regretat sincer fapta comisă, însă nu s-a putut prevala de dispoziţiile prev. de art. 3201 Cod procedură penală. pentru cea de a doua faptă, solicită a se avea în vedere circumstanţele reale şi personale prev. de art. 74, art. 76 Cod penal, să se constate că fapta nu a fost săvârşită într-un loc public şi să i se aplice inculpatului o pedeapsă rezonabilă având în vedere că acesta este arestat preventiv de aproximativ 5 luni de zile şi apreciază că această perioadă a fost suficientă pentru ca inculpatul să conştientizeze gravitatea faptei comise, sens în care solicită aplicarea disp. art. 86 Cod penal, respectiv o libertate supravegheată. Cu privire la pretenţiile civile solicitate de partea civilă C. R. L. , solicită respingerea acestora, întrucât infracţiunea nu a fost comisă de către el.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, declară că regretă fapta comisă în dauna părţii vătămate C. T., iar fapta reţinută la punctul 1 din rechizitoriu nu este vinovat, a fost comisă de altă persoană.
Dezbaterile orale din timpul şedinţei au fost înregistrate audio conform art. 304 alin.1 din Codul de procedură penală.
J U D E C A T A
Asupra acţiunii penale de faţă.
Văzând că pentru deliberare instanţa are nevoie de un timp mai îndelungat,
PENTRU ACESTE MOTIVE
D I S P U N E
Amână pronunţarea în cauză la data de xx.xx.xxxx.
Pronunţată în şedinţa publică din xx.xx.xxxx.
Preşedinte,Grefier,
